Căși sociale ACUM! – de la campanie la mișcare (2016-2017)

Între martie 2016 – februarie 2017, campania Căși sociale ACUM! şi-a propus să aducă subiectul drepturilor locative pe agenda publică, în particular al accesului la locuinţe din fondul public al persoanelor marginalizate social. Prin campanie, am urmărit să construim “locuirea socială” ca subiect politic și ca problemă de interes public. Am pornit de la deprivările și nedreptățile locative care afectează persoanele și familiile cu domiciliul pe strada Cantonului FN. Locuirea pe această stradă a fost cel mai neglijat capitol al zonei marginalizate Pata Rât, chiar dacă și ea s-a constituit de pe urma mai multor evacuări forțate din oraș sau dacă și ea reflectă consecințele unei politici de urbanizare ce ține în condiții de subdezvoltare și de informalitate anumite teritorii ale orașului, unde își găsesc adăpost persoane marginalizate social a căror muncă este exploatată în economia informală sau formală a urbei. Plecând de la conștientizarea istoriei și situației locative de pe strada Cantonului FN, campania Căși sociale ACUM! a plasat acest caz particular în peisajul mai larg al orașului, interogat din perspectiva nedreptăților urbane locative, a inegalităților de clasă și a politicilor care contribuie la producerea acestora.

Căși sociale ACUM-activitati 2016-2017

De la mijlocul anului 2017, Căși sociale ACUM! și-a propus să devină o mișcare locală, parte din mișcarea mai largă din România pentru locuințe publice și pentru justiție locativă, în particular din platforma informală “Blocul pentru Locuire” formată în iulie 2017. Pe baza proiectului Justice for Roma through the legal enforcement of housing rights (Cantonului street, Cluj-Napoca), sprijinit de Human Rights Initiative între martie 2016 – februarie 2017, precum și a unui alt proiect al Fundației Desire, Consult us. Roma are not garbage finanțat de Roma Initiative Office între septembrie – decembrie 2016, ne propunem să întărim și să lărgim intervențiile care promovează perspectiva justiției sociale și a drepturilor în abordarea locuirii. Reafirmăm, că locuirea nu este doar un drept fundamental, ci și o nevoie primordială violată de multe ori nu doar prin faptul că persoane cu venituri reduse, printre ele persoane de etnie romă nu au acces la locuință adecvată și la siguranță locativă, ci și datorită faptului că sunt nevoite să să locuiască în medii poluate care le pun în primejdie sănătatea și viața. Continuăm să dovedim, că dreptatea socio-economică ce include și dreptatea locativă, precum și capacitarea oamenilor deposedați pot fi susținute prin impunerea pe cale legală a drepturilor socio-economice, și în mod particular a drepturilor locative. Continuăm să mobilizăm activismul politic pentru aceste drepturi. Continuăm să capacităm cele mai marginalizate categorii ale clasei lucrătoare pauperizate, pentru ca ele să devină un actor politic în lupta pentru o politică justă și anti-rasistă de locuințe publice ca instrument pentru asigurarea apartenenței lor la oraș și al unei schimbări sociale bazate pe valorile egalității și solidarității.

Prezentăm activitățile noastre din anul 2016 și 2017 în acest document:

Căși sociale ACUM-activitati 2016-2017

PUNCT DE VEDERE față de “Metodologia de Lucru privind acordarea ajutorului pentru plata chiriei persoanelor singure/familiilor rezidente pe raza municipiului Cluj-Napoca” [Enikő Vincze]

Am exprimat acest punct de vedere în cadrul Consultării publice derulate între 22 decembrie 2017 – 11 ianuarie 2018 anunțate sub egida Consiliului Local și DASM, în calitate de (fost) coordonator, al Grupului de Lucru care, între septembrie-decembrie 2014, a elaborat capitolul “Cluj 2020 – oraș incluziv” inclus în Strategia de Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca 2014-2020 și adoptat ca atare de Consiliul Local în septembrie 2015.

I. Preambul

… Așteptarea mea ar fi fost ca din măsurile propuse să se fi elaborat în detalii și să se fi propus spre implementare altele decât cea a subvenționării chiriilor private, care este cea mai slabă și contestabilă măsură din punctul de vedere al soluționării problemelor locative ale persoanelor marginalizate social. Alte propuneri de măsuri ar fi putut servi mult mai direct nevoile lor de locuire, printre ele în primul rând dezvoltarea fondului de locuințe publice prin diverse proceduri, precum și prevenirea evacuărilor forțate. Sper că foarte curând municipalitatea va decide să acționeze și în termenii acestor propuneri incluse în Strategia de dezvoltare 2014-2020.

punct de vedere_metodologia lucru_ajutor chirie_Eniko Vincze2018

[…] Luând în considerare că din 2014 până azi apartamentele în Cluj-Napoca s-au scumpit cu 30%, dar și prețul chiriilor a crescut enorm, azi susțin și mai ferm că bugetul public ar trebui investit în fondul de locuințe publice și nu în susținerea pieței chiriilor private, din contra, în condițiile noului boom imobiliar, municipalitatea ar trebui să atragă spații locative în stocul public din fondul privat de locuințe produse  de dezvoltatorii imobiliari și nu invers, proprietarii de locuințe să atragă subvenții publice în vederea creșterii capitalului lor.

[…]

II. Observații la punctele Metodologiei de Lucru

II.1. Probleme generale

[…] Inițiativa aceasta este mai degrabă o măsură care susține piața de locuințe decât o măsură de incluziune locativă sau de reducere a  riscului reproducerii marginalizării sociale în mod sustenabil. 

[…] Inițiativa pare să se aștepte ca după 1-2 ani o persoană fără   adăpost să devină o persoană de clasă de mijloc și să se descurce singură pe piața        clujeană de locuințe. În aceste condiții, inițiativa prezintă riscul ca persoana care nu             reușește așa ceva, să fie blamată pentru că nu a reușit acest lucru în pofida      ajutorului primit. Astfel, în mod absurd, o măsură pentru prevenirea          marginalizării ar putea (re)produce stigmatizarea și rasializarea marginalului. […]

II.2. Observație cu privire la categoriile sociale eligibile

Printre cele trei categorii sociale eligibile la ajutorul de chirie Metodologia de Lucru definește și “persoana singură/familiile fără adăpost cu domiciliul/ reședința pe raza municipiului Cluj-Napoca, care locuiesc efectiv pe raza municipiului Cluj-Napoca, atestată prin anchetă socială”.

Propunerea mea față de acest punct al Metodologiei este ca să se definească în mod explicit cum se înțelege în acest context statutul de “fără adăpost”. În mod particular propun adoptarea definiției ETHOS.

[…]

în cazul nici uneia dintre cele trei categorii de beneficiari nu se ia în considerare criteriul condițiilor de locuire, adică nu se acordă puncte pentru locuirea în condiții improprii (privare locativă), în condiții de supraaglomerare, în condiții informale,  în condițiile riscului de evacuare, în condițiile unui mediu toxic. Deoarece aceste condiții de locuire sunt factori centrali ai marginalizării sociale, consider că măsurile cum se dorește a fi și această măsură de acordare de ajutor de chirii, trebuie să ia în considerare marginalizarea locativă în sine, adică să acorde punctaj prin care o persoană/familie afectată de marginalizarea și excluziunea locativă ar avea șanse mai mari să beneficieze de acest ajutor.

