Evoluţia procedurii de atribuire a locuinţelor sociale – Hotărâri de Consiliu Local Cluj-Napoca [Simona Ciotlăuș]

Cum exclude procedura de atribuire tocmai persoanele îndreptăţite la locuinţe sociale?

 

În ultima decadă (între 2005 şi 2015), procedura de atribuire a locuinţelor sociale în Cluj a fost schimbată de 12 ori, uneori transformările fiind substanţiale, alteori consilierii aducând doar amendamente punctuale pe unele dintre criteriile de punctare.

Relevanţa procedurii de atribuire a locuinţelor sociale decurge nu numai pentru evidenţierea faptului că deliberativul local ocoleşte drepturile celor cărora locuinţele sociale sunt destinate. Procedura este importantă şi pentru că aceasta produce “solicitantul ideal” al unei locuinţe sociale, al cărui profil, diferit de textul legii locuinţei, reflectă persoanele care, în viziunea decidenţilor locali, merită să trăiască în oraş. Este un mecanism prin care politica locală de locuire nu numai că discriminează între oameni, în special în defavoarea celor mai deprivaţi, cel mai adesea de etnie romă, dar şi exclude aceste persoane de la dreptul constituţional al unui nivel de trai decent.cum_exclude

Urmăriţi mai jos fiecare dintre aceste schimbări, de la o procedură la alta, în intervalul 2005-2015, ca să vedeţi cum, de la o hotărăre la alta, se creează portretul robot al solicitantului: persoana căsătorită legal, cu cel mult 2 copii, cu loc de muncă, eventual stabil în ultimii ani, cu studii superioare şi chiriaş pe piaţa privată cu contract înregistrat la Administraţia Financiară – o ficţiune dacă ne gândim la realităţile locale! Considerând, pe lângă criteriile de elibigilitate, şi modalitatea de punctare decisă de consilierii locali, observăm că de la o procedură la alta, persoanele vulnerabile au fost sistematic defavorizate şi trecute la coada listei de priorităţi:

– eliminarea persoanelor acceptate într-o cerere care nu sunt rude de gradul I cu solicitantul/-a, chiar dacă legislaţia socială defineşte în mod clar şi familia extinsă ca fiind persoanele care să gospodăresc împreună până la gradul IV;

– punctarea infimă a persoanelor/copiilor aflaţi în întreţinere;

– limitarea tipurilor de afecţiuni sau a cazurilor de boală care sunt recunoscute că afectează starea de sănătate a solicitanţilor;

– limitarea punctării cazurilor de boală doar pentru solicitanţi, iar apoi scoaterea completă a acestor cazuri şi a celor de dizabilitate dacă ele nu sunt încadrate într-o categorie de handicap permanent;

– limitarea punctării a cel mult unei persoane cu handicap dintr-un dosar-cerere de locuinţă socială, punctaje mici pentru copiii în întreţinere, tipuri de pensionare şi tipuri de afecţiuni ale sănătăţii în comparaţie cu punctajele acordate pentru studiile superioare.

– scăderea punctajului acordat pentru vechimea cererii, atât la nivel absolut cât şi relativ la alte punctaje, mult mai consistente, acordate pentru studiile solicitanţilor.

Evocând parcă ideile darwinismului social, procedura de atribuire a locuinţelor sociale constituie astfel un mecanism de selecţie între oameni, favorizându-i pe cei deja privilegiaţi, şi excluzându-i pe cei marginalizaţi, precarizaţi, deposedaţi de politicile socio-economice ale ultimilor 25 de ani.

Detalii despre evoluția criteriilor de atribuire de locuințe sociale așa cum sunt ele reflectate în Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca se pot citi aici:

evol proced atrib loc soc_HCL 2005-2015

DACĂ TRĂIEȘTI ÎNTR-O LOCUINȚĂ IMPROVIZATĂ, AI ACCES LA LOCUINȚĂ SOCIALĂ? [George Zamfir]

Condițiile de locuit reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie să stea la baza elaborării criteriilor pentru locuințe sociale de către autoritățile locale, conform art. 21 din normele de aplicare a legii locuinței. Locuirea este un factor determinant de bază al calității vieții și al dezvoltării, iar art. 21 confirmă importanța care trebuie acordată.

dacatraiesti_p7_web

În practică, observăm că există municipii ale căror criterii iau în considerare locuirea în locuințe improvizate, cum ar fi Pitești, Arad, Satu Mare sau Alba-Iulia. Pe de altă parte, criteriile din Cluj-Napoca nu punctează deloc aceste situații, cu toate că în Pata-Rât există unul dintre cele mai ridicate numere de locuințe improvizate. Locuirea în astfel de condiții scade considerabil șansele de îmbunătățire al celorlalte aspecte ale vieții. Acest lucru trebuie schimbat prin hotarâre de consiliu local pentru a susține accesul la locuințe sociale persoanelor care în prezent locuiesc în ceea ce sunt printre cele mai dificile condiții. Mai mult, având în vedere faptul că multe dintre aceste familii au suferit evacuări repetate, fiindu-le lezate demnitatea umană și sănătatea, situația se poate puncta în categoria ‘forță majoră’, unde în prezent se pot acorda până la 20 de puncte.

Despre relația dintre angajabilitate și eligibilitatea la locuință socială [Enikő Vincze]

Îndreptățirea la locuință socială în România este condiționată de nivelul venitului prin Legea locuinței (în sensul ca acesta să se situeze sub venitul mediu), care însă nu prevede în mod explicit că venitul ar trebui să rezulte din calitatea de angajat al solicitantului de locuință socială. Această abordare este binevenită în condițiile restructurării pieței forței de muncă care crează forță de muncă precară, de exemplu situații de angajare cu contract temporar de muncă, sau de muncă zilieră, sau de muncă prestată în economia informală. Ea ar trebui luată în vedere și în sistemele efective de atribuire de locuințe sociale pe plan local.

