Modificarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii locuinței – propuneri din partea Fundației Desire, Campania Căși sociale acum!

În cadrul Campaniei Căși sociale acum! pe care o derulează în această perioadă (o inițiativă susținută de Human Rights Initiative), Fundația Desire a transmis Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice un set de propuneri față de textul proiectului de act normativ intitulat – Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinței nr.114/1996, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1275/2000.
Propunerile noastre au fost elaborate și transmise în contextul consultării publice deschise de MDRAP pentru 15 zile începând cu 05.08.2016 cu privire la actul normativ de mai sus.
 
Propunerile formulate în acest document completează recomandările făcute de Fundația Desire cu câteva zile în urmă (16 august 2016) la un alt proiect de act normativ al MDRAP – Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Strategiei Naţionale a Locuirii.
Recenta noastră contribuție la HG privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii Locuinței include propuneri pe marginea Art. 1 – alin 1, Art. 4 – alin 3, Art. 21, Art 25 – alin 1, Art. 30 – alin 1 și alin 4, Art. 37 – completare cu alin 3.
Pornind de la cunoașterea criteriilor de atribuire de locuințe sociale în Cluj-Napoca (unde, pe baza principiului autonomiei locale, administrația publică definește criteriile de eligibilitate și de selecție într-un mod care contrabalansează prioritățile definite de Legea locuinței în defavoarea persoanelor marginalizate social, cum ar fi nivelul venitului, condiții de locuire, starea de sănătate, numărul persoanelor care se gospodăresc împreună) – în propunerile noastre am accentuat nevoia ca  administrația publică locală să fie obligată să își respecte obligațiile față de persoanele marginalizate social în ceea ce privește dreptul lor la locuință adecvată.

Totodată, și pentru că HG în cauză se axează pe eficientizarea cheltuirii fondurilor de la bugetul de stat pe programul de locuințe (sociale), o parte din recomandările noastre s-au referit la identificarea unor proceduri alternative de generare a fondului locativ public. În mod deosebit, la Art. 4 am propus ca, în contextul în care primăriile sunt obligate “să aducă la cunoştinţa publicului amplasamentele care vor fi oferite persoanelor fizice sau juridice care doresc să investească pentru construirea de locuinţe în scopul vânzării sau închirierii, precizând condiţiile de concesionare,” administrațiile publice locale să impună ca investitorii în construcția de locuințe să aloce un procent de CEL PUȚIN 20 % din stocul de locuințe din aceste construcții în fondul de locuințe sociale al municipalității…[1]                                                                           

[1] Proceduri similare sunt puse în practică în mai multe țări europene, de obicei prin așa-numitul sistem de planificare, de exemplu de administrația locală din Dublin (unde dezvoltatorii privați trebuie să transfere 20% din locuințele rezultate stocului de locuințe sociale al municipalității, sau din Munchen, dar și în orașe din Olanda, precum și în Anglia, unde între 20-50% din spațiile locative rezultate din investiții pentru construcții noi și pentru regenerare urbană trebuie să fie așa-numite locuințe accesibile din punctul de vedere al prețului (affordable housing) . Mai multe despre aceste politici în Social housing in Europe, edited by Christine Whitehead and Kathleen Scanlon, London: London School of Economics and Political Science, 2007.

 

Campania Căși sociale acum! și Fundația Desire – în dialog cu inițiative naționale

Ieri, 16 august 2016, Fundația Desire a transmis către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în contextul lansării de către acesta a unei consultări publice privind proiectul de act normativ – Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Strategiei Naţionale a Locuirii (http://www.mdrap.ro/hg-pentru-aprobarea-strategiei-nationale-a-locuirii), un set de recomandări pe una dintre aspectele considerate de noi a fi primordiale în acest domeniu, și anume o reformă legislativă și instituțională cu scopul creșterii fondului de locuințe sociale din fondul locativ de stat și a asigurării accesului la locuință socială a persoanelor marginalizate social. Propuneri pentru Strategia națională a locuirii_desire_cluj

Propunerile noastre au fost formulate pe baza acțiunilor Campaniei Căși sociale acum!, un program derulat în Cluj-Napoca cu sprijinul Human Rights Initiative.

Pe lângă aspectul de mai sus, printre recomandările noastre am menționat următoarele idei cu privire la rolul proiectelor din fonduri nerambursabile care promit să contribuie la îmbunătățirea fondului locativ din România:

Componentele de locuire ale proiectelor din fonduri europene ar trebui să se aloce nu pe bază de competiție între autoritățile administrației publice locale, ci pe baza nevoilor populației marginalizate de la nivel local, tocmai pentru a evita ca asigurarea dreptului acestora la locuință adecvată să depindă de competitivitatea autorităților.logo casi sociale color

Este crucial ca locuințele sociale construite din fonduri nerambursabile să rămână în fondul locativ public, și să nu devină proprietatea unor companii private, sau agenții privat-publice, sau organizații neguvernamentale, tocmai pentru a asigura că după finalizarea acestor proiecte, și pe termen lung, ele vor fi administrate în beneficiul persoanelor marginalizate social conform politicilor de locuire asumate politic de guvernanții aleși.  

Ȋn contextul politicilor publice și/sau cel al proiectelor din finanțări nerambursabile, incluziunea locativă trebuie să fie tratată ca un punct central și un punct de pornire al incluziunii sociale atunci când se urmărește asigurarea drepturilor constituționale ale persoanelor marginalizate social și/sau reducerea sărăciei. Alte tipuri de măsuri de protecție socială pot și trebuie să vină în sprijinul lor după ce li s-a acordat șansa să trăiască într-o locuință adecvată.