[…]

II.3. Observație cu privire la plafonul de venit

[…] Această Metodologie de Lucru nu neapărat îi țintește pe cei care sunt cei mai afectați de marginalizarea socială sau sărăcie, chiar dacă afirmă că face acest lucru.

[…]

II.4. Observație cu privire la procedura de stabilire a dreptului la ajutorul pentru plata chiriei

[…] …. din lista statutului ocupațional lipsește statutul de beneficiar de venit minim garantat. Acest lucru înseamnă că cei care au doar venit minim garantat, lucrând pentru acest venit în beneficiul comunității, nu vor fi eligibili deloc pentru ajutorul de chirie? Sau că primesc 0 puncte în acest caz? Consider că este nevoie de clarificarea acestui lucru în Metodologie mai ales pentru că în legea asistenței sociale VMG se definește ca o formă de venit, și în însăși definiția marginalizării sociale în legislația românească acest aspect are un rol central.

[…]

II.5. Observație cu privire la obligațiile solicitanților/beneficiarilor

Precum am demonstrat mai sus, sistemul de ajutor de chirie reglementat prin această Metodologie de Lucru pare să avantajeze familiile cu doi adulți care lucrează, și pare să nu considere familiile/persoanele singure fără adăpost care beneficiază de venit minim garantat, neavând alte tipuri de venituri. Acest lucru ne sugerează că măsura privind acordarea ajutorului pentru plata chiriei nu funcționează neapărat ca măsură de prevenire și combatere a marginalizării, ci mai degrabă ca un sistem motivațional pentru angajare pe piața muncii, sau ca o măsură care susține scoaterea din sistemul de ajutor social a persoanelor care  beneficiază de VMG. 

Observația de mai sus se susține și prin faptul că la capitolul privind obligațiile solicitanților se prevede ca “în cazul persoanelor singure sau al persoanelor din familiile care solicită acordarea ajutorului de plata chiriei, care sunt apte de muncă și declară că nu realizează nici un venit, acestea vor trebui să respecte obligația de a efectua un număr de ore de muncă acțiuni și lucrări de interes local la solicitarea primarului.” Metodologia include și metoda de calcul a numărului de ore ce trebuie prestat: de exemplu, în cazul în care cineva se află în această situație (persoană singură, sau persoană dintr-o familie în care alți adulți au venituri din angajări, pensii sau munci ocazionale)  beneficiază de 1000 lei/lună ajutor de chirie, va trebui să lucreze 114,48 ore/lună (adică circa 6 ore/zi); se mai menționează aici că numărul de ore lucrate nu poate depăși 40 de ore/ săptămână, adică 8 ore/zi. Calculele de această natură din Metodologia de Lucru reflectă că prin acest mecanism al sistemului de ajutor de plata chiriei (prin care municipalitatea plătește din bugetul public suma chiriei sau o parte din suma chiriei unui proprietar privat de locuință) persoanele aflate în această situație își vând forța de muncă orașului pentru o locuință, mai precis pentru a genera profit unui proprietar privat de locuință prin intermediul administrației publice locale. Un lucru cât se poate de inadecvat din partea unei autorități publice locale/ consiliu local care, conform legii pentru prevenirea marginalizării sociale (litera căreia ar fi trebuit să inspire o măsură  împotriva marginalizării) “are obligația de a asigura accesul persoanelor și familiilor marginalizate la locuință și la serviciile publice de strictă necesitate, cum sunt: apă, energie electrică, gaze naturale, termoficare etc.” [Legea 116/2002, Art. 25 (1)].

În plus, în timp ce alte persoane care lucrează primesc de la municipalitate acest ajutor fără o astfel de obligație, cei care nu au venituri din angajări, lucrări ocazionale, pensii, sau din handicap, sunt obligați la acest tip de muncă. Este asta un mod de a-i educa pe cei săraci și marginalizați că trebuie să lucreze în folosul comunității dacă beneficiază din bugetul public de acest ajutor?  Mai departe, deoarece obligația de a munci în acest sistem vine pe baza solicitării primarului (precum se întâmplă și în cazul muncilor prestate pentru a beneficia de venitul minim garantat), se pare că primarul va dispune de forța de muncă a acestor persoane cu scopul de a susține într-un final proprietarii privați de locuințe. Lucru care nu este o măsură adecvată pentru prevenirea și combaterea marginalizării sociale. Metodologia de Lucru se încheie cu anexa Planului de acțiuni și lucrări de interes local pentru persoane adulte apte de muncă, beneficiare ale ajutorului pentru plata chiriei. De aici aflăm că este vorba despre munci de curățenie și întreținere în subsolurile clădirilor primăriei, curățenia unor parcuri, răzuit manual afișe amplasate ilegal, igienizarea spațiilor, curățat manual al zăpezii și gheții pe suprafețe care nu fac obiectul contractelor de salubrizare, construcții/reparații locuințe, evacuarea bunurilor inutile și altele asemenea.

*

Concluzia mea este că măsura de acordare a ajutorului pentru plata chiriei persoanelor singure/familiilor rezidente pe raza municipiului Cluj-Napoca, așa cum este ea elaborată în Metodologia de Lucru nu va putea funcționa ca măsură de prevenire și combatere a marginalizării sociale. În mod deosebit consider, că această măsură nu va putea soluționa nevoia de locuință a persoanelor/ familiilor fără adăpost, definită în Metodologie ca una dintre cele trei categorii de beneficiari ai acestui măsuri, poate chiar pornind de la faptul că nu definește ce anume înseamnă statutul de “fără adăpost” față de care promite să implementeze măsuri de sprijin. De asemenea, observ că în unele din punctele sale Metodologia nu respectă prevederile legii pentru prevenirea și combaterea marginalizării sociale, deci nu face ceea ce promite că ar face față de persoanele fără adăpost: măsurile propuse nu îi susțin pe cei cu veniturile cele mai reduse; nu susțin persoanele beneficiare de venit minim garantat; nu i-au în considerare condițiile locuirii sărace și precare, adică privarea locativă, supraaglomerarea, nesiguranța, locuirea informală sau locuirea în medii toxice sau nesigure; eliberează Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca de obligația de a asigura locuință adecvată pentru persoanele marginalizate social. În schimb, schema de ajutor de chirie îl împuternicește pe primar să solicite de la persoanele marginalizate (care, printre altele, nu au loc de muncă) să își vândă forța de muncă orașului (să efectueze munci în folosul comunității, munci care nu sunt făcute nici de angajații companiilor de salubrizare) astfel încât în schimbul acestei munci ele să primească acest ajutor din bugetul public care merge direct în buzunarele proprietarilor privați de locuințe. Toate astea în condițiile în care restul măsurilor propuse în capitolul “Cluj 2020 – oraș incluziv” din strategia de dezvoltare, cele cu privire la creșterea fondului de locuințe sociale publice și modificarea criteriilor de alocare sunt în continuare neglijate.