                                                                                                          Grafică: Dénes Miklósi

nute-auangajat_p6_webÎn România, dreptul la protecție socială include îndreptățirea la venit minim garantat (sau ajutor social). Chiar dacă conform Legii 416/2001 privind venitul minim garantat acesta se definește ca formă de asistență socială, Legea asistenței sociale 292/2011 prevede că VMG este o formă de venit, sau că venitul include și veniturile care provin din drepturi de asistență socială, asigurări de șomaj și altele asemenea. Deci: PERSOANELE CARE OBȚIN ASTFEL DE VENITURI, ADICĂ SUNT PERSOANE MARGINALIZATE SOCIAL, NU AR TREBUI DECLARATE NEELIGIBILE LA LOCUINȚĂ SOCIALĂ: ele au venituri din care să plătească chiria locuinței sociale, iar acest venit este sub venitul mediu pe economie, deoarece cuantumul “ajutorului social” se stabileşte ca diferenţă între nivelurile lunare al venitului minim garantat şi venitul net lunar al familiei sau persoanei singure. Pentru a beneficia de VMG, persoanele apte de muncă prestează munci în cadrul unor lucrări de interes local. Astfel: pe de o parte, alocarea ajutorului social urmărește exact asigurarea venitului minim (stabilit ca atare de normele legislative românești) în perioadele în care cineva nu are mijloace de trai adecvate din alte surse (deci, beneficiind de VMG persoana marginalizată este capabilă să plătească chiria într-o locuință socială). Pe de altă parte: persoanele care beneficiază de VMG au loc de muncă în sensul larg al cuvântului, chiar dacă această muncă nu se realizează pe baza unor raporturi contractuale, deci cei care o prestează nu au un contract de muncă cu angajatorul.

În acest context este de reținut faptul că schema lucrărilor publice a fost implementată în România începând cu sfârșitul anilor ’90, ea fiind absorbită în legislația privind șomajul în 2002, ca o intervenție prin care se urmărea contrabalansarea efectelor produse de concedierile masive de după privatizarea companiilor de stat. Drept urmare, persoanele care prestau o multitudine de munci comunitare erau angajate cu contract de muncă de autoritățile publice locale, costurile salariale ale acestora fiind acoperite din fondul de șomaj și din bugetul local. Această schemă a fost dizolvată în condițiile declanșării politicilor de austeritate în 2010 (la alte aspecte ale schimbărilor de politici legate de acest an ne-am referit aici), an după care munca pentru ajutorul social a încetat să mai fie definită ca muncă, inclusiv în sistemul de atribuire de locuințe sociale elaborat și utilizat de administrația locală (vezi criteriul de eligibilitate nr. 7 din HCL 389/2010 adoptat în Municipiul Cluj-Napoca). De reținut este și faptul că tot în acea perioadă s-a modificat și Codul Muncii prin Legea nr. 49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii şi asigurărilor sociale, respectiv prin Legea nr. 40/2011 care o modifica pe cea din urmă, și anume în sensul susținerii angajatorilor/patronilor și mai mult în defavoarea angajaților/salariaților, astfel încât contractele pe perioadă determinată și angajarea pe perioadă de probă au început să devină modele universale în domeniul politicii de angajare.

În Cluj-Napoca, prin Hotărârile 363/2012 și 150/2013, Consiliul Local a reiterat criteriul de neelegibilitate consacrat la nivel local în 2010 prin care se declarau neeligibili toți solicitanții ce nu puteau să facă dovada unui venit permanent. Prin HCL 434/2015, adoptat în decembrie anul trecut pe baza analizei propunerilor Grupului de Acțiune Locală pentru Incluziune Locativă (vezi aici, și aici) administrația publică a admis ca eligibile persoanele angajate cu contract de muncă pe perioadă determinată, dar, din păcate, a refuzat să adopte propunerea GALIL privind recunoașterea venitului minim garantat ca formă de venit care asigură elibilitatea solicitanților la locuință socială. Astfel, în viziunea edililor orașului Cluj portretul robot al solicitantului eligibil se construiește pe linia angajabilității. În mod indirect asta înseamnă că administrația publică îi condamnă tocmai pe cei care sunt cei mai dezavantajați și exploatați pe piața muncii să continue să locuiască în condiții neadecvate sau în locuințe improvizate. Față de această stare de fapt politica locativă care primordializează locuirea (housing first) ar fi cea în măsură să rupă cercul vicios al precarității muncii și locuirii. Cât timp penalizarea muncii persoanelor marginalizate va merge mână-n mână cu desconsiderarea celor mai deprivate condiții de locuire în procesul de distribuire a locuințelor sociale, administrația publică va fi răspunzătoare de adâncirea inegalităților sociale și a acutizării sărăciei extreme căci, în loc să reducă efectele acestora, le exacerbează. 

Faptul că definirea unor criterii de acest gen ține de voința politică a aleșilor locali se reflectă în existența mai multor diferențe între municipalități, inclusiv la acest capitol al stabilirii priorităților în atribuirea de locuințe sociale. În timp ce în Cluj-Napoca starea de fapt din acest punct de vedere este descrisă mai sus, multe alte municipalități nu doar că nu consideră neeligibile persoanele cu venituri sub venitul minim și/sau cele care beneficiază de ajutor social sau persoanele aflate în șomaj, ci le acordă puncte în procesul de selecție a solicitanților de locuințe sociale. Acest lucru este în concordanță cu Legea 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, care prevede obligația consiliilor locale de a  asigura accesul persoanelor şi familiilor marginalizate (adică celor care, printre altele, nu au loc de muncă) la locuinţă.