Fundația Desire, prin ROMEDIN, alături de Human Catalyst

Afis ROMEDIN Poster

Fundația Desire din orasul Cluj, implementatoarea proiectului ROMEDIN în perioada septembrie 2014 – martie 2016 cu finanțare de la Fondul ONG din România, continuă inițiativele sale derulate în cadrul programului și după încheierea acestuia. Recent am trimis o scrisoare de susținere pentru inițiativa Asociației Human Catalyst privind susținerea din fonduri publice a Programului Școală după Școală: sustinere_Human Catalyst_SDS_Fundatia Desire Cluj 

 

croco pe pereteÎn acest context, pe baza rezultatelor programului ROMEDIN am elaborat și am transmis actorilor guvernamentali și neguvernamentali interesați în acest demers un set de RECOMANDĂRI PRIVIND SUSȚINEREA DIN RESURSE PUBLICE A PROGRAMULUI DE ȘCOALĂ DUPĂ ȘCOALĂ CA INSTRUMENT AL INCLUZIUNII SOCIO-EDUCAȚIONALE. 

Recomand guvern_ Fundatia Desire_program Scoala dupa scoala_final

“Căși sociale ACUM” continuă căutarea de soluții pentru incluziune locativă [George Zamfir]

”Housing Europe”, Federația Europeană de Locuire Publică, Cooperatistă și Socială, fondată în 1988, a organizat pe data de 14 iunie 2015 seminarul ”EU invests in Social Housing: EIB loans in practice” (UE investește în locuirea socială: împrumuturi ale BEI în practică”) disponibil la adresa https://www.youtube.com/watch?v=EipTnft-6HI . Detalii despre seminar sunt disponibile aici: http://www.housingeurope.eu/event-706/eu-invests-in-social-housing-eib-loans-in-practice .

Banca Europeană de Investiții (BEI) se prezintă drept”partener natural de finanțare al instituțiilor UE încă din 1958” care finanțează proiecte de dezvoltare, 90 la sută dintre ele în interiorul Uniunii Europene și urmând politicile europene. Pactul de la Amsterdam, asupra căruia au căzut de acord în 30 mai 2016 miniștrii europeni responsabili pentru afaceri urbane, are locuirea printre principalele obiective. De asemenea, orașul este prezentat ca o țintă de intervenție pentru împrumuturi acordate de către BEI.

Am urmărit cu interes câteva dintre prezentări, care discutau exemple practice de rezolvare a problemelor de locuire din orașe. În cazul specific al locuințelor sociale (considerate de către BEI ca un subcategorie de ”locuințe accesibile”), este necesară implicarea municipalităților în accesarea fondurilor. Gerry Muscat, Șeful Diviziei de Dezvoltare Urbană din cadrul BEI, a menționat că instituția nu acordă împrumuturi mici către asociatii. În principal finanțează municipalitățile pentru crearea de bunuri, nu pentru întreținere. De asemenea, acordă împrumuturi pentru infrastructura asociată producerii de locuințe, pentru proiecte de regenerare, cât și pentru dezvoltarea serviciilor comunitare conexe.

Albania

Prezentator – Doris Andoni, General Director of National Housing Agency of Albania. Agenția Națională pentru Locuire din Albania a fost fondată în 1993, iar acum se auto-finanțează. Exemplul prezentat s-a referit la construcția a 1.140 de locuințe sociale, cele mai multe în Tirana și Durres, orașele cele mai mari, cât și în alte orașe mijlocii și mici. În acest caz, sistemul de finanțare a proiectului cuprinde împrumuturi de la Banca Central Europeană, guvernul central, cât și contribuții ale autorităților locale sub formă furnizării terenurilor necesare pentru construcții. Într-un final, locuințele rămân în proprietatea autorităților locale. În ceea ce privește plata împrumutului, se pare că cele mai mici municipalități au fost cele mai responsabile, a adăugat Doris Andoni. Prezentarea în format ppt e disponibilă aici: https://drive.google.com/file/d/0B3Yb8SWGTmE7ZGtiNzZ5YjdxWDQ/view

Portugalia

Prezentator – Joao Carvalhosa, CECODHAS Portugalia. Datorită faptului că în Portugalia rata construcției de locuințe a fost ridicată în ultimele patru decenii, astăzi numărul de locuințe goale aproape că s-a dublat. Valorile din produsul intern brut național dedicate construcției de locuințe noi și reabilitării locuințelor vechi sunt la același nivel. Institutul de Locuire și Reabilitare Urbană, prin finanțări BEI, acordă împrumuturi pentru reabilitarea clădirilor vechi, la care pot aplica entități atât individuale sau și colective, cât și publice sau private. Clădirile trebuie să fie mai vechi de 30 de ani, preferabil în zone de reabilitare urbană, iar lucrările să fie încheiate în 12 luni. Într-un final, aceste clădiri trebuie să intre pe piața chiriilor condiționate și nu pot fi vândute. Împrumuturile se acordă pentru o perioadă de 15 ani cu o dobândă fixă de 2,9 la sută, iar ipoteca e considerată garanția.

Prezentarea în format ppt e disponibilă aici: https://drive.google.com/file/d/0B3Yb8SWGTmE7UEJIQmh1WlVoQnM/view

Spania

Prezentatoare – Raquel Lopez, Confederación de Cooperativas de Viviendas de España (CONCOVI). Cu toate că în Europa sunt estimate a fi în jur de 11 milioane de locuințe neocupate, problema lipsei de adăpost este din ce în ce mai acută. https://www.theguardian.com/society/2014/feb/23/europe-11m-empty-properties-enough-house-homeless-continent-twice

Pe fondul acestei situații, discutată și în cazul Portugaliei, Lopez a descris proiectul spaniol ”Reabilitare integrală a clădirilor publice promovată atât de administrația publică, cât și de economia socială, folosind un model de locuire în cooperativă”. Modelul de management bazat pe Legea Terenurilor 15/2015 este următorul:  1 – Proprietarul Public permite folosirea clădirii; 2 – Economia socială (CONCOVI), prin sistemul de locuire cooperatistă, reabilitează clădirea, cât și zona înconjurătoare.