Întregul document se poate citi aici: punct de vedere_metodologia lucru_ajutor chirie_Eniko Vincze2018

La ziarul ”Cărămida” ne luptăm pentru dreptul la locuire [interviul lui Vasile Ernu cu Enikő Vincze]

Enikő Vincze: La ziarul ”Cărămida” ne luptăm pentru dreptul la locuire

Întrebările adresate de Vasile Ernu către Eniko Vincze,  membră a mișcării Căși sociale ACUM! și a echipei redacționale Cărămida. Ziarul Dreptății Locative:

Zilele acestea am primit prin poştă de la Cluj ziarul Cărămida – Ziarul dreptăţii locative. Felicit echipa pentru un astfel de material mediatic important. Dragă Enikő Vincze, spune-mi te rog care e scopul şi miza acestui ziar?

Voi vă ocupaţi în principiu de problemele dreptului locativ în Cluj, dar este un demers important pentru toată ţara. În ce constă acest “drept la locuinţă”? Am o vagă impresie că noi nu înţelegem multe dintre drepturile fundamentale, iar acesta pare a fi un drept esenţial…

Poţi te rog să-mi spui succint care ar fi cauzele “crizei locuirii” de la noi?

Ştiu că voi discutaţi mult şi despre “Dreptul la oraş”. Îmi poţi spune cîte ceva despre acest drept şi despre miza lui?

Ştiu că la Cluj, oraş etalon al succesului în România – dar care are poate cea mai mare problemă nerezolvată cum este faimosul Pata Rît – vă războiţi cu primarul Boc. În ce constă acest “război”? Care este situaţia de acolo şi ce solicitaţi voi?

Acum ceva timp discutam despre starea degradantă de la Pata Rît. Care mai este situaţia actuală şi cum crezi că se pot rezolva problemele acelei comunităţi aflate într-o situaţie tragică?

Cînd vor apărea următoarele numere şi cît de des vreţi să scoateţi acest ziar dedicat unei probleme atît de durute?

Despre subvenționarea chiriilor private ca măsură pentru persoanele marginalizate [Enikő Vincze]

“În lipsă de locuinţe sociale, primarul Emil Boc le subvenţionează chiria în oraş locuitorilor de la Pata Rât,” putem citi în Monitorul de Cluj din 19 decembrie 2017.

Eram de față la ședința de Consiliu Local unde primarul Emil Boc a anunțat această intenție. Nu s-a deschis un dialog despre asta acolo, și oricum s-a comunicat că urmează să se vadă ce va fi la anul cu bugetul municipiului în condițiile în care datorită reducerii impozitului pe venit suma alocată municipalităților de la guvernul central s-ar reduce și ea considerabil. Aș dori să transmit pe această cale părerea mea pe scurt despre această inițiativă, revenind asupra acesteia ulterior, în măsura în care se deschide dezbatere publică pe această temă. Pe scurt, consider că subvenționarea chiriilor private este mai degrabă o măsură care susține piața de locuințe decât o măsură de incluziune locativă sau de reducere a riscului reproducerii marginalizării sociale.

Dincolo de faptul că o astfel de inițiativă ar direcționa o sumă de bani de la bugetul public în buzunurale proprietarilor privați în loc ca din acești bani să crească fondul public de locuințe; dincolo de faptul că astfel primăria ar contribui la menținerea nivelului chiriilor în oraș (care sunt deja enorm de greu de suportat pentru cei mai mulți locuitori) în loc ca ea să contribuie la reducerea chiriilor prin mărirea stocului de locuințe sociale; dincolo de faptul că inițiatorii poate se așteaptă că după un an o persoană marginalizată social ar deveni o persoană de clasă de mijloc și s-ar descurca singură pe piața clujeană de locuințe, și vor blama, eventual, persoana care nu reușește acest lucru în pofida acestui ajutor primit – această inițiativă nu este soluție pentru persoanele marginalizate social, sau pentru cele care trăiesc în sărăcie datorită veniturilor mici pe care le câștigă și datorită costurilor foarte mari ale locuirii.

Pentru persoanele aflate în sărăcie (cei 25% din populația României), din punct de vedere locativ, soluția este creșterea fondului de locuințe sociale din fondul public și criterii de atribuire care să îi susțină pe cei cu un venit sub 60% din venitul median. Dar să facem câteva calcule rapide: hai să spunem că persoana interesată de această subvenție, cu o familie de 4 membrii, va avea norocul să găsească un apartament de 2 camere în Mănăștur cu 300 de euro. Dacă, să presupunem, din această sumă se subvenționează două treimi (adică primăria plătește din bugetul public unui proprietar privat 200 de euro), la rândul ei familia va trebui să plătească chirie de 100 de euro, adică 450 lei proprietarului. Dacă familia are un singur venit, și acesta este venitul minim pe economie (căci, din păcate, doar atât se plătește la cam 30% dintre angajații din România, iar pe strada Cantonului putem spune că toți cei care sunt angajați primesc doar atât), atunci, în cel mai bun caz, din 1 ianuarie 2018, familia va mai rămâne din netul de 1160 de lei cu 710 de lei (crescând numărul celor care se confruntă cu supraîncărcarea cu costurile locuirii, cheltuind peste 40% din venituri pe locuire). În condițiile în care, conform INS, în ianuarie 2017, coșul minim de consum pentru o familie de 4 membrii a fost de 1842 lei, familia noastră ar rămâne cu 2.5 ori mai puțini bani decât ar avea minim nevoie pentru utilități, hrană, îmbrăcăminte, medicamente și altele necesare. Să nu uităm că toate aceste calcule ar arăta altfel în cazul în care familia noastră ar primi o locuință socială pentru care, conform legii locuinței, se plătește o chirie de 10% din venituri, adică ar costa 116 lei în loc de 450 de lei ce ar trebui să plătească pe lângă partea de chirie subvenționată, nemaivorbind despre faptul că ar putea locui în acea locuință socială în condițiile în care își plătește chiria, până când condițiile sale nu se vor îmbunătăți în mod considerabil. Dacă familia noastră, fiind un caz de marginalizare socială sau așa-numit consumator vulnerabil ar mai beneficia de subvenții pentru costurile de apă, gaz, electricitate, atunci ar ajunge să rămână lunar cu o sumă ce se apropie mai mult de coșul minim de consum. În schimb, schema subvenționării chiriilor pe piața privată îl aruncă mult sub această sumă.

Logica expusă în prezentarea domnului primar Emil Boc, conform căreia unii nu merită să primească locuință socială, dar ar putea beneficia de o chirie de pe piață subvenționată, mie îmi sugerează că ar fi vorba aici de o soluție-capcană, care va “dovedi” în foarte scurt timp că persoana care va primi această subvenție nu o merită, pentru că nu se poate descurca financiar cu această cheltuială. Desigur, desegregarea Pata Rât este o nevoie acută, dar nu cu prețul de a-i scoate pe locuitorii de acolo în afara orașului sau de a-i împinge în situații din care nu pot ieși bine datorită constrângerilor structurale ale marginalizării pe care nu le pot depăși.