 

AI CARTE, AI CASĂ! N-AI CARTE, N-AI CASĂ! [George Zamfri]

Conform Legii locuintei, administraţiile locale au responsabilităţi cu privire la stabilirea procedurii de atribuire a locuinţelor sociale, inclusiv a definirii criteriilor de punctare, însă educația nu este menționată printre ele. Introducerea studiilor discrimineaza indirect persoanele marginalizate social, care au acces redus la școlarizare. Dimpotrivă, consiliile locale au obligația de a asigura accesul la locuință al persoanelor marginalizate social, conform Legii privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale 116/2002.

ai_carte_p5_web

Totusi, multe municipalități consideră nivelul educației școlare atunci când stabilesc listele de priorități în vederea atribuirii locuințelor sociale. Mai mult, la Cluj-Napoca, criteriul studiilor are cea mai disproporționată pondere față de criteriile prioritare menționate în Legea Locuinței, printre care: situația economică, condițiile de locuire, numărul persoanelor din gospodărie, starea sănătății solicitanților.

 

 

                      Grafică: Dénes Miklósi

SOLICITARE DE ÎNTÂLNIRE – SCRISOARE DESCHISĂ cu privire la locuirea socială în Cluj-Napoca ca problemă de interes public [Echipa Campaniei “Căși sociale acum!” ]

Stimate domnule/ doamnă …., candidat(ă) la funcția de primar, Stimați candidați și stimate candidate la pozițiile de consilieri locali din partea Partidului …..

 

Campania “Căși sociale acum!” continuă demersurile noastre mai vechi[1] în vederea promovării unor politici publice ce răspund la nevoile persoanelor marginalizate social în domeniul locuirii. Aparținem de acea parte a societății civile care militează pentru recunoașterea cauzelor structurale ale inegalităților sociale, pentru asigurarea efectivă – prin măsuri de politici publice adecvate – a drepturilor social-economice pentru toți cetățenii, precum și pentru participarea politică a categoriilor sociale împinse în sărăcie și precaritate. Prin construirea “locuirii sociale” ca subiect politic și ca problemă de interes public, inițiativa noastră civico-activistă contribuie, printre altele, la definirea temelor articulate în contextul campaniilor electorale din anul 2016. Campania “Căși sociale acum!” atrage atenția candidaților și candidatelor alegerilor locale asupra nevoii în Municipiul Cluj-Napoca de un program local de locuire cu o puternică componentă de program de locuințe sociale care include măsuri de:

plansa 3_FINAL final

 

(1) identificare a nevoii de locuințe sociale, 

(2) extindere a fondului de locuințe sociale, și 

(3) atribuire de locuințe sociale în așa fel încât ele să fie accesibile și persoanelor marginalizate social și/sau persoanelor confruntate cu sărăcia extremă.

scris desch catre cand locali 2016_model_casi sociale acum

Chiar dacă orașul nostru se bucură de indicatori economici mai buni față de multe alte localități ale României, și chiar dacă azi, prin diverse căi, idealul proprietății private asupra locuinței prevalează, dacă administrația publică ar avea o altă politică în acest domeniu, accesul la locuințe sociale sigur ar putea deveni preocuparea multora, și în mod particular a celor care au venituri foarte mici și nu își pot procura din forțe proprii locuințe adecvate.[2]

Faptul că politicile locale locative existente pot crea sau suprima așteptările populației, ori pot ignora nevoile de locuințe sociale se reflectă, spre exemplu, în schimbările petrecute în acest sens la granița anului 2010.

candamdevenit_p4_02

În acel an[3] în Cluj-Napoca au existat 3820 de solicitanți de locuințe sociale; tot atunci, prin HCL 389/2010 s-au introdus printre criteriile de punctare așa-zisele “criterii de (ne)eligibilitate”, astfel încât Punctul (7) al Criteriilor de eligibilitate prevedea: “nu pot beneficia de locuințe din fondul locativ de stat persoanele care nu pot face dovada unui venit permanent reglementat prin legislația în vigoare…”. În urma acestei decizii, numărul solicitanților de locuințe sociale s-a redus la sub 500 de cereri pe an, ceea ce ne face să ne întrebăm unde au “dispărut” persoanele care au nevoie de locuințe sociale și/sau dacă ele într-adevăr au dispărut ori aceste nevoi sunt ținute sub tăcere, ignorate şi invizibile. General vorbind, urmărind procesul de modificări succesive petrecute în prevederile privind criteriile de stabilire a priorităţilor  în repartizarea unei locuințe cu chirie din fondul locativ de stat sau a unei locuințe sociale începând din anul 1997, dar și diferențele acestui sistem de la o localitate la alta, cât şi schimbările legislative care conferă mai multă autonomie locală, devine clar pentru toată lumea că definirea programului local de locuire ține de voința politică a factorilor decizionali locali și întotdeauna este loc de schimbare înspre mai bine, precum este și acum! Considerăm, că este timpul ca locuirea socială să devină un capitol central al agendei publice locale, astfel încât orașul nostru să fie un oraș pentru oamenii, inclusiv pentru cei marginalizați care locuiesc azi în condiții inumane, și nu pentru investitorii care în primul rând urmăresc să facă profit din afaceri imobiliar-bancare.