Prezentarea în format ppt e disponibilă aici: https://drive.google.com/file/d/0B3Yb8SWGTmE7U3RkNjduemkyUnM/view

Propuneri pentru Strategia națională a locuirii [echipa Campaniei “Căși sociale acum!”]

Pentru ca statul să își respecte obligațiile constituționale față de toți cetățenii săi în ceea ce privește asigurarea unui trai demn,

casa_drepturilor_p9_webDeoarece condițiile locative sunt condiții materiale ce definesc posibilitățile de afirmare ale indivizilor în toate domeniile vieții, printre ele studii, ocupare, îngrijirea sănătății, participare socială, reprezentare politică,

În vederea asumării unei politici sociale care respectă principiul primordialității locuirii și asigură măsuri de protecție socială și în domeniul locativ,

Pentru a răspunde dezideratului unei politici intersecționale care răspunde nevoilor locativ-sociale ale persoanelor marginalizate și/sau ale celor care trăiesc în sărăcie extremă,

Este nevoie de o reformă legislativă și instituțională care să coreleze legislația locuirii cu cea socială și cea a non-discriminării, precum și cu legislația administrației publice, dar și cea a construcțiilor și urbanismului, astfel încât la toate nivelele administrației publice să se impună prevederi clare și explicite cu privire la obligația și modul în care incluziunea locativă a persoanelor marginalizate să funcționeze ca parte organic integrată în politica incluziunii sociale.     

Propunerile  pentru Strategia națională a locuirii cu privire la accesul persoanelor marginalizate la locuință adecvată din partea Campaniei “Căși sociale acum!” derulate în Cluj-Napoca de Fundația Desire se pot citi aici:

Propuneri pentru Strategia națională a locuirii_desire_cluj

 

Locuirea socială în Cluj-Napoca [Campania Căși sociale acum!]

Prin construirea “locuirii sociale” ca subiect politic și ca problemă de interes public, Campania Căși sociale acum! a contribuit, printre altele, la definirea temelor articulate în contextul campaniilor electorale din anul 2016. Ea va continua acest demers și după alegeri pentru a-i convinge pe noii aleși în funcțiile de primar, vice-primari și consilieri locali să pună pe agenda lor această temă și să o adreseze din punctul de vedere al persoanelor marginalizate social.

ce este locuinta sociala

 

Unii spun locuinţe, alţii spun căşi, dar toţi ne dorim un spaţiu locativ care să ne asigure siguranţă şi demnitate umană. Campania Căşi sociale acum! urmăreşte să introducă pe agenda publică subiectul locuirii sociale din perspectiva nevoilor celor care până acum au fost ignoraţi de politicile locale de locuire. Ale celor care cotidian se confruntă cu condiţii de locuire inadecvată (fără acces la utilităţile de bază, în locuinţe neconvenţionale şi nesigure) şi pentru care accesul la căşile sociale este succesiv limitat prin decizii locale ce nu transpun adecvat în criteriile de punctaj de acordare de locuințe sociale prevederile legislației locuirii, a legislației sociale și a legislației anti-discriminare. Iniţiatorii campaniei recunosc caracterul primordial al locuirii și solicită guvernanților locali și centrali adoptarea principiului housing first (locuire înainte de toate) în contextul măsurilor privind combaterea marginalizării sociale.

infografic 0

 

În anul 2014, stocul de locuințe din fondul public în municipiul Cluj-Napoca era de 1554 locuinţe, adică sub 1.5% din totalul de locuințe din oraș. Stocul a inclus 174 locuințe construite prin programul Agenției Naționale de Locuințe (ANL), 1368 locuințe sociale și locuințe din fondul locativ de stat, ocupate în proporție de 100%; precum și 12 locuințe de necesitate. Din totalul de solicitanți de locuințe sociale din acel an (387), 122 au fost declarați neeligibili, urmând ca în anul 2015 să se repartizeze 12 locuințe printre solicitanții care au depus cereri de locuințe sociale în anul 2014.

plansa 3_FINAL final

 

Între 2007 și 2014 Primăria Municipiului Cluj-Napoca a derulat trei mari proiecte prin care a extins fondul locativ public cu locuințe sociale noi. Astfel, în cartierul Oser în 2008 au fost repartizate 271 de apartamente în blocuri nou construite din bani publici; în 2013 s-au distribuit 46 de locuințe, printre care se aflau și cele 24 de apartamente create prin renovarea unui bloc vechi de pe strada Albac din fonduri europene; iar apartamentele rezultate din reamenajarea fostei școli Terapia de pe strada Coroianu tot din fonduri nerambursabile, au constituit o bună parte din locuințele sociale repartizate la 63 de solicitanți în anul 2014. Chiar dacă între 2007-2014 fondul de locuințe sociale a municipiului Cluj s-a extins, aceste măsuri de relativă îmbunătățire nu au adus nici o evoluție pozitivă din punctul de vedere al persoanelor care de la sfârșitul anilor 1990 au început să fie evacuate din diverse cartiere ale orașului și împinse înspre periferie, mai precis pe strada Cantonului (aparținând zonei Pata Rât/ rampa de deșeuri).

candamdevenit_p4_02

 