Locuința socială din fondul locativ public al municipiului este soluția, pentru că este o măsură prin care se poate contribui în mod efectiv și adecvat la reducerea (riscului reproducerii) marginalizării sociale. Membrii mișcării Căși sociale ACUM / Social housing NOW , am fost la ședința Consiliului Local din 19 decembrie 2017 exact cu scopul de a reitera acest lucru. Consilierii votau lista rezultatelor finale de priorități fără nicio observație din partea nimănui; noi le-am reamintit că nimănui de pe strada Cantonului nu le-au acordat punctele de la capitolul caz de forță majoră, și că, în general, efectele discriminatorii și de excluziune ale sistemului de criterii aplicat în Cluj-Napoca s-au făcut simțite și în acest an în rândurile celor cu venituri reduse și celor care trăiesc în locuințe inadecvate.

Efectul discriminator al criteriilor de atribuire de locuințe sociale în Cluj continuă [George Zamfir]

Căși Sociale ACUM a mers astăzi, 19.12.2017 la ședința Consiliului Local pentru a susține schimbarea criteriilor de acordare a locuințelor sociale și creșterea stocului de locuințe. Transcrierea e disponibilă mai jos, iar filmarea aici: https://www.youtube.com/watch?v=1QrqUc4Dt4Y&feature=youtu.be&t=54m30s

ALEXANDRU MUREȘAN: Bună ziua. Sunt locuitor de pe strada Cantonului și aș dori să pun o întrebare domnului primar. S-au depus 89 de dosare, de cereri în primărie pentru locuințele sociale. Dintre care 50 au fost care au primit puncte. Treizeci și nouă sunt neeligibili. Și aș dori să vă spun în felul următor situația veniturilor. Totalul de angajați, pensionari sunt 70. De ce 39 sunt declarați neeligibili? Avem 11 cu VMG și 8 fără niciun venit. Următoarea întrebare este: am dori să ne dați un răspuns concret la acești oameni care locuiesc pe strada Cantonului – ce se va întâmpla cu ei în următorul an?

ANA ADAM: Bună ziua. Mă numesc Ana Adam, locuiesc pe Cantonului. Îs cu incendiul ăla care a fost anul trecut. O venit ancheta, mi s-a făcut ancheta, am mai fost la ședință, m-o amânat. Au spus că să stau liniștită că se rezolvă. Au fost ancheta, nu mi-au dat niciun nr de telefon, nr meu l-au luat. Dar nu s-au legitimat că cine sunt, în primul rând. Ieri am primit un telefon că dosarul meu nu este ligibil. Atunci vreau să știu ce faceți cu șapte persoane care copilul meu e bolnav de handicap și are trei copilași și-s pe drumuri?! Dormim șapte persoane-ntr-un pat, cinci persoane-ntr-un pat și șapte persoane să stăm într-o casă…? Mi s-a spus că îmi dă locuință. Nu mi-o dat locuință nicidecum! Atunci ce să fac? Mă duc pe stradă, ies pe stradă! Anul trecut am făcut sărbătorile pe stradă, sub cerul liber, chiar vin sărbătorile, iar să fac…? Eu am muncit toată viața mea și soțul meu a muncit ca să fim aruncați pe drum? Văr rog frumos să-mi dați o aprobare, să-mi spuneți ce îi de făcut cu mine?!

GEORGE ZAMFIR: Mulțumesc, o să încerc să fiu cât mai scurt. E un subiect dificil, e un subiect pe care majoritatea dintre voi cred că îl știți sau bănuiesc că îl știți destul de bine. Noi am încercat să ridicăm subiectul de foarte multe ori. De data asta foarte multe persoane de pe Cantonului nu au putut ajunge, pentru că mulți dintre ei sunt angajați. Mare parte dintre ei sunt cei care cară gunoaiele de la casele tuturor din orașul ăsta. Dar haideți să vorbim despre ce e o locuință socială. Unde este socialul din locuința socială în criteriile din Cluj?! În niciun caz în Cluj nu găsim, cu toate că legea locuinței permite foarte clar chestiunea aceasta. Ba chiar am putea să spunem că există decizii locale care răstălmăcesc tot sensul legii locuinței.
Dar hai s-o luăm pe exemple: Avem o familie evacuată de pe Calea Turzii din locuință retrocedată. Are acte. Mama a murit anul acesta în mizeria de pe Cantonului. Acum doi ani, doi dintre frați au avut dosare depuse cu tot cu actele de evacuare. Au fost declarați neeligibili pentru că nu aveau venit. Acum un an un frate a avut norocul… Știți care-a fost norocul lui?! Că a înnebunit! Are acte medicale care demonstrează că a înnebunit și a primit pensie de invaliditate. Doar pentru că a înnebunit, a devenit eligibil, o persoană evacuată din retrocedată. Anul acesta, din păcate celălalt frate nu a fost declarat eligibil pentru că el nu are venit. Cu toate că a fost evacuat din locuință retrocedată. Retrocedarea e un proces impus de către stat! Nu este vina persoanei, unui individ că a primit o repartiție undeva și apoi a fost evacuat! Deci cum e posibil să fie acei oameni umiliți în acest fel?! O dată de către stat, a doua oară de către autoritățile locale?! Cum e posibil să nu poți să obții punctaj în situația în care ești evacuat din locuință retrocedată?! E nevoie doar de o decizie simplă care se poate lua de către dumneavoastră aici.
Știu că nu e mult timp și o să încerc să fiu foarte scurt despre alte câteva criterii. De ce nu e lumea informată în legătură cu punctajele împărțite pe criterii? Cum poți să contești când nu știi ce anume contești? Cum e omenește posibil ca cineva cu doctorat să primească 45 de puncte, iar cei care nu au școală să primească doar 5 puncte? Ce transmitem prin chestiunea aceasta: că îi pedepsim pentru o decizie pe care au luat-o ei când aveau 10 ani de a nu continua școala?! Știm foarte bine că modul în care se obține un grad de școlarizare ține foarte mult de reproducerea socială. Altfel spus: capitalul educațional al părinților se transferă foarte ușor. Este o concluzie… este o axiomă deja în toate studiile sociale. Dar aici se dau 45 de puncte pentru doctorat. Cum e posibil ca cele mai grele condiții de locuire din locuințe improvizate, predisupuse la incendii, lipsa canalizării, a apei curente, a veceului, a electricității sigure, toate acestea să nu aibă parte de niciun fel de punctaj?! Cum ne putem aștepta ca acei copii să poată învăța atunci când ei nu au parte de un veceu, nu au parte de electricitate și pot arde de vii în aproape orice secundă? Să îi certăm că nu merg la doctorat?! De ce nu se dă măcar punctaj pentru forță majoră? Este o chestiune pe care nu o poate înțelege nimeni? Ce e acela caz de forță majoră? Dar toate discuțiile astea despre criterii devin absolut inutile dacă nu există nimic de împărțit. Dacă nu există locuințele necesare. Devine doar o competiție sadică și umilitoare între săraci. Acuma am înțeles că domnul primar a vorbit mai devreme despre aceste decizii luate la nivel central care afectează bugetele locale. Dar aș vrea să pun o întrebare: dacă această ședință ar fi avut loc săptămâna trecută, ce ne-ar fi putut spune administrația locală despre planurile pentru aceste peste 400 de dosare care se depun anual? Și este destul de clar că au fost foarte multe persoane care nu au mai continuat să își depună dosarul în ultimii 10 ani pentru că totul a devenit din ce în ce mai dur. Toată birocrația, totul a devenit din ce în ce mai dur. Deci care au fost, care sunt planurile pentru acestea? Acuma am auzit de Ghimeșului. Imediat închei. Am auzit de proiectul Ghimeșului, Sighișoarei, sunt două cuvinte repetate de foarte mult timp. Încă nu avem nimic concret. La începutul anului a fost luat în discuție acel plan de pe Ghimeșului, dar chiar și așa, care sunt planurile, pentru că și acestea sunt absolut insuficiente față de nevoie? Mulțumim.