Vă rugăm să ne indicați în perioada 25-31 mai 2016 ziua și ora la care ne puteți primi la sediul de campanie electorală al partidului din care faceți parte și/sau care vă susține în alegeri. Pe de o parte, dorim să vă împărtășim modul în care campania “Căși sociale acum!” vede problema locuirii sociale în Cluj-Napoca, precum și posibile soluții la această problemă. Pe de altă parte, vrem să cunoaștem părerea despre acest subiect și intențiile Dumneavoastră legate de domeniul locuirii sociale pentru a le putea dezbate în rândurile potențialilor alegători. În vederea trezirii interesului față de propunerea noastră, vă trimitem două planșe grafice cu informații legate de această temă și vă invităm să vizitați pagina de internet a Fundației Desire (http://www.desire-ro.eu/?cat=116), precum și pagina de Facebook a campaniei.[4]

[1] Aceste acțiuni au inclus contribuțiile noastre de la Petiția împotriva ghetoizării romilor (11.04.2010), prin Marșul pentru dreptate socială (17.12.2011) și seturile de Recomandări publice privind abordarea integrată a dezvoltării socio-teritoriale, programul integrat de locuire și prevenirea evacuărilor forțate ca instrument al eliminării marginalizării sociale (2013), până la capitolul de Incluziune socială a Strategiei de Dezvoltarea a Municipiului Cluj-Napoca pentru perioada 2014-2020 (2014), respectiv mai multe acțiuni din anul 2015 (printre ele manifestarea Oraș pentru oameni, nu pentru profit; Propunerile de modificare a procedurii actuale de atribuire a locuințelor sociale; acțiunea comemorativ-revendicativă Suntem egali, nu ilegali!.

[2] Legea locuinței din 1996, precum și hotărârile și ordonanțele guvernamentale ulterioare cu privire la normele de implementare ale acestei legi, definesc în mod special acea categorie de cetățeni ai României care  sunt îndreptăţite la locuințe sociale ca fiind “persoane și familii a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.”

[3] Anul 2010, prin discursurile guvernanților de atunci despre moartea statului social, precum și prin măsurile de austeritate care nu au afectat doar gospodăriile prin tăieri de salarii și beneficii din drepturi de asistență socială sau prin rămânerea la același nivel a valorii punctului de pensie, ci și educația și sănătatea publică, a contribuit la întărirea convingerii conform căreia statul trebuie să se retragă din atribuțiile sale sociale și să rămână în slujba investitorilor și dezvoltatorilor privați.

[4] https://www.facebook.com/CasiSocialeACUM/?fref=ts

Când am devenit neeligibili, și cât de neeligibili suntem? [Enikő Vincze]

Pentru a înțelege mai bine ce ni se întâmplă, când și de ce (în ceea ce privește asigurarea efectivă a dreptului nostru la locuire), ne propunem să ne reamintim de anul 2010. Facem aici referire la 2010 ca la un simbol al perioadei guvernării neoliberale și al politicilor sale de austeritate rezultate din Programul de Ajustare Structurală ca condiție a împrumutului primit de România în 2009 de la Fondul Monetar Internațional. Sau ca la un moment urmat de “Programul de Convergență” elaborat de Guvernul României în 2011 care prevedea măsuri precum “sporirea controlului asupra cererilor de prestaţii sociale”, “monitorizarea şi eficientizarea cheltuielilor din domeniul sănătăţii”, și în general de “politica limitării cheltuielilor cu bunurile şi serviciile, şi a reducerii subvenţiilor”, dar și privatizarea din sectorul energetic și al transporturilor. Discursurile guvernanților din această perioadă despre “moartea statului social”, precum și măsurile de austeritate  (care nu au afectat doar gospodăriile prin tăieri de salarii și de beneficii din drepturi de asistență socială sau prin rămânerea la același nivel a valorii punctului de pensie, ci au avut un impact negativ și asupra educației și sănătății publice), au contribuit la întărirea convingerii conform căreia statul trebuie să se retragă din atribuțiile sale sociale și să rămână în slujba investitorilor și dezvoltatorilor privați. Nu doar politicieni, ci și mulți jurnaliști și academici, încercau să ne convingă că și România a fost afectată de criză pentru că “statul asistențial” a cheltuit prea mult cu protecția socială, cu paturile de la spital, cu salariile bugetarilor etc., toate astea în condițiile în care populația României era pe locul doi în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata sărăciei și cunoștea o speranță de viață printre cele mai mici în Europa, iar procentul din PIB al cheltuielilor cu protecția socială în România a fost printre cele mai reduse comparativ cu celelalte State Membre (în 2009 acesta fiind sub 20% din PIB față de peste 31% în țări precum Danemarca, Franța, Suedia, Olanda sau Germania).[1]