Anul 2010 este moment crucial al perioadei guvernării neoliberale din România și al politicilor sale de austeritate.În acest context, politicile publice și măsurile implementate pe plan local (de exemplu în domeniul locuirii) nu doar că urmăreau restrângerea investițiilor publice în servicii menite să susțină cetățenii, ci – din efortul de a se legitima – au și produs subiectul care “nu este competitiv pe piață” și “nu merită” să beneficieze de astfel de investiții. Pe plan local, în Cluj-Napoca, în sistemul de atribuire de locuințe sociale acest scop a fost servit prin  crearea “solicitantului neeligibil”. Și asta nu pe baza a ceea ce prevede Legea locuinței din 1996 cu privire la cine poate beneficia de locuință socială (cetățeanul care nu deține și nu a deținut o locuință după 1990, nu câștigă mai mult decât salariul mediu pe economie și nu a beneficiat de sprijin din partea statului în realizarea unei locuințe), ci pe baza altor criterii, introduse pe plan local prin HCL 389/2010, înainte de toate cel al “venitului permanent”. Și mai mult, această excluziune locativă a îmbrăcat și formele unui rasism anti-țigănesc: persoanele evacuate de pe fosta strada Coastei în 2010 pentru ‘regenerarea urbană’ a zonei nu au avut acces la locuințele atribuite prin sistemul uzual local ci au fost mutate forțat în casele modulare din Pata Rât în timp ce nici unui solicitant de locuințe sociale cu domiciliul în alte părți ale orașului nu i s-au repartizat locuințe în casele din apropierea rampei de gunoi.

nute-auangajat_p6_web

 

Îndreptățirea la locuință socială în România este condiționată de nivelul venitului prin Legea locuinței (în sensul ca acesta să se situeze sub venitul mediu), care însă nu prevede în mod explicit că venitul ar trebui să rezulte din calitatea de angajat al solicitantului de locuință socială. Această abordare este binevenită în condițiile restructurării pieței forței de muncă care crează forță de muncă precară, de exemplu situații de angajare cu contract temporar de muncă, sau de muncă zilieră, sau de muncă prestată în economia informală. Ea ar trebui luată în vedere și în sistemele efective de atribuire de locuințe sociale pe plan local. În Cluj-Napoca, prin Hotărârile 363/2012 și 150/2013, Consiliul Local a reiterat criteriul de neelegibilitate consacrat la nivel local în 2010 prin care se declarau neeligibili toți solicitanții ce nu puteau să facă dovada unui venit permanent. Prin HCL 434/2015, adoptat în decembrie anul trecut pe baza analizei propunerilor Grupului de Acțiune Locală pentru Incluziune Locativă (vezi aici, și aici) administrația publică a admis ca eligibile persoanele angajate cu contract de muncă pe perioadă determinată, dar, din păcate, a refuzat să adopte propunerea GALIL privind recunoașterea venitului minim garantat ca formă de venit care asigură elibilitatea solicitanților la locuință socială.

dacatraiesti_p7_web

 

Condițiile de locuit reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie să stea la baza elaborării criteriilor pentru locuințe sociale de către autoritățile locale, conform Art. 21 din Normele de aplicare a Legii locuinței. Locuirea este un factor determinant de bază al calității vieții și al dezvoltării, iar Art. 21 confirmă importanța care trebuie acordată. În practică, observăm că există municipii ale căror criterii iau în considerare locuirea în locuințe improvizate, cum ar fi Pitești, Arad, Satu Mare sau Alba-Iulia. Pe de altă parte, criteriile din Cluj-Napoca nu punctează deloc aceste situații.

ai_carte_p5_web

 

Conform Legii locuintei, administraţiile locale au responsabilităţi cu privire la stabilirea procedurii de atribuire a locuinţelor sociale, inclusiv a definirii criteriilor de punctare, însă educația nu este menționată printre ele. Introducerea studiilor discrimineaza indirect persoanele marginalizate social, care au acces redus la școlarizare. Dimpotrivă, consiliile locale au obligația de a asigura accesul la locuință al persoanelor marginalizate social, conform Legii privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale 116/2002. Totusi, multe municipalități consideră nivelul educației școlare atunci când stabilesc listele de priorități în vederea atribuirii locuințelor sociale. Mai mult, la Cluj-Napoca, criteriul studiilor are cea mai disproporționată pondere față de criteriile prioritare menționate în Legea Locuinței, printre care: situația economică, condițiile de locuire, numărul persoanelor din gospodărie, starea sănătății solicitanților.

cum_exclude

 

În ultima decadă (între 2005 şi 2015), procedura de atribuire a locuinţelor sociale în Cluj a fost schimbată de 12 ori, uneori transformările fiind substanţiale, alteori consilierii aducând doar amendamente punctuale pe unele dintre criteriile de punctare. Relevanţa procedurii de atribuire a locuinţelor sociale decurge nu numai pentru evidenţierea faptului că deliberativul local ocoleşte drepturile celor cărora locuinţele sociale sunt destinate. Procedura este importantă şi pentru că aceasta produce “solicitantul ideal” al unei locuinţe sociale, al cărui profil, diferit de textul legii locuinţei, reflectă persoanele care, în viziunea decidenţilor locali, merită să trăiască în oraş. Este un mecanism prin care politica locală de locuire nu numai că discriminează între oameni, în special în defavoarea celor mai deprivaţi, cel mai adesea de etnie romă, dar şi exclude aceste persoane de la dreptul constituţional al unui nivel de trai decent.

casa_drepturilor_p9_web

 

În 10 decembrie 2015, cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, Organizația Națiunile Unite a lansat o campanie de un an în vederea aniversării de jumătate de secol de la adoptarea în 1966 a Pactului Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale, și a Pactului Internațional privind Drepturile Civice și Politice. Acestea reiterează că idealul fiinţei umane libere, eliberate de teamă şi mizerie, nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale economice, sociale şi culturale, ca şi de drepturile sale civile şi politice. Depinde de aleșii noștri locali dacă în acest an aniversar, aplicând pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, municipalitatea noastră își va asuma sau nu obligațiile în ceea ce privește asigurarea accesului efectiv la locuință ca drept economic și social al persoanelor marginalizate. Sau dacă Clujul va acționa sau nu ca oraș european care respectă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și Carta Socială Europeană. Depinde de noi, alegătorii, dacă cu ocazia alegerilor locale din iunie 2016 impunem și revendicăm sau nu acest deziderat, adică dacă vom transforma în realitate casa dreptului la locuință adecvată.