EMIL BOC: Domnule președinte de ședință, doar o scurtă precizare. O să o rog pe doamna viceprimar și pe colegii mei pentru partea de punctaj să facă referire la analizele care au avut loc în comisie. Eu pot doar să vă spun că tratăm cu maximă seriozitate aceste aspecte care țin de componenta socială. Pentru 2018, planurile noastre erau, și sunt trei, să sperăm că vor rămâne toate. În primul rând, știți bine că de la o decizie până la realizarea construcției sunt niște etape care țin de studii de fezabilitate, care țin de licitații și așa mai departe, de procedura aprobată de la Ghimeșului, de la CFR pentru zona limitrofă care era aferentă locației. Deci pornesc la nivel de construcție în 2018 locuințele de pe Sighișoara. Sunt 56 sau câte sunt? Cincizeci și patru. Locuințele de pe Ghimeșului, nu știu exact numărul și nu aș vrea să greșesc… Sunt în fază de pregătire a licitației, 30 din câte înțeleg. Și cartierul pe care îl pregătim în Borhanci, unde avem 75 de hectare, unde o suprafață va fi dedicată și construcției de locuințe cu caracter social. O parte va fi dedicată concesionării de teren pentru persoane individuale. Și acolo acum, după deblocarea proiectului de centură metropolitană, putem să găsim soluții alternative de trafic. Pentru că așa cum au fost blocate și alte proiecte pe zona Borhanci, și proiectul nostru a fost blocat de nerezolvarea centurii metropolitane. Acuma am deblocat proiectul și putem avea orizontul de derulare […] Și vreau să vă mai spun că avem în plan și vroiam o conferință de presă să explic în detaliu mecanismul pe care l-am discutat în primărie cu colegii mei din primărie, cu domnul viceprimar Tarcea, cu colegii juriști și direcția de patrimoniu. Sper că voi găsi măcar resurse financiare, pentru că aveam în plan ca pentru persoanele marginalizate să în risc de marginalizare, adică acele persoane care se descurcă foarte greu astăzi, muncesc, au un salariu, dar nu pot să își plătească cheltuielile de chirie pe care le au în oraș să subvenționăm în proporții diferite partea de chirie. Este o practică pe care am întâlnit-o și în alte orașe europene, este posibil și pe legea noastră a marginalizării sociale sau a persoanelor în risc de marginalizare ca persoanele care lucrează și primăria să vină cu un sprijin din chiria pe care ei o plătesc și noi subvenționăm 25-50-75 la sută, în funcție de situația copiilor pe care îi au în întreținere și a problemelor sociale pe care le are, inclusiv de sănătate, pentru a-i ajuta pe cei care sunt activi, doresc să muncească, să se implice în comunitate, dar pur și simplu le este foarte greu din veniturile, salariile pe care le au. Și pusesem deoparte un milion de euro pentru 2018, înainte de aceste prevederi care au apărut ca noi să venim cu un proiect și Direcția de Asistență Socială, domnul Mocanu are proiectul pregătit, dar a apărut această problemă. Sper că putem găsi soluții să subvenționa parte de chirie pentru persoanele, repet, active, și care sunt în risc de marginalizare socială, așa cum sunt definite de lege, sau sunt marginalizate social. Legea și cadrul legal ne permit acest lucru, am întâlnit și în alte orașe europene această practică de a veni pe lângă politica de locuințe sociale care e pe termen lung, adică locuința socială o ai pentru totdeauna, dar și partea asta de a sprijini persoanele care sunt în dificultate, în nevoi cu subvenționarea unei părți, cu decontarea unei părți din chirie pe care tu și-o cauți în oraș. Nu trebuie să fie în zonă centrală, poți să te duci în alte părți ale orașului unde chiria e mai ieftină și din acel procent de chirie pe care consiliul local îl va stabili, alocația maximă va fi de atâta, nu știu… 150 de euro sau 200 de euro, atâta se poate deconta maxim din chiria pe care tu o plătești. Și aici nu avem nici problemele pe care le avem astăzi din nefericire cu unii care primesc locuință socială, nu-și plătesc cheltuielile, suntem obligați să-i evacuăm, îi terorizează pe alții, strică locuințele și primăria tre sa suporte aceste riscuri. Aici nu mai avem aceste riscuri. El își plătește chiria și noi decontăm doar o parte, în conformitate cu situația socială pe care o are. Deci cei care au copii mai mulți vor avea subvenție mai mare, o decontare mai mare din chirie, până la sută la sută. Dar repet, pe un plafon pe care îl vom stabili după un studiu de piață. Pe un plafon maximal, și în funcție de resursele bugetare, evident. Dacă am avut un milion de euro, ne permiteam să subvenționăm 400-500 de familii. Vă dați seama, ne-am fi permis. Dar acum să vedem în construcția financiară cât vom putea să găsim ca soluție, tocmai ca să putem să ptem veni ca o politică complementară locuinței sociale, pentru a-i sprijini pe cei care sunt activi și doresc să iasă din starea de marginalizare. Să vină și autoritatea locală cu un sprijin. Repet, am discutat asta de vreo trei luni în primărie, am pregătit proiectul, așteptam la buget să vedem dacă avem buget, de aia nu ne-am putut vorbi. Dar dacă ați deschis acest subiect, vă spun exact ceea ce gândim și lucrăm pe lângă cele două locuințe care pleacă la construcție, Ghimeșului și Sighișoarei și deblocarea proiectului din Borhanci pe cele 75 de hectare de teren. Plus politica aceasta de compensare a unei părți din chirie pentru o parte din persoanele margnalizate sau în risc de marginalizare socială.