candamdevenit_p4_02

În contextul anului 2010 politicile publice și măsurile implementate și pe plan local (de exemplu în domeniul locuirii) nu doar că urmăreau restrângerea investițiilor publice în servicii menite să susțină cetățenii, ci – din efortul de a se legitima – au și produs subiectul care “nu este competitiv pe piață” și “nu merită” să beneficieze de astfel de investiții. Pe plan local, în Cluj-Napoca, în sistemul de atribuire de locuințe sociale acest scop a fost servit prin  crearea “solicitantului neeligibil”. Și asta nu pe baza a ceea ce prevede Legea locuinței din 1996 cu privire la cine poate beneficia de locuință socială (cetățeanul care nu deține și nu a deținut o locuință după 1990, nu câștigă mai mult decât salariul mediu pe economie și nu a beneficiat de sprijin din partea statului în realizarea unei locuințe), ci pe baza altor criterii, introduse pe plan local prin HCL 389/2010, înainte de toate cel al “venitului permanent”. Proiectul de hotărâre a fost făcut din inițiativa primarului Sorin Apostu și a consilierilor locali Claudia Anăstasă, Manuel Chira, Liviu Pop, Mihai Sandu și Lucian Suciu, pe baza Referatului Direcției de patrimoniul municipiului și evidența proprietății. Chiar dacă în trecut mai existau Hotărâri ale Consiliului Local care au făcut apel la “venitul permanent”  (de exemplu HCL 296/2008 a definit un așa-zis “criteriu de bază” care prevedea că “nu pot beneficia de locuință fond de stat solicitanții care nu pot face dovada unui venit permanent”; iar HCL 116/2010 a inclus “venitul permanent” printre așa-numitele “criterii eliminatorii”), HCL 389/2010 este cea care a definit criteriile de punctare pentru “soluționarea cererilor de locuințe sociale și din fondul locativ de stat” ca un set de “criterii de eligibilitate, de selecție și de repartiție”, iar la Punctul (7) al Criteriilor de eligibilitate a prevăzut că “nu pot beneficia de locuințe din fondul locativ de stat persoanele care nu pot face dovada unui venit permanent reglementat prin legislația în vigoare.” Cât timp “venitul permanent” a fost “criteriu de bază” sau “criteriu eliminator”, nepotrivirea persoanei fără “venit permanent” la condițiile impuse putea fi percepută ca un rezultat al sistemului care elimină. Însă impunerea “eligibilității” ca și criteriu transformă neeligibilitatea într-o caracteristică a persoanei, respectiv în calitatea acesteia de a fi sau nu ales. Astfel sistemul nu doar că i-a exclus de la șansa de a primi o locuință socială pe cei care nu aveau un venit rezultat dintr-un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, mutând accentul de la criteriul de a avea venit sub venitul mediu la criteriul de a avea un venit permanent, ci a și transpus responsabilitatea clasificării în eligibil și neeligibil de pe sistemul clasificator pe individul care, declarat fiind neeligibil, trebuia să recunoască că este vina lui că nu a fost ales sau că nu merită locuință socială. “Neeligibilul” astfel definit este deposedat de dreptul de a primi punctaj pentru nivelul redus al veniturilor sale din alte munci decât cele prestate sub un contract pe perioadă nedeterminată, sau pentru condițiile sale locative precare și inadecvate, sau pentru starea sa de sănătate, sau chiar și pentru statutul său de evacuat dintr-un imobil retrocedat.

Totuși: printre cei care au solicitat locuințe sociale în 2010, în următorul an s-au repartizat 102 de locuințe în imobile din fondul locativ de stat de pe străzi cum ar fi Taberei, Cojocnei, Alverna, Baljului, Timișului, Rosetti, Babeș, Petőfi, Brassai, Republicii, Kogălniceanu, Coșbuc, Albac, Daicoviciu, Observatorului, Bulevardul 21 Decembrie, sau Calea Florești. Nimănui de pe această listă nu i s-a repartizat vreun “apartament” din casele modulare construite de municipalitate în zona Pata Rât, la 200 de metri de la stația de deșeuri chimicale și la 800 de metri de la rampa de gunoi. Precum nimeni din persoanele/familiile de pe fosta strada Coastei, majoritatea dintre ele de etnie romă, evacuate forțat în decembrie 2010 de pe acest teren a cărui valoare imobiliară a crescut la acea oră, nu a fost pe lista celor cărora li s-au atribuit locuințe în oraș. Lor li s-au repartizat spații locative cu “dedicație negativă” în aceste modulare plasate într-o zonă poluată, izolată, segregată și neglijată de investițiile de dezvoltare ale municipalității în ceea ce privește asigurarea unor condiții locative și de infrastructură adecvate.