plansa proceduri de crest a stocului de loc soc-page-001

 

Pe baza nevoilor estimate, Primăria Municipiului Cluj-Napoca ar trebui să elaboreze și implementeze un program local de locuire în corelare cu Strategia națională de locuire, acesta fiind, conform legii, “instrumentul de observare, de definire şi de programare a investiţiilor şi acţiunilor în domeniul locuirii la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale.” Acest program trebuie să includă și acțiuni prin care se dezvoltă și construcţia de locuințe sociale, respectiv proceduri prin care, pe lângă construcțiile noi, fondul de locuințe sociale se poate extinde în mod adecvat ca interes public. Și nu în ultimul rând, autorităților publice locale le revine responsabilitatea de a repartiza locuințele sociale din fondul locativ public în ordinea de prioritate stabilită de ele pe baza criteriilor stabilite prin lege. În acest demers, autoritățile sunt susținute nu doar de legea locuinței, ci și de legislația socială și cea de anti-discriminare. Și mai important, autoritățile publice sunt nu doar abilitate, ci și obligate  să elaboreze și aplice criterii de punctaj prin care să asigure accesul la locuință socială persoanelor marginalizate social și/sau persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă.

 

LOCUIREA ÎNAINTE DE TOATE ȘI RECONECTAREA LA ORAȘ! [Enikő Vincze]

logo casi sociale color

După 5 iunie 2016, Campania “Căși sociale acum!” atrage atenția aleșilor locali asupra nevoii în Municipiul Cluj-Napoca de o politică locală de locuire cu o componentă de locuințe sociale care include măsuri de:

1) identificare a nevoii de locuințe sociale,

(2) extindere a fondului de locuințe sociale, și

(3) atribuire de locuințe sociale în așa fel încât ele să fie accesibile și persoanelor marginalizate social și/sau persoanelor confruntate cu sărăcia extremă.

 

Campania Căși sociale acum!, precum întreg programul din care face parte sprijinit de Human Rights Initiative al Open Society Foundations, a pornit de la conștientizarea istoriei și situației locative de pe strada Cantonului din orașul Cluj, plasând acest caz particular în peisajul mai larg al orașului, interogat din perspectiva nedreptăților urbane locative și a politicilor care contribuie la producerea acestora. Este convingerea noastră că soluționarea excluziunii locative a persoanelor care locuiesc pe Cantonului și în general în mai larga zonă Pata Rât trebuie reconectată la politicile publice ale Municipiului Cluj-Napoca, și în mod particular la politica sa de locuințe sociale, în timp ce, ca acțiune reparatorie, măsuri pozitive vor putea și trebui să accelereze procesul ce facilitează accesul acestora la locuință adecvată în oraș. În paralel, pentru a îmbunătăți condițiile locative din zonă, administrația publică locală trebuie să renunțe la a se referi în mod ironic la ideea că municipalitatea nu sprijină segregarea rezidențială (din moment ce timp de mai multe decenii a contribuit la crearea și la subdezvoltarea zonei), și – chiar dacă cu caracter temporar, dar neapărat transparent – va trebui să vină în acest sens în sprijinul locatarilor care locuiesc în mod informal acolo. Soluțiile locative identificate în relație cu locatarii acestui teritoriu trebuie deci tratate ca parte din politica mai amplă de locuințe sociale, și ca parte din politica de dezvoltare a zonei Pata Rât.

  

Desen realizat de copii cu domiciliul pe str. Cantonului în cadrul programului ROMEDIN, primăvara 2015desen copii_cantonului(redimensionat)

Locuirea pe Cantonului a fost poate cel mai neglijat capitol al zonei marginalizate Pata Rât, chiar dacă și ea s-a constituit de pe urma mai multor evacuări forțate din oraș (asemeni zonei caselor modulare formate prin intervenții administrative legate de relocarea forțată în grup de pe strada Coastei); și locuirea pe strada Cantonului reflectă consecințele unei politici de urbanizare ce ține în condiții de subdezvoltare și de informalitate anumite teritorii ale orașului (asemeni coloniei Dallas locuite de muncitorii rampei de gunoi), unde își găsesc adăpost persoane marginalizate ale căror muncă este exploatată în economia informală sau formală a urbei. 

În acest context observ cu indignarea unei persoane care a fost implicată în inițiativele privind zona de locuire marginalizată și precară Pata Rât în perioada 2012-2016 (nemaivorbind despre cele dinainte): În timp ce în capitolul incluziune socială din Strategia de Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca 2014-2020 există un sub-capitol cu privire la integrarea socio-teritorială a zonei Pata Rât, problematica dispare din programele operaționalizate ale municipiului (http://www.primariaclujnapoca.ro/comunicate.html?gId=2151) și este transferată înspre programele de dezvoltare ale Zonei Metropolitane Cluj (http://www.nord-vest.ro/…/000…/5tjir_SIDU%20CLUJ%20FINAL.pdf, p.128); și, în paralel cu asta, ea este mutată din zona politicilor publice asumate politic în zona managementului de proiecte cu finanțare nerambursabilă.

de ce casi(redimenisonat)

Mai departe: în timp ce, din 2012 încoace, Primăria promova ca model proiectul pilot Program integrat de locuințe pentru persoanele marginalizate din zona Pata Rât, azi vedem că din acesta s-a realizat doar hala dată în folosință unei firme de reciclare de deșeuri care a angajat câteva persoane cu domiciliul în această zonă, iar componenta de locuire nu s-a implementat. Cea din urmă prevedea renovarea a circa 15 apartamente din trei clădiri din fondul locativ public existent (pe str. Locomotivei, str. Gării și str. Donath). Am putut afla că proiectul a fost declarat neeligibil de către POR pentru că cei care l-au scris au omis să respecte criteriul bugetului minim ce trebuia solicitat pentru o astfel de intervenție. De ce s-a făcut această greșeală? Sau, de ce nu s-au renovat aceste clădiri nici de atunci cu același scop (adică de a le transforma în locuințe adecvate) din bugetul public, sau din proiecte câștigate cu scopul incluziunii socio-teritoriale a zonei Pata Rât? Să fie toate astea un semn că “soluția” pentru oamenii împinși din oraș în ultimele două decenii înspre marginea sa izolată și deprivată marcată de proximitatea rampei de deșeuri culminează acum în politica scoaterii lor depline din oraș?