GEORGE ZAMFIR: Mulțumim pentru răspuns. Ne bucurăm foarte mult că ați dedicat timp și resurse pentru acest subiect. Ne bucurăm că ați venit cu o soluție nouă, dar… pentru ce se întâmplă în România. În același timp îmi exprim rezerva că acesta este o soluție pe termen lung pentru că dacă chiriile nu sunt reglementate așa cum trebuie, dacă nu există impunere mai clară din partea autorităților, în primul rând de verificare cu, în primul rând a existenței contractelor de chirie, există riscuri serioase ca aceste fonduri doar să umfle piața. Dar, sigur, asta e o problemă care se poate discuta, sper că o analizați.
EMIL BOC: Trebuie să fie contract înregistrat la finanțe, legal, să plătească impozit, nu e niciun contract cu semnătură privată. Deci un contract oficial, înregistrat la finanțe. Și repet: aici nu ne adresăm… Că fiind caracterul social al locuințelor, bineînțeles că ne uităm la zonele unde chiriile sunt mai mici și unde putem să decontăm din bugetul consiliului local. Aicea suma, repet, o vom stabili, am spus generic și eu până la maxim 200 de euro am spus. Dar vom face analiza de piață și vom vedea. Colega aici de față tocmai acel studiu de piață îl face doamna Ardeuș acum, să îmi facă o recomandare. Pentru a veni, sunt soluții cu caracter temporar pentru ca ei să iasă din starea aceasta de margi… De risc de marginalizare socială.

GEORGE ZAMFIR: Mă refeream la celelalte chirii din restul orașului. Desigur că eram sigur că aceste chirii vor fi acordate în bază, pe dovadă contractuală clară. Doi la mână: cum ne putem asigura că oamenii de pe Cantonului vor avea acces la acest nou sistem?

EMIL BOC: Dânșii sunt vizați, vă dați seama! Oamenii care muncesc acolo, am văzut mulți oameni serioși care muncesc, dar nu reușesc din salariul pe care îl au să aibă și o chirie, și să poată trăi. Ne-am gândit să fie (…) categoria în risc de marginalizare sau în marginalizare socială. Aici e legea. Și pentru aceștia și nu numai pentru ei, pentru alții care muncesc greu în orașul acesta și nu le ajung veniturile pe care le au să le poată și acoperi cheltuielile cu familia, trei-patru-cinci copii, și să-și poată plăti și cheltuielile de întreținere. Aici venim să-i ajutăm, aici venim să-i dăm ca parte a solidarității noastre un sprijin pentru a-i ajuta să meargă mai departe. Și, repet, această politică nu este originală, ea are, am întâlnit-o și într-un oraș în (…) Braga, am discutat cu primarul de acolo și, în consecință, ea poate fi aplicată și pe legislația româneasca, ținând loc de prevederile legii marginalizării sociale sau a persoanelor care sunt în risc de marginalizare socială. Asta nu pot să vă spun, cuantumul, pentru că numărul de familii care va beneficia va depinde de alocarea financiară pe care o punem. Daca aveam (…) cum spuneam inițial cu colegii mei, un milion de euro, asta insemna sa avem peste 500 de familii care sa fi beneficiat de sprijin de pana in 200 de euro. Acum să vedem cât vom reuși să punem din buget ca alocare financiară, dar cu siguranta vom da un semnal, vom incepe si anul acesta. Nu stiu cu ce suma, asta se va vedea la stabilirea bugetului.

GEORGE ZAMFIR: V-aș reaminti doar că am depus deja o cerere semnată de peste 150 de persoane de pe strada Cantonului pentru a intra în comunicare directă cu dumneavoastră. Insistăm în același timp că trebuie să aveți o comunicare cât mai clară, cât mai directă pe această temă cu oamenii și, în acest mod, să se poată găsi acele mecanisme prin care oamenii sunt asigurați și tot sistemul este asigurat că acei oameni vor participa. Pentru că ei stau de 20 de ani în aceeași situație. E momentul să fie luate niște măsuri foarte clare în directă relație cu ei. Mulțumim.

Manifestul de la Cluj împotriva evacuărilor de pretutindeni – 17 decembrie 2017

MANIFESTUL DE LA CLUJ ÎMPOTRIVA EVACUĂRILOR DE PRETUTINDENI

17 decembrie 2017

– I –

  1. N-am vrut să plec dar mi-au tăiat gazul, lumina și apa.
  2. A fi evacuat este ca un uragan. A fi evacuat înseamnă să ți se ia demnitatea! Te distruge ca focul; ca o pedeapsă.
  3. A fi evacuat înseamnă să se înnegrească strada de jandarmi; să te trezești cu buldozerele și excavatoarele la ușă; să fii ridicat pe sus cu macaraua.
  4. A fi evacuat înseamnă lipsa de gândire a decidenților; rămâi fără casă ca altul să vină să construiască o bancă.
  5. A fi evacuat înseamnă să fii alungat din societate; Îți demolează casa unde ai locuit atâția ani în fața ochilor tăi. Te lasă în stradă sau îți dă patru cuie și o sfoară ca să încercuiești terenul pe care să-ți faci o baracă.
  6. Sau te duce pe rampa de gunoi. Sau îți dă un conteiner undeva pe câmp. Toate temporar. Apoi trec ani și decenii din viața ta.
  7. Ești evacuat dintr-o locuință socială? Te-a evacuat primăria?
  8. Ești evacuat din clădire retrocedată? Te-a evacuat proprietarul?
  9. Ești evacuat dintr-o locuință improvizată? Te-a evacuat primăria?
  10. Ești evacuat din casa pe care ai luat-o prin credit bancar? Te-a evacuat banca?
  11. Solidaritatea între toți evacuații înseamnă putere! Luptăm împreună împotriva evacuărilor de orice fel! Nicio evacuare fără relocare!
  12. A fi evacuat este un abuz! Evacuați de pretutindeni, uniți-vă!

COR>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

*Vrem case pentru toți nu doar pentru mafioți!

*Solidaritate!

-II-

  1. Al cui e Clujul?
  2. Clujul e al oamenilor cu bani!
  3. Clujul este un oraș de lux care îi aruncă pe cei săraci la gunoi;
  4. Clujul – Capitala Tineretului Evacuat!
  5. Clujul îi ține la margini pe cei care fac muncile grele!
  6. Clujul primarilor rasiști și tirani;
  7. Clujul sufocă locuitorii cu rampele sale toxice de deșeuri!
  8. Clujul este acolo unde poliția și jandarmeria alungă florăresele!
  9. Clujul nu doarme!
  10. Clujul, intră peste tine!

COR>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

*Sunt Clujean dar nu-mi permit!

*Oraș  de locuit nu pentru profit!

-III –

  1. Acasă înseamnă în primul rând să ai casă. Acasă ești liniștit! Ești pe al tău!
  2. Casa înseamnă siguranță și liniște sufletească. Casa înseamnă căldură și protecție;
  3. Casa înseamnă refugiu, înțelegere, susținere; Un loc unde te poți odihni. Un loc unde îți poți pune capul;
  4. Casa înseamnă o adresă pe cartea de identitate;
  5. Casa înseamnă șansa la o bună educație a copiilor;
  6. Casa înseamnă plan de viitor. A avea casă înseamnă a-ți fi mai ușor să găsești un loc de muncă!
  7. În România, a avea casă e un privilegiu!
  8. Să locuiești înghesuit înseamnă să ai 18 ani și să dormi cu fratele mai mare în pat;
  9. Să locuiești înghesuit înseamnă să ai 18 ani și să faci baie cu părinții;
  10. Să locuiești înghesuit înseamnă să nu mai găsești nimic în casă;
  11. Să dormi ca franzelele;
  12. Să nu ai intimitate;
  13. Să nu te poți odihni;
  14. Să nu te poți spăla;
  15. Să locuiești înghesuit înseamnă să trăiești în mizerie și sărăcie;
  16. Să locuiești înghesuit e jenant!