Pregătirile concrete cu privire la zona caselor modulare din Pata Rât declarată ca zonă de locuit au fost demarate în primăvara anului 2010, chiar dacă până în mijlocul lui decembrie primăria nu a spus clar cine anume va “beneficia” de ele. Prin Hotărârea nr. 127 din 30.03.2010, Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca a aprobat efectuarea unor demersuri necesare identificării de terenuri în zona Pata Rât “în scopul mutării persoanelor care locuiesc ilegal pe str Cantonului şi str. Coastei”. Terenul de  circa 3000 mp din Pata Rât a făcut obiectul schimbului de teren prin HCL nr. 197/11.05.2010, astfel încât terenul din Pata Rât a trecut în proprietatea municipiului Cluj-Napoca, iar compania Brentner Veres a primit în schimb un teren pe de strada Nădășel. Printr-un PUZ aprobat de Consiliul Local (prin HCL 15/15.10.2007), Primăria a inclus terenul preconizat pentru construirea locuințelor mai sus menționate în teren intravilan și a obținut autorizație de construcție în această locație pentru așa-zise “locuințe sociale/de necesitate pentru persoane fără adăpost”. Un pic mai târziu s-a eliberat și Certificatul de Urbanism nr. 1642/2010 pentru construirea acestor locuințe, iar Referatul privind autorizarea lucrărilor de construcții a fost aprobat de Consiliul Local prin HCL 213/2010, cea din urmă fiind eliberată sub nr. 1181 din septembrie 2010 cu titlul “Locuințe sociale pentru persoane fără adăpost Pata Rât f.n, beneficiari SC Strict Prest SRL și investitor Consiliul Local Cluj-Napoca.” În paralel cu pregătirea caselor modulare, Primăria și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca pregăteau pe cale administrativă și evacuarea de pe strada Coastei. Prin Scrisoarea către locatarii de pe str. Coastei emisă de Serviciul Administrare Spații, Terenuri, Nr. 302716/451/14.12.2010, Primăria i-a chemat  să depună o cerere tip și actele de identitate ale membrilor familiei până în 16.12.2010 “în vederea atribuirii locuințelor sociale pentru persoanele fără adăpost”, semnată de primarul Sorin Apostu, Directorul Direcției Patrimoniu Dacia Crișan, Șefa serviciul Administrare Spații Iulia Ardeuș, Directorul Poliției Locale Minodora Fritea, Șeful Serviciului de Control al Protecției Mediului și Igienizare Mircea Abrudan. Referatul nr. 129770/48/15.06.2010 al Direcției Poliția Comunitară prin care se propun unele măsuri pentru reglementarea desființării pe cale administrativă a construcțiilor amplasate pe domeniul public sau privat al Municipiului Cluj-Napoca, a fost aprobat prin HCL 249/2010. Într-un final, Dispoziția nr. 6397/16.12.2010 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca “a dispus desființarea construcțiilor, lucrărilor și amenajărilor cu caracter provizoriu executate pe str. Coastei FN.”  Ea nu a respectat următoarele prevederi legale: a fost pusă în executare a doua zi, în 17.12.2010, fără a aștepta ca Prefectul să exercite controlul de legalitate asupra acestuia (conform Art. 115 alin 2 și 7 din Legea 215/2001); a fost pusă în executare într-o perioadă a anului (1 decembrie – 1 martie) când evacuarea de orice fel este interzisă tocmai pentru a nu accentua vulnerabilitatea persoanei afectate; s-a bazat doar pe Referatul 307137/481/16.12.2010 prezentat Primăriei de către Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții din cadrul Direcției Poliției Comunitare cu avizul Serviciului Juridic, care nu este un document public, și nu îndeplinește condițiile unei motivații adecvate; nu a făcut distincție între construcțiile executate fără autorizație de construcție și între locuințele construite de Primărie, închiriate pe baza unor contracte de închiriere care, chiar dacă nu s-au mai prelungit din aprilie 2009, prețul chiriei a fost achitat de către chiriași autorităților locale până în momentul evacuării; nu s-a efectuat nicio cercetare anterioară cu privire la legalitatea construcțiilor edificate; nu s-au demarat măsuri reale și efective pe lângă locatari pentru a-i pregăti corespunzător în vederea executării demersului preconizat în această decizie;  nu s-a constatat caracterul nelegal al construcțiilor de către Inspectoratul de Stat în Construcții (conform Art. 20 al Legii 50.1991); locatarii din construcțiile edificate fără autorizație de construcție nu au fost notificați, și nu li s-a pus în vedere posibila sancționare concomitent cu impunerea obligației de a le demola, nu există niciun proces verbal în acest sens; locatarilor din construcțiile edificate fără autorizație de construcție nu li s-a pus în vedere posibila intrare în legalitate conform Legii 50/1991 cu privire la construcțiile edificate fără autorizație de construcție înainte de august 2001.

În timp ce autoritățile pregăteau mutarea persoanelor de etnie romă de pe strada Coastei în zona Pata Rât, ele au refuzat permanent să recunoască că în acea zonă, respectiv în Dallas, dar și pe rampa de gunoi, locuiesc nu doar, și nu în primul rând nou-veniții din alte județe, ci generațiile născute chiar la fața locului din familiile predecesorilor așezați aici de la sfârșitul anilor 1970. Nici vorbă despre recunoașterea valorii sociale a muncii lor pe rampă, total invizibilizată, nici vorbă despre nevoia îmbunătățirii condițiilor de locuire și de infrastructură; administrația publică locală intervenea aici din când în când prin serviciul de protecția copilului pentru a atenționa familiile în legătură cu violarea drepturilor copiilor. De asemenea, autoritățile au refuzat să recunoască că un pic mai încolo, pe strada Cantonului domiciliază, tot fără recunoaștere legală, circa 120 de familii (numărul lor a crescut de atunci la peste 150), circa trei sferturi dintre ele mutate acolo de Primărie (lucru care poate fi dovedit printr-o multitudine de acte ce consacrau acțiunile administrative de dislocări și relocări demarate de-a lungul ultimelor două decenii).[2]

 

[1] Detalii și analiză în articolul “Glocalizarea neoliberalismului în România prin reforma statului și dezvoltarea antreprenorială”, in Epoca Traian Băsescu, coordonat de Florin Poenaru și Costi Rogozanu, Editura Tact, 2014, 245-277.

[2] Detalii și analiză în articolul Politica spațială, a ilegalității și a profitului, Critic Atac, 27 ianuarie 2016, http://www.criticatac.ro/28705/politica-spaial-ilegalitii-profitului/

 

CÂȚI SUNTEM NEELIGIBILI? [Enikő Vincze]

Între 2007 și 2014 Primăria Municipiului Cluj-Napoca a derulat trei mari proiecte prin care a extins fondul locativ public cu locuințe sociale noi. Astfel, în cartierul Oser în 2008 au fost repartizate 271 de apartamente în blocuri nou construite din bani publici; în 2013 s-au distribuit 46 de locuințe, printre care se aflau și cele 24 de apartamente create prin renovarea unui bloc vechi de pe strada Albac din fonduri europene; iar apartamentele rezultate din reamenajarea fostei școli Terapia de pe strada Coroianu tot din fonduri nerambursabile, au constituit o bună parte din locuințele sociale repartizate la 63 de solicitanți în anul 2014.