Față de tergiversarea vizibilă în acest domeniu, se impune de îndată implementarea unor măsuri bazate pe principiul locuirea înainte de toate. Abordarea housing first a fost și este implementată atât în Statele Unite ale Americii (National Alliance to End Homelessness) cât și în Uniunea Europeană (Housing First Europe). Campania Căși sociale acum! se adresează guvernanților locali, județeni și naționali în vederea regândirii practicilor lor implementate în favoarea locuitorilor din zona Pata Rât în măsura în care din 2012 ei au început să recunoască responsabilitatea lor de a interveni în situația umanitară, socială și locativă critică ce caracterizează locatarii de pe strada Cantonului, din colonia Dallas, din casele modulare și de pe rampa de gunoi. Acolo unde ea a fost deja aplicată, politica housing first a fost gândită înainte de toate ca o măsură pentru soluționarea cazurilor persoanelor fără adăpost. Această perspectivă poate fi utilizată și în cazul nostru pentru că, chiar dacă locatarii zonei Pata Rât în sensul cel mai larg al cuvântului au un “adăpost” (adică nu locuiesc sub cerul liber sau pe străzi), acesta nu se califică ca locuință adecvată, fiind caracterizată de următoarele: 

  • nesiguranță locativă (datorată nerecunoașterii legale a locuirii în aceste spații locative de-a lungul mai multor decenii, precum și riscului de evacuare în condițiile în care locuirea aici este clasificată drept “ilegală” și în cel mai bun caz tolerată de către autorități);
  • condiții de locuire improprii (lipsă de apă, curent, canalizare, încălzire, toaletă/baie în casă, supraaglomerare, infrastructură urbană inadecvată, apropierea rampei/ rampelor de deșeuri neecologizate);
  • stigmatizare etno-culturală construită prin asocierea spațiului locativ insalubru/inuman cu persoanele de etnie romă care au fost împinse să locuiască acolo de factori economici, sociali și politici, sau chiar cu etnia romă care prin astfel de proceduri de inferiorizare materială și simbolică se rasializează ca o specie sub-umană.

Condițiile de locuire improprii și nesiguranța locativă pun în pericol nu doar sănătatea, ci și viața oamenilor, lezează demnitatea umană și limitează accesul persoanelor afectate la resursele materiale ale orașului prin care ele își pot îmbunătăți condițiile de trai. Azi auzim de multe ori următoarea părere, cu care nu putem fi de acord: înainte ca persoanele marginalizate social sau cele care trăiesc în sărăcie extremă să primească locuință adecvată, ele trebuie să se educe și să își caute locuri de muncă. Sau: nu este sustenabil să se aloce locuințe mai bune persoanelor care trăiesc azi în sărăcie extremă pentru că sărăcia cu care se confruntă azi face ca ei să nu fie capabili să le întrețină.

Împreună cu recunoașterea nevoii de a avea un sistem de învățământ care facilitează mobilitatea socială a celor care trăiesc în sărăcie, precum și alături de susținerea importanței locului de muncă care asigură venituri necesare măcar depășirii pragului de sărăcie, susținem următoarea idee: locuirea în condiții adecvate și sigure este un factor material fără de care oamenii nu pot avea acces la celelalte drepturi ale lor, civico-politice, social-economice și culturale. Fără o locuire sigură și adecvată nu își pot trimite copiii la școală așa cum și-ar dori, nu își pot proteja sănătatea, nu își pot clădi relații sociale în care să se simtă parteneri egali cu alții, cu dificultate își pot menține încrederea în sine și sentimentul de demnitate de care au nevoie atunci când încearcă să revendice acces egal la resurse materiale, recunoaștere culturală și reprezentare politică, și se lovesc de prejudecăți puternice din partea angajatorilor.  O altă situație locativă, sigură și adecvată, le-ar asigura alte poziții și un alt statut persoanelor marginalizate social în lupta lor cotidiană pentru a fi recunoscuți ca egali cu ceilalți co-cetățeni ai orașului.    

De aceea, în contextul politicilor publice și/sau cel al proiectelor din finanțări nerambursabile, incluziunea locativă trebuie să fie tratată ca un punct central și un punct de pornire al incluziunii sociale atunci când se urmărește asigurarea drepturilor constituționale ale persoanelor marginalizate social și/sau reducerea sărăciei. Alte tipuri de măsuri de protecție socială pot și trebuie să vină în sprijinul lor după ce li s-a acordat șansa să trăiască într-o locuință adecvată. Astfel am înțeles eu concepția programului integrat de locuire la a cărei elaborare am participat între 2012-2013 sperând, pe această bază, în colaborarea cu autoritățile publice care își exprimau de pe atunci deschiderea față de “strategii de incluziune” și față de implementare de proiecte în acest domeniu. Azi în realitate se pare că se întâmplă altceva, și chiar dacă se construiește un consens destul de larg în jurul a ceea ce se întâmplă, este nevoie de continuarea acțiunilor noastre de promovare a unei politici care primordializează locuirea.   