COR>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

*Locuințe! Nu umilințe!

*Niciun om fără casă, nicio casă fără oameni!

-IV-

  1. 17 decembrie – Ziua Împotriva Evacuării
  2. 17 decembrie – Să nu i se mai întâmple nimănui!
  3. 17 decembrie – Lacrimi, durere, plâns, confuzii, nesiguranță
  4. 17 decembrie – Să nu se mai repete astfel de traume!
  5. 17 decembrie – Ați furat deja 7 ani din viața noastră! Dați-ne viața înapoi
  6. 17 decembrie 2010 – Începutul luptei pentru dreptul la locuință și dreptate locativă în Cluj
  7. 17 decembrie 2010 – Începutul luptei cu autoritățile. Începutul luptei împotriva nedreptăților!
  8. Sunt rom și vreau să trăiesc în demnitate. Romii alungați la periferie luptă pentru dreptate socială. Romii din Pata Rât luptă pentru locuințe sociale pentru toți. Solidarizați-vă cu noi! Sperăm că într-o zi toți evacuații se vor uni.
  9. Autorități, reparați-vă greșelile față de cei evacuați de pe Coastei, din Casa Călăului, de pe Sobarilor, din Byron, de pe Kővári, din blocul NATO, din piața Cipariu, de pe Ion Meșter!
  10. Autorități, reparați-vă greșelile față de cei evacuați de Eroilor, de pe Calea Turzii, de pe strada Croitorilor și din alte clădiri retrocedate!
  11. Evacuați de pretutindeni, uniți-vă! Cei sub risc de evacuare, uniți-vă! Mobilizați-vă în solidaritate cu persoanele care sunt în pragul de a fi evacuați!
  12. Nu demolați vechile locuințe publice! Reparați-le! Dați-le la oamenii care au nevoie și nu dezvoltatorilor imobiliari!
  13. Nu cheltuiți iresponsabil banii publici! Cetățenii vor apartamente, nu rachete!
  14. Cerem oprirea privatizării fondului public de locuințe!
  15. Cerem interzicerea prin lege a evacuărilor forțate!
  16. Cerem modificarea legii locuinței! Pentru a avea mai multe locuințe sociale.
  17. Cerem modificarea legii pentru a avea criterii care să îi susțină pe cei cu venituri mici să primească o locuință socială. Pentru ca locuința să redevină un drept!
  18. Cerem să ni se dea înapoi ce ni s-a luat! Nu vom mai fi umiliți!

COR>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

*Pata e a tuturor!

*Din clădiri goale –  Locuințe Sociale!

*Solidaritate!

 

 Ana Adam, Nicolae Adam, Răzvan Anton, Ioana Bălănescu, Antonela Czuli, Andrea David, Elisabeta Farkas, Alexandru Greta, Linda Greta, Petru Greta, Noémi Magyari, Lorand Maxim (regia), Szilárd Miklós, Dénes Miklósi, Alexandru Mureșan, Valentina Ștefanschi, Maria Stoica, Florin Tala, Maria-Andrea Veres, Enikő Vincze, George Zamfir

 

Trebuie să ardem ca să ne vedeți?, noiembrie 2017

Al doilea film din seria realizată de mișcarea Căși sociale ACUM!/ Social housing NOW!, care își propune să mobilizeze acțiuni pentru dreptate locativă, și în mod special pentru creșterea fondului de locuințe sociale/publice și pentru criterii care susțin accesul persoanelor cu venituri mici la aceste locuințe.

În noiembrie 2017, Căși sociale ACUM! și un grup de oameni de pe strada Cantonului am participat la cele două ședințe ale Consiliului Local. La prima, cu un caz de incendiu din 2016, pe urma căruia situația unei familii a cărei casă a ars în totalitate nu a fost soluționată nici de atunci cum se cuvinea, adică prin acordarea unei locuințe de necesitate. La a doua ședință ne-am pregătit să cerem informații în legătură cu viitorul locuirii pe strada Cantonului. Condițiile extrem de grele și toxice, lipsa accesului la utilități, zvonurile de strămutare, incendiile nenumărate, toate acestea cer măsuri urgente din partea administrației locale pentru accesul la locuințe normale. Containerele, vagoanele, barăcile nu sunt o soluție. Locuințele sociale adecvate sunt o soluție. Revendicăm în continuare respectarea principiului informării oamenilor despre proiectele de dezvoltare infrastructurală care au efect asupra lor, precum și al acordării de locuințe alternative adecvate în caz de demolare și evacuare.

 

Ei curăță zona și noi suntem alungați (articol din Cărămida #1)

Articolele au fost publicate în rubrica “Dezvoltatorii și casele noastre” (Cărămida #1, octombrie 2017)

Elisabeta Farkas

Situația de pe strada Stephenson stă în următorul fel: primim reclamații, ne trezim cu poliția de multe ori, și de obicei dimineața devreme în poartă din cauză că unii vecini fac plângere despre noi. Spun că este gălăgie și muzică tot timpul, dar asta este contrar realității. Cei de pe Stephenson nu fac scandal, nu fură, ei muncesc aproximativ cu toții, avem chiar și copii premianți la școală, toții copiii merg la școală, la grădiniță și sunt foarte lăudați. Dar unii vecini sunt foarte porniți împotriva noastră și puși pe răutate față de noi. Dacă s-ar gândi cum este să trăiești în condițiile în care trăim noi nu cred că ar mai avea atâtea reclamații. Fără baie, fără apă în casă, fără toaletă în curte, în camere în care stăm câte 10 persoane cu copii, și totuși copiii noștri merg la școală și la grădiniță.

Vecinii noștri zic că noi nu plătim apă, lumină și ridicarea gunoiului. Din contra, noi plătim toate acestea. Avem de exemplu o familie, a lui János, care are un copil cu handicap, ei trăiesc într-o baracă împreună cu surorile lui, fără apă, fără veceu, fără condiții. Pentru un copil care suferă cu acest handicap, este orb și este șchiop, abia se poate deplasa, chiar vă rog să ne ajutați să ieșim din acest necaz. Avem copii mici, vine iarna, ne descurcăm foarte greu. Ne-am depus și noi cereri pentru locuințe sociale. Vă rog să ne fiți alături în demersurile noastre, să putem trăi în condiții mult mai decente. Pentru sănătatea copiilor noștri, vă rog să ne luați în considerare pentru că chiar avem nevoie de asta, pentru că ne este foarte greu așa.