Grafică: Dénes Miklósi

plansa_3_catisuntem_FinalMoment crucial în această perioadă (la care revenim cu următoarea noastră planșă) a fost anul 2010 când, prin HCL 116/2010 (reiterat prin HCL 363/2012 și HCL 150/2013) s-au introdus printre criteriile de punctare așa-zisele “criterii de neeligibilitate” definite pe baza autonomiei administrației locale. Drept urmare, în timp ce la stabilirea listei de priorități în atribuirea de locuințe sociale dintre cei 1571 de solicitanți care au depus cereri în anul 2007 nimeni nu a fost declarat neeligibil, procentul celor “neeligibili” dintre cei care au aplicat pentru locuință socială în 2012, respectiv în 2013 a fost de 25%, respectiv 32%. Totuși, creșterea stocului de locuințe sociale a avut un impact pozitiv asupra procentului celor care au primit locuințe sociale în acești an. Însă, totalul de circa 3 milioane de euro, sumă investită în cele două proiecte europene (din care s-au făcut 70 de apartamente), este o sumă foarte mică (3.6%) față de totalul sumei raportate de Biroul Polului de Creștere Cluj-Napoca ADR Nord-Vest ca fiind suma totală câștigată de către Zona Metropolitană Cluj din finanțări POR în perioada 2007-2015 (82,41 milioane euro).
Chiar dacă între 2007-2014 fondul de locuințe sociale a municipiului Cluj s-a extins, aceste măsuri de relativă îmbunătățire nu au adus nici o evoluție pozitivă din punctul de vedere al persoanelor care de la sfârșitul anilor 1990 au început să fie evacuate din diverse cartiere ale orașului și împinse înspre periferie, mai precis pe strada Cantonului (aparținând zonei Pata Rât/ rampa de deșeuri). În anul 2014 numărul celor care locuiau acolo a ajuns la circa 140 de familii – nici una dintre ele nu a primit locuință în ceea ce Primăria numea “Locuințe sociale de calitate” (pe str. Albac), sau “Case integrate pentru comunitate” (pe str. Coroianu). În timp ce în 2004 și 2005 Primăria și-a dat acordul scris pentru amplasarea pe str. Cantonului FN a unor “case de termopan”, respectiv “case de lemn” (constând din câte cameră) de către asociații umanitare (unele din cele din urmă fiind preluate în patrimoniul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca – de ex prin HCL 51/2005 -, fără însă a le asigura accesul la utilități sau șederea legală), după această dată Primăria elibera persoanelor rămase fără locuință notificări de genul: “pentru rezolvarea în regim de urgență a problemei locative, vă sugerăm ca în funcție de posibilitățile pe care le aveți să vă amenajați în regie proprie o construcție temporară în perimetrul de pe str. Cantonului”. În pofida acestor recunoașteri tacite sau explicite a locuirii pe str. Cantonului FN, în alte acte ale sale administrația publică locală afirma că “aceste persoane locuiesc ilegal pe strada Cantonului”. În discuțiile administrației publice locale cu Regionala CFR Cluj în 2009 se afirma: “proiectul privind rezolvarea situației persoanelor defavorizate din punct de vedere social de pe str. Cantonului este în derulare”. Prin Hotărârea 368/2009 Consiliul Local a aprobat o investiție pentru ‘Construire de locuințe sociale pentru persoane fără adăpost’, iar prin HCL 127/2010 a început demersurile pentru identificarea de terenuri în Zona Pata Rât ‘în scopul mutării persoanelor care locuiesc ilegal pe str Cantonului şi str. Coastei’. În scurt timp, în acest teritoriu s-au construit 10 case modulare, și până în ultimul moment Primăria nu anunța-se pentru cine sunt ele dedicate. Persoanele de pe strada Cantonului au rămas pe loc – acest teren însă a început să prezinte tot mai mare valoare. În 2011 și 2012 Regionala CFR a intentat două procese împotriva locatarilor prin care solicita evacuare imediată. Le-a pierdut pe ambele. La finalul anului 2013 directorul Aeroportului Internațional din Cluj-Napoca făcea declarații cu privire la proiectul de dezvoltare a infrastructurii de transport intermodal pentru pasageri și marfă între Aeroport și Gara de Est/Someșeni, care, prea posibil, va afecta locuirea oricum nesigură și neadecvată de pe str. Cantonului FN.

ROMEDIN – project summary

ROMEDIN – Education for social justice and inclusion (Socio-educational services for Roma inclusion) was implemented in Cluj-Napoca, funded through the 2009-2014 SEE Grants, NGO Fund in Romania, by Desire Foundation for Social Reflection and Openness in partnership with ARTEMIS – Women’s Association against Violence, TRANZIT Foundation, Community Association of Roma from Coastei, the Social Work Department of the Faculty of Sociology and Social Work at Babeș-Bolyai, the Cluj County School Inspectorate and Cluj-Napoca Municipality. The project unfolds between 15 September 2014 and 14 March 2016.  ROMEDIN unfolded through six separate but interconnected activities presented in this summary.

 ROMEDIN_project summaryROMEDIN concept about educational projects-page-001

The project acted on the behalf of people living in a marginalized urban area of Cluj-Napoca. It offered services to children that assured their participation on quality formal and non-formal education, but as well as to families with difficulties in order to avoid school abandonment. Moreover, the project operated on the pre-university educational system for developing a network of inclusive schools dedicated to desegregation, inclusive education and education for human rights and social justice.

particip ROMEDIN_viata publica locala_ENG-page-001

During the project implementation period, the project team and participants were actively involved into the public life of the city in accordance with the principles of the project promoter, Foundation Desire.

 

The relatively low level of salaries paid to the project contributors made it possible to enjoy the participation of more than 60 specialists on the project team. Among them, besides the management team, school teachers and inspectors, researchers, psychologists and social workers, artists and community facilitators, who jointly acted together, day-by-day during 10 months from Monday to Saturday to directly serve the educational interests of participant children and youngsters. 
participanti la activitatea 2_romedin_ENG-page-001

Moreover, within other activities lasting for 12 months, our team members worked together on a regular bases with the parents and teachers of these children, and as well as with representatives of public institutions in order to initiate changes in the institutional mechanisms that support the school enrollment and participation of children from vulnerable social categories under the risk of extreme poverty, living in disadvantaged and marginalized urban areas. Last, but not least, by the means of different promotion activities we reached even more indirect beneficiaries than the 2000 planned in our project proposal.