După întâlnirile echipei Campaniei Căși sociale acum! cu candidații locali

Campania “Căși sociale acum!” continuă demersurile mai vechi ale Fundației Desire în vederea promovării unor politici publice ce răspund la nevoile persoanelor marginalizate social în domeniul locuirii. Aparținem de acea parte a societății civile care militează pentru recunoașterea cauzelor structurale ale inegalităților sociale, pentru asigurarea efectivă – prin măsuri de politici publice adecvate – a drepturilor social-economice pentru toți cetățenii, precum și pentru participarea politică a categoriilor sociale împinse în sărăcie și precaritate.

La mijlocul lunii mai 2016 echipa Campaniei Căși sociale acum! a trimis candidaților și candidatelor la poziții ale administrației publice locale din partea mai multor formațiuni politice o Scrisoare deschisă prin care solicita întâlniri pe tema locuințelor sociale în municipiul Cluj-Napoca.

toate plansele 8

Pe baza (non)răspunsurilor primite de la candidați la această scrisoarea, între 30 mai și 3 iunie 2016 echipa noastră a vizitat trei formațiuni politice, oferind celor prezenți materialele informatice pregătite în timpul campaniei Căși sociale acum!. Cele două formațiuni politice care ne-au primit, și-au exprimat deschiderea de a relua/continua discuțiile noastre și după alegeri.

 

În 30.05.2016 Echipa campaniei Căși sociale acum! a fost primită de echipa electorală a doamnei Anna Horváth, candidată la funcția de primar al municipiului Cluj din partea UDMR. Am discutat despre recunoașterea faptului că nevoia de locuințe sociale este foarte mare în orașul nostru, deoarece prețurile pieții depășesc posibilitățile multora de a achiziționa o locuință prin credit bancar sau de a închiria de la privați; numărul persoanelor/familiilor evacuate din clădiri retrocedate este foarte mare și față de ele administrația publică locală are obligația de a le asigura locuință alternativă după evacuare; precum și pentru că există și foarte multe persoane marginalizate în orașul Cluj (cu locuri de muncă nesigure și foarte slab plătite în economia formală sau informală, ducându-și traiul de chiar mai multe decenii în condiții de locuire inadecvate și precare, cu o stare de sănătate foarte proastă). Voința politică de a identifica și implementa măsuri care să răspundă la toate aceste nevoi și care să asigure dreptul la locuință adecvată pentru fiecare cetățean, dar și de a prioritiza locuirea printre celelalte domenii ale politicilor publice ține de aleșii noștri locali. Dar, desigur, ei trebuie și pot fi motivați să își respecte obligațiile și față de persoanele marginalizate social printr-o legislație a locuirii mult mai strictă și dedicată în mod expres și cauzei acestor categorii sociale. În contextul legislativ actual propunerea echipei Căși sociale acum! către viitorii consilieri locali și (vice)primari este acela de a elabora un pachet de măsuri și proceduri la intersecția legii locuinței, legislației sociale, legislației anti-discriminare dar și a urbanismului și construcțiilor prin care ei să își asume responsabilitățile față de persoane împinse în marginalitate și în sărăcie extremă. Activiștii campaniei Căși sociale acum! de pe strada Cantonului din Cluj-Napoca se așteaptă să fie și ei ascultați cu atenție, să li se facă și lor dreptate după 20 de ani de locuire în nesiguranță și condiții improprii, respectiv la acțiuni administrative prin care se recunoaște apartenanța lor la acest oraș.

 

În 1 iunie 2016, echipa Campaniei Căși sociale ACUM a fost primită de candidați și candidate din partea Partidului Social Democrat la funcții de consilieri locali și consilieri județeni. În prealabil observam, că domnulGabriel Horia Nasra susține cauza noastră pe Consilierul Tău – http://consilierultau.org/sustin/. Printre altele, le-am prezentat motivațiile campaniei noastre: după 25 de ani în care domeniul locuirii a fost dezvoltat de statul român în beneficiul sectorului imobiliar-bancar, este timpul ca acesta să își reasume obligațiile față de cetățeni în ceea ce privește drepturile lor social-economice, printre ele dreptul la locuire. O politică a locuințelor sociale care asigură accesul efectiv și al persoanelor marginalizate la locuință adecvată este printre instrumentele prin care acest deziderat se poate și trebuie să se pună în practică. În timpul discuțiilor, doamna Laura Elena Pop Chiorean observa marea omisiune a guvernanților locali din ultimii ani, și anume că, mai ales în perioada boomului imobiliar aceștia ar fi putut să condiționeze construcțiile de locuințe de predarea de către dezvoltatori în stocul locativ public a unui număr considerabil de apartamente, aşa cum se intâmplă şi în alte oraşe din Europa. Mihnea Stoica a completat: după alegeri, este nevoie ca noii consilieri să își asume (sau nu) public astfel de politici, pentru ca și societatea civilă activistă din acest domeniu să știe pe cine poate conta și pe cine nu în demersurile sale de-a lungul următorilor patru ani. Din partea echipeiCăși sociale acum! s-a accentuat că în Cluj Napoca este nevoie atât de asumarea setului de măsuri privind zona marginalizată Pata Rât, cât și cel privind fondul de locuințe sociale. Activiștii noștri de pe strada Cantonului în continuare fac eforturi de a aduce în prim plan și situația lor locativă atunci când se discută despre situația zonei Pata Rât în ansamblul său (și ei au fost evacuați din oraș, în mai multe valuri începând cu sfârșitul anilor 1990, la fel cum au fost evacuate familiile de pe str. Coastei în decembrie 2010; și ei se confruntă cu nesiguranța locuirii datorită nerecunoașterii legale, precum și cu condiții de locuire foarte deprivate, la fel ca și familiile din Dallas).