Toate aceste reclamații au început să apară de când Liberty a construit o clădire de birouri chiar vizavi de noi, și le-a închiriat la mari firme. Cam de atunci am fost și dați în judecată, cam de atunci ne vizitează poliția mai des, cam de atunci primim tot mai multe amenzi pentru tot felul. Se pare că au început să își dorească tot mai mulți ca noi să dispărem de aici. Dar lucrurile nu stau atât de simplu. Pentru că, câteva din apartamentele din clădirea Stephenson nr. 15 au fost cumpărate de vechii chiriași. Ei nu pot fi scoși afară.

Vă mulțumesc în numele tuturor dacă ne puteți sprijini. Să ne asculte primăria. Să ne acorde și nouă șansa să primim locuințe sociale. Sau să ne aprobe să ridicăm mansardă deasupra clădirii, unde să putem sta cu acte în regulă.

Leontina Lingurar

Eu locuiesc pe str. Cantonului din Cluj-Napoca de mai bine de 15 ani. Am ajuns să trăiesc într-o locuință improvizată în urma mai multor evacuări din oraș. Povestea mea este similară cu cea a altor mii de persoane de etnie romă din Cluj, care la un moment în istoria lor familială sau individuală și-au pierdut locuința. Dar nu doar romii sunt evacuați din casele lor. De aceea, povestea mea poate să sune foarte cunoscută pentru mulți din orașul nostru.

Istoria evacuărilor mele a început pe strada Byron. Acolo avea soțul meu în chirie de la întreprindere un apartament, plăteam chiria la ICRAL. Dar l-a pierdut după 1990 pentru că s-a aventurat în jocul Caritas. Pe atunci ne-a înnebunit pe toți jocul acela, să devenim toți afaceriști, să ne investim ce aveam, să câștigăm profit. Te încurajau toți să faci asta, în frunte cu conducătorii acestui joc, și cu politicienii de atunci din Cluj. Mare păcăleală. Dacă treceți pe strada Byron azi puteți vedea cum și-au schimbat fața vechile blocuri. Un investitor a mers, a vorbit cu cei care între timp au devenit proprietari pe apartamente, le-a renovat blocul și în schimb a obținut de la ei acordul să construiască câte o mansardă peste, pe care le-a vândut la prețul pieței de atunci. Dar să revin, pe la mijlocul anilor 1990 am ajuns să trăim în parcuri, pe străzi, până am intrat într-un bloc părăsit de pe strada Orăștiei. Era urât, dărâmat, afumat, noi am făcut să fie frumos, făceam curățenie, să fie convenabil pentru a locui acolo. Curent, apă nu era. Luam de la vecini. Am pus geamuri, am pus uși, am zugrăvit. Am avut și vecini români. Acolo am stat vreo doi ani. Apoi ne-a informat cineva că putem să cumpărăm apartamentul dacă vrem. Dar noi nu aveam atâția bani, așa că a venit primăria și ne-a scos afară. Cu copii cu tot, din nou pe drumuri. De aici ne-am dus pe Sobarilor, unde era tot un bloc părăsit, și am reparat, am stat vreo 4 luni. Într-o dimineață a venit primăria și jandarmeria dimineața devreme. Copiii plângeau, plângeam și noi. Ne-am așezat pe un teren de lângă acel bloc, sub cerul liber am dormit cam o săptămână. Pe copii nu i-am putut trimite la școală. Un vecin mi-a dat niște lemne din care ne-am făcut o bărăcuță improvizată. Eram la lumânare. Am rămas cam vreo 8 luni acolo, și apoi domnul Abrudan, directoarea Fritea, Sabău, și cu jandarmii au venit din nou. Au băgat buldozerele direct în barăci. Au zis, vă încărcați lucrurile, aici se va construi, aici nu mai puteți sta. Ciudat că acolo s-a făcut tocmai un centru pentru persoane fără adăpost. Vă ducem undeva unde să stați. Ne-au dus atunci pe malul Someșului, lângă podul Colectiviștilor. Într-o săptămână am ridicat barăci. Acolo și azi este un teren liber. Puteau să ne lase să ne fi făcut un loc să construim cu acte cu tot. Dar nu, ne-au lăsat doar o vreme, pe urmă iarăși ne-au ridicat. Pe fugă, ca de obicei, a trebuit să eliberăm la secundă. Ne-a cărat pe toți în Someșeni, pe strada Cantonului, pe terenul poștei de acum, mai bine zis pe cealaltă parte a drumului, cred că tot a poștei a fost și acel teren de pe partea aceea a drumului. Asta a fost în 2003. Primăria ne-a adus ceva containere de tren, vagoane. Și o cisternă cu apă. Altora le-a spus să își facă barăci. Ne-am construit așa, în cerc. Ne-au zis că acolo putem sta mult, ne-au promis că o să ne pună curent, apă, o să ne facă buletine. Dar toate astea până într-o zi, când au venit din nou cu buldozerele și cu mascații și cu mai mulți din primărie. Noi nu am vrut să ieșim și ne-am baricadat. Și atunci au început să ne ridice căsuțele cu niște macarale de pe sus. Ele se desfăceau, paturile, mobila cădeau din ele, dar pe ei nu îi interesa. Luam copiii, fugeam la mijloc, să nu cadă pe noi ceva. Și apoi ne-a mutat mai jos pe strada Cantonului, pe un teren mlăștinos, pe care a pus ceva pământ și pietriș, în aer liber. Ne-au spus: aici chiar veți putea sta, de aici nu veți fi mutați, că ăsta este locul primăriei. Noi am săpat pentru stâlpii de curent, ei ne-au băgat două cișmele. Apoi Ecce Homo a venit cu căsuțele de termopan și o altă organizație cu căsuțele verzi. Ne-au spus că la 10 metri de la liniile de cale ferată se poate sta, pentru că este terenul primăriei. Așa scrie și în acte. A semnat și Funar în 2004, și Boc în 2005, ca primari, că așa este. Pe atunci eram doar noi, cei aduși de primărie, adică noi care am fost aduși de pe lângă podul Colectiviștilor, și apoi grupul de 13 familii care au fost evacuate din Casa Călăului. Dar mai târziu au mai venit și alții. Noi am anunțat asta, că vin și alții, dar nu i-a mai interesat nimic. Copiii au crescut de atâția ani, și-au făcut și ei barăci, și așa ne-am extins atât de mult. Chiar dacă au promis pe vremuri, nu au pus la toate familiile curent. Nu aveam toalete. Nu ne-au adus containere de gunoi. Parcă eram puși în groapa de gunoi. Mai rău ca șobolanii. Aș vrea ca cei din primărie să vină aici la noi, să stea aici măcar 24 de ore, să vadă cum este să vii de la serviciu și să nu poți să faci un duș, să nu poți să te odihnești, să vedem ce ar face ei cu familiile lor în astfel de condiții, să vedem cam cum ar trăi ei. Suntem și noi suflete, nu? Ne zic, trimiteți copiii la școală. Dar în aceste condiții ce poți să faci? Copiii noștri trebuie să aibă un viitor. Îi trimitem la școală, dar ce viitor pot să aibă din nenorocirea asta?