Ce este locuința socială? [Simona Ciotlăuș]

Administraţiile locale au responsabilităţi legislative clare privind fondul public de locuinţe, acestea trebuind să decidă modalitatea de a lua în evidenţă nevoia de locuire socială, să răspundă coresponzător acesteia (extinzând după nevoie stocul de locuinţe), cât şi să stabilească procedura de atribuire a locuinţelor sociale, avînd în vedere cadrele legale naţionale. Pe lângă prevederile din Legea Locuinţei (114/1996) şi Normele Medologice de punere în aplicare a acestei legi, prevăzute în HG 1275/2000, Consiliile locale pot să decidă şi asupra altor criterii de selecţie şi de prioritizare a solicitărilor, în funcţie de nevoile şi particularităţile locale.

Grafică: Dénes Miklósi

ce este locuinta sociala

Dar în ultimii ani în Cluj, autorităţile locale au luat hotărâri în defavoarea persoanelor care ar trebui să aibă acces la aceste locuinţe, cele cu venituri mici cărora le-a fost imposibil să achiziţioneze o casă sau să închirieze de pe piaţă. Procedurile de atribuire a locuinţelor sociale decise de consilierii locali, contrar legislaţiei existente, au devenit din ce în ce mai „selective” (şi discriminatorii), transformând atribuirea unei locuinţe sociale într-un concurs al merituoşilor acceptaţi să trăiască în oraş. Astfel, au fost lăsaţi în afara competiţiei locale pentru o locuinţă adecvată tocmai cei îndreptăţiţi de lege să acceadă la locuinţe sociale, cei care au nevoia cea mai presantă de o asemenea casă: persoane evacuate sau în curs de evacuare, persoane care locuiesc în condiţii de supraaglomerare, persoane care trăiesc în locuinţe improvizate fără infrastructura minimală traiului într-un oraş care se doreşte a fi Capitală Culturală Europeană.

Reaminteşte-le candidaţilor la Primărie şi la Consiliu local Cluj să promoveze o politică locală de locuinţe sociale și pentru persoanele marginalizate!

Politica reducerii stocului de locuințe din fondul locativ de stat – factor al dezvoltării afacerilor imobiliar-bancare [Enikő Vincze]

Conform datelor primite de la Primărie la o solicitare privind accesul la informații publice, în anul 2014 stocul de locuințe din fondul locativ de stat în municipiul Cluj-Napoca a fost constituit din 174 locuințe construite prin programul Agenției Naționale de Locuințe (ANL), 1368 locuințe sociale și locuințe din fondul locativ de stat, precum și 12 locuințe de necesitate. În perioada 2007-2014 s-au construit 50 de locuințe prin programul ANL, precum și 421 de locuințe sociale. O parte din locuințele din fondul locativ de stat au fost scoase din circuitul locativ prin vânzarea lor (249 locuințe),[1] în timp ce nu a fost vândută nici o locuință construită prin programul ANL;[2] iar o altă parte din fondul locativ de stat (797 de locuințe) a ieșit din stocul de locuințe publice prin retrocedarea fostelor case naționalizate.[3] În această perioadă, administrația publică locală nici pe departe nu a reușit să suplinească totalul ieșirilor din fondul locativ de stat (1046) cu noi construcții de locuințe sociale (421); fără să mai vorbim de acoperirea nevoii de locuințe sociale în rândurile persoanelor/ familiilor cu venituri mici, sau măcar al celora dintre ele care nu au în proprietate privată locuințe nici prin moștenire de la părinții împroprietăriți după 1990, nu au resurse pentru chirie privată sau pentru obținerea unui credit imobiliar și locuiesc în condiții care zi de zi le pune în pericol sănătatea.

Grafică: Dénes Miklósi

infografic 0

Alte date ne arată că în perioada 2001-2009 în Cluj-Napoca s-au retrocedat 2966 imobile.[4] Comparativ cu datele din Recensământul din 2011, numărul de locuințe convenționale aflate în proprietate de stat recenzate în 2011 (1689),[5] față de numărul de locuințe sociale/fond de stat raportat de Primărie în 2014 (1368) s-a redus cu 321 de locuințe. Mai departe, la finalul anului 2015 orașul a ajuns să aibă cele mai scumpe apartamente (1136 euro/mp), în timp ce din fonduri private avea în curs de finalizare aproximativ 1500 de unități locative noi în Cluj-Napoca și Florești.[6] În anul 2014 în oraș s-a realizat un total de 6355 tranzacții imobiliare în valoare totală de 283,9 milioane euro, ceea ce înseamnă la ambele capitole o creștere în jur de 25% față de 2013. Chiar dacă, în ceea ce privește obiectul tranzacționării, cea mai mare creștere a tranzacțiilor le-au cunoscut casele (o creștere de 34.6% a numărului de case tranzacționate, și de 17.8% a valorii totale tranzacționate pe case), apartamentele au constituit marea majoritate din totalul tranzacțiilor imobiliare (au fost tranzacționate 3749 apartamente, într-o valoare totală de 169,4 milioane euro).[7]

La acea oră în Cluj-Napoca existau 67 de agenții imobiliare.[8] În 2014, din punctul de vedere al cifrei de afaceri, lista acestora a fost condusă de Grup de Lux (afiliat în 2011 rețelei multinaționale RE/MAX, 1.130.000 de lei), Welt Imobiliare (900000 lei) și Nobila Casa  (650000 lei).[9]

pol red stoc loc fond de stat

Continue reading