Întâlniri cu candidați și candidate la alegerile locale 2016 [Echipa campaniei Căși sociale acum!]

În perioada 30 mai – 3 iunie 2016 echipa campaniei “Căși sociale acum!” se va prezenta la sediile partidelor politice care au răspuns pozitiv la Scrisoarea deschisă – solicitare întâlnire adresată candidaților și candidatelor la pozițiile administrației publice locale în cadrul alegerilor din iunie 2016. Cu ocazia acestor evenimente membrii echipei noastre vor înmâna politicienilor prezenți la întâlniri setul de nouă planșe informative elaborate până la această oră prin campania “Căși sociale acum!”, precum și un document sinteză asupra propunerilor campaniei noastre  în ceea ce privește:

  • estimarea nevoii de locuințe sociale din oraș având în vedere condițiile economice care creează această nevoie;
  • programul local de locuire ce ar trebuie să includă atât măsuri în vederea construcţiei de locuințe sociale, cât și diverse proceduri prin care fondul de locuințe sociale se poate extinde în mod adecvat ca interes public;                           plansa proceduri de crest a stocului de loc soc-page-001
  • stabilirea criteriilor de atribuire a locuințelor sociale din fondul locativ public astfel încât ele să susțină accesul persoanelor marginalizate la locuință adecvată. 

 

Echipa Campaniei “Căși sociale acum!” se așteaptă ca politicienii întâlniți în preajma alegerilor locale din 5 iunie 2016 să își exprime poziția față și viziunile despre politica de locuințe sociale pe care o vor implementa în timpul mandatul lor la Primăria și în Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.

preambul la intalnirea cu candidatii_FINAL

Casa dreptului la locuinţă adecvată – în orașul Cluj?! [Enikő Vincze]

În 10 decembrie 2015, cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, Organizația Națiunile Unite a lansat o campanie de un an în vederea aniversării de jumătate de secol de la adoptarea în 1966 a Pactului Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale, și a Pactului Internațional privind Drepturile Civice și Politice. Acestea reiterează că idealul fiinţei umane libere, eliberate de teamă şi mizerie, nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale economice, sociale şi culturale, ca şi de drepturile sale civile şi politice. Depinde de aleșii noștri locali dacă în acest an aniversar, aplicând pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, municipalitatea noastră își va asuma sau nu obligațiile în ceea ce privește asigurarea accesului efectiv la locuință ca drept economic și social al persoanelor marginalizate. Sau dacă Clujul va acționa sau nu ca oraș european care respectă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și Carta Socială Europeană. Depinde de noi, alegătorii, dacă cu ocazia alegerilor locale din iunie 2016 impunem și revendicăm sau nu acest deziderat.

casa_drepturilor_p9_web

 

Încercarea noastră de fundamentare a unei politici locale de locuire care să răspundă nevoilor locative ale persoanelor marginalizate social se bazează pe ideea circumscrierii unui spațiu de intervenție creat la intersecția dintre legislația locuirii, legislația socială și cea a nediscriminării, precum și dintre reglementările legale naționale și internaționale cu privire la dreptul la locuință adecvată [1] ca un drept fundamental din domeniul drepturilor sociale și economice. În cele ce urmează atragem atenția administrației publice locale din municipiul Cluj-Napoca asupra necesității unei abordări care face trecerea de la accesul la locuință ca drept al fiecărui cetățean, prin asigurarea accesului la locuință socială a persoanelor cu venit redus, la obligația statului de a asigura locuință adecvată persoanelor marginalizate social. Recomandarea noastră către decidenții și funcționarii publici este aceea de a utiliza o abordare intersecțională atunci când stabilesc prioritățile alocării bugetare pentru domeniul locuire, precum și cele ale atribuirii de locuințe din fondul locativ public. Dar și mai mult, nu putem accentua suficient de tranșant responsabilitatea guvernanților de a recunoaște că în cazul persoanelor marginalizate social (care nu au locuință sau locuiesc în condiții improprii, sau care nu au venit sau au venituri doar din activități informale) eliminarea acestora din categoria celor eligibili pentru locuință socială nu doar îi exclude efectiv de la dreptul cetățenesc de a avea un trai decent, ci – în măsura în care locuirea în condiții de nesiguranță și de deprivare pune în pericol sănătatea – sfidează dreptul lor la viață.    

Continue reading

Evoluţia procedurii de atribuire a locuinţelor sociale – Hotărâri de Consiliu Local Cluj-Napoca [Simona Ciotlăuș]

Cum exclude procedura de atribuire tocmai persoanele îndreptăţite la locuinţe sociale?