 

Din partea Partidului Național Liberal și Partidului Democrat Liberal, care, conform sondajelor de opinie pare că va furniza orașului nostru primarul său pentru următorii patru ani, echipa Campaniei Căși sociale acum! nu a primit nici un răspuns la această chemare. După alte două momente în care i-am contactat, și în ultimele zile ale campaniei electorale echipa noastră s-a întâlnit doar cu afișul “Clujul crește” de la intrarea în sediul lor electoral. Între timp am re-răsfoit filele bugetului local al Municipiului Cluj-Napoca și am comparat procentul (oricum infim) al cheltuielilor pe locuințe cu procentul celor pe ordine publică din totalul bugetului local în perioada 2008-2015 (http://www.primariaclujnapoca.ro/…/buget-executie-bugetara.…).

pondere chelt loc si ord publ-page-001

În 2009, 2011, 2012 și 2013 orașul nostru a cheltuit mai mulți bani pentru personalul, pentru bunurile și serviciile și pentru alte costuri ale forțelor de ordine publică decât pe locuințe. Anii 2014 și 2015 păreau să fie un pic mai promițători din punctul de vedere al investițiilor în locuințe (cu 26.641.693 lei, respectiv 29.561.000 lei), ceea ce ne face să ne întrebăm unde sunt aceste locuințe? Căci, în anul 2015 prin procedurile în vigoare, Consiliul Local a repartizat doar 12 locuințe, iar în acest an încă nu s-a afișat lista locuințelor repartizate, dar auzim că nu vor fi prea multe, căci construcțiile planificate pe str. Sighișoarei și str. Ghimeșului nu s-au realizat. 

 

Întâlniri cu candidați și candidate la alegerile locale 2016 [Echipa campaniei Căși sociale acum!]

În perioada 30 mai – 3 iunie 2016 echipa campaniei “Căși sociale acum!” se va prezenta la sediile partidelor politice care au răspuns pozitiv la Scrisoarea deschisă – solicitare întâlnire adresată candidaților și candidatelor la pozițiile administrației publice locale în cadrul alegerilor din iunie 2016. Cu ocazia acestor evenimente membrii echipei noastre vor înmâna politicienilor prezenți la întâlniri setul de nouă planșe informative elaborate până la această oră prin campania “Căși sociale acum!”, precum și un document sinteză asupra propunerilor campaniei noastre  în ceea ce privește:

  • estimarea nevoii de locuințe sociale din oraș având în vedere condițiile economice care creează această nevoie;
  • programul local de locuire ce ar trebuie să includă atât măsuri în vederea construcţiei de locuințe sociale, cât și diverse proceduri prin care fondul de locuințe sociale se poate extinde în mod adecvat ca interes public;                           plansa proceduri de crest a stocului de loc soc-page-001
  • stabilirea criteriilor de atribuire a locuințelor sociale din fondul locativ public astfel încât ele să susțină accesul persoanelor marginalizate la locuință adecvată. 

 

Echipa Campaniei “Căși sociale acum!” se așteaptă ca politicienii întâlniți în preajma alegerilor locale din 5 iunie 2016 să își exprime poziția față și viziunile despre politica de locuințe sociale pe care o vor implementa în timpul mandatul lor la Primăria și în Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.

preambul la intalnirea cu candidatii_FINAL

Casa dreptului la locuinţă adecvată – în orașul Cluj?! [Enikő Vincze]

În 10 decembrie 2015, cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, Organizația Națiunile Unite a lansat o campanie de un an în vederea aniversării de jumătate de secol de la adoptarea în 1966 a Pactului Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale, și a Pactului Internațional privind Drepturile Civice și Politice. Acestea reiterează că idealul fiinţei umane libere, eliberate de teamă şi mizerie, nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale economice, sociale şi culturale, ca şi de drepturile sale civile şi politice. Depinde de aleșii noștri locali dacă în acest an aniversar, aplicând pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, municipalitatea noastră își va asuma sau nu obligațiile în ceea ce privește asigurarea accesului efectiv la locuință ca drept economic și social al persoanelor marginalizate. Sau dacă Clujul va acționa sau nu ca oraș european care respectă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și Carta Socială Europeană. Depinde de noi, alegătorii, dacă cu ocazia alegerilor locale din iunie 2016 impunem și revendicăm sau nu acest deziderat.

casa_drepturilor_p9_web

 

Încercarea noastră de fundamentare a unei politici locale de locuire care să răspundă nevoilor locative ale persoanelor marginalizate social se bazează pe ideea circumscrierii unui spațiu de intervenție creat la intersecția dintre legislația locuirii, legislația socială și cea a nediscriminării, precum și dintre reglementările legale naționale și internaționale cu privire la dreptul la locuință adecvată [1] ca un drept fundamental din domeniul drepturilor sociale și economice. În cele ce urmează atragem atenția administrației publice locale din municipiul Cluj-Napoca asupra necesității unei abordări care face trecerea de la accesul la locuință ca drept al fiecărui cetățean, prin asigurarea accesului la locuință socială a persoanelor cu venit redus, la obligația statului de a asigura locuință adecvată persoanelor marginalizate social. Recomandarea noastră către decidenții și funcționarii publici este aceea de a utiliza o abordare intersecțională atunci când stabilesc prioritățile alocării bugetare pentru domeniul locuire, precum și cele ale atribuirii de locuințe din fondul locativ public. Dar și mai mult, nu putem accentua suficient de tranșant responsabilitatea guvernanților de a recunoaște că în cazul persoanelor marginalizate social (care nu au locuință sau locuiesc în condiții improprii, sau care nu au venit sau au venituri doar din activități informale) eliminarea acestora din categoria celor eligibili pentru locuință socială nu doar îi exclude efectiv de la dreptul cetățenesc de a avea un trai decent, ci – în măsura în care locuirea în condiții de nesiguranță și de deprivare pune în pericol sănătatea – sfidează dreptul lor la viață.    

Continue reading