 

În ultima decadă (între 2005 şi 2015), procedura de atribuire a locuinţelor sociale în Cluj a fost schimbată de 12 ori, uneori transformările fiind substanţiale, alteori consilierii aducând doar amendamente punctuale pe unele dintre criteriile de punctare.

Relevanţa procedurii de atribuire a locuinţelor sociale decurge nu numai pentru evidenţierea faptului că deliberativul local ocoleşte drepturile celor cărora locuinţele sociale sunt destinate. Procedura este importantă şi pentru că aceasta produce “solicitantul ideal” al unei locuinţe sociale, al cărui profil, diferit de textul legii locuinţei, reflectă persoanele care, în viziunea decidenţilor locali, merită să trăiască în oraş. Este un mecanism prin care politica locală de locuire nu numai că discriminează între oameni, în special în defavoarea celor mai deprivaţi, cel mai adesea de etnie romă, dar şi exclude aceste persoane de la dreptul constituţional al unui nivel de trai decent.

Grafică: Dénes Miklósi

cum_exclude_p8_web_final

Urmăriţi mai jos fiecare dintre aceste schimbări, de la o procedură la alta, în intervalul 2005-2015, ca să vedeţi cum, de la o hotărăre la alta, se creează portretul robot al solicitantului: persoana căsătorită legal, cu cel mult 2 copii, cu loc de muncă, eventual stabil în ultimii ani, cu studii superioare şi chiriaş pe piaţa privată cu contract înregistrat la Administraţia Financiară – o ficţiune dacă ne gândim la realităţile locale! Considerând, pe lângă criteriile de elibigilitate, şi modalitatea de punctare decisă de consilierii locali, observăm că de la o procedură la alta, persoanele vulnerabile au fost sistematic defavorizate şi trecute la coada listei de priorităţi:

evol proced atrib loc soc_HCL 2005-2015

Continue reading

DACĂ TRĂIEȘTI ÎNTR-O LOCUINȚĂ IMPROVIZATĂ, AI ACCES LA LOCUINȚĂ SOCIALĂ? [George Zamfir]

Condițiile de locuit reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie să stea la baza elaborării criteriilor pentru locuințe sociale de către autoritățile locale, conform art. 21 din normele de aplicare a legii locuinței. Locuirea este un factor determinant de bază al calității vieții și al dezvoltării, iar art. 21 confirmă importanța care trebuie acordată.

dacatraiesti_p7_web

În practică, observăm că există municipii ale căror criterii iau în considerare locuirea în locuințe improvizate, cum ar fi Pitești, Arad, Satu Mare sau Alba-Iulia. Pe de altă parte, criteriile din Cluj-Napoca nu punctează deloc aceste situații, cu toate că în Pata-Rât există unul dintre cele mai ridicate numere de locuințe improvizate. Locuirea în astfel de condiții scade considerabil șansele de îmbunătățire al celorlalte aspecte ale vieții. Acest lucru trebuie schimbat prin hotarâre de consiliu local pentru a susține accesul la locuințe sociale persoanelor care în prezent locuiesc în ceea ce sunt printre cele mai dificile condiții. Mai mult, având în vedere faptul că multe dintre aceste familii au suferit evacuări repetate, fiindu-le lezate demnitatea umană și sănătatea, situația se poate puncta în categoria ‘forță majoră’, unde în prezent se pot acorda până la 20 de puncte.

Despre relația dintre angajabilitate și eligibilitatea la locuință socială [Enikő Vincze]

Îndreptățirea la locuință socială în România este condiționată de nivelul venitului prin Legea locuinței (în sensul ca acesta să se situeze sub venitul mediu), care însă nu prevede în mod explicit că venitul ar trebui să rezulte din calitatea de angajat al solicitantului de locuință socială. Această abordare este binevenită în condițiile restructurării pieței forței de muncă care crează forță de muncă precară, de exemplu situații de angajare cu contract temporar de muncă, sau de muncă zilieră, sau de muncă prestată în economia informală. Ea ar trebui luată în vedere și în sistemele efective de atribuire de locuințe sociale pe plan local.

                                                                                                          Grafică: Dénes Miklósi

nute-auangajat_p6_webÎn România, dreptul la protecție socială include îndreptățirea la venit minim garantat (sau ajutor social). Chiar dacă conform Legii 416/2001 privind venitul minim garantat acesta se definește ca formă de asistență socială, Legea asistenței sociale 292/2011 prevede că VMG este o formă de venit, sau că venitul include și veniturile care provin din drepturi de asistență socială, asigurări de șomaj și altele asemenea. Deci: PERSOANELE CARE OBȚIN ASTFEL DE VENITURI, ADICĂ SUNT PERSOANE MARGINALIZATE SOCIAL, NU AR TREBUI DECLARATE NEELIGIBILE LA LOCUINȚĂ SOCIALĂ: ele au venituri din care să plătească chiria locuinței sociale, iar acest venit este sub venitul mediu pe economie, deoarece cuantumul “ajutorului social” se stabileşte ca diferenţă între nivelurile lunare al venitului minim garantat şi venitul net lunar al familiei sau persoanei singure. Pentru a beneficia de VMG, persoanele apte de muncă prestează munci în cadrul unor lucrări de interes local. Astfel: pe de o parte, alocarea ajutorului social urmărește exact asigurarea venitului minim (stabilit ca atare de normele legislative românești) în perioadele în care cineva nu are mijloace de trai adecvate din alte surse (deci, beneficiind de VMG persoana marginalizată este capabilă să plătească chiria într-o locuință socială). Pe de altă parte: persoanele care beneficiază de VMG au loc de muncă în sensul larg al cuvântului, chiar dacă această muncă nu se realizează pe baza unor raporturi contractuale, deci cei care o prestează nu au un contract de muncă cu angajatorul.

Continue reading

AI CARTE, AI CASĂ! N-AI CARTE, N-AI CASĂ! [George Zamfri]

Conform Legii locuintei, administraţiile locale au responsabilităţi cu privire la stabilirea procedurii de atribuire a locuinţelor sociale, inclusiv a definirii criteriilor de punctare, însă educația nu este menționată printre ele. Introducerea studiilor discrimineaza indirect persoanele marginalizate social, care au acces redus la școlarizare. Dimpotrivă, consiliile locale au obligația de a asigura accesul la locuință al persoanelor marginalizate social, conform Legii privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale 116/2002.

ai_carte_p5_web

Totusi, multe municipalități consideră nivelul educației școlare atunci când stabilesc listele de priorități în vederea atribuirii locuințelor sociale. Mai mult, la Cluj-Napoca, criteriul studiilor are cea mai disproporționată pondere față de criteriile prioritare menționate în Legea Locuinței, printre care: situația economică, condițiile de locuire, numărul persoanelor din gospodărie, starea sănătății solicitanților.

 

 

                      Grafică: Dénes Miklósi

SOLICITARE DE ÎNTÂLNIRE – SCRISOARE DESCHISĂ cu privire la locuirea socială în Cluj-Napoca ca problemă de interes public [Echipa Campaniei “Căși sociale acum!” ]

Stimate domnule/ doamnă …., candidat(ă) la funcția de primar, Stimați candidați și stimate candidate la pozițiile de consilieri locali din partea Partidului …..

 

Campania “Căși sociale acum!” continuă demersurile noastre mai vechi[1] în vederea promovării unor politici publice ce răspund la nevoile persoanelor marginalizate social în domeniul locuirii. Aparținem de acea parte a societății civile care militează pentru recunoașterea cauzelor structurale ale inegalităților sociale, pentru asigurarea efectivă – prin măsuri de politici publice adecvate – a drepturilor social-economice pentru toți cetățenii, precum și pentru participarea politică a categoriilor sociale împinse în sărăcie și precaritate. Prin construirea “locuirii sociale” ca subiect politic și ca problemă de interes public, inițiativa noastră civico-activistă contribuie, printre altele, la definirea temelor articulate în contextul campaniilor electorale din anul 2016. Campania “Căși sociale acum!” atrage atenția candidaților și candidatelor alegerilor locale asupra nevoii în Municipiul Cluj-Napoca de un program local de locuire cu o puternică componentă de program de locuințe sociale care include măsuri de:

plansa 3_FINAL final

 

(1) identificare a nevoii de locuințe sociale, 

(2) extindere a fondului de locuințe sociale, și 

(3) atribuire de locuințe sociale în așa fel încât ele să fie accesibile și persoanelor marginalizate social și/sau persoanelor confruntate cu sărăcia extremă.

scris desch catre cand locali 2016_model_casi sociale acum

Chiar dacă orașul nostru se bucură de indicatori economici mai buni față de multe alte localități ale României, și chiar dacă azi, prin diverse căi, idealul proprietății private asupra locuinței prevalează, dacă administrația publică ar avea o altă politică în acest domeniu, accesul la locuințe sociale sigur ar putea deveni preocuparea multora, și în mod particular a celor care au venituri foarte mici și nu își pot procura din forțe proprii locuințe adecvate.[2]

Faptul că politicile locale locative existente pot crea sau suprima așteptările populației, ori pot ignora nevoile de locuințe sociale se reflectă, spre exemplu, în schimbările petrecute în acest sens la granița anului 2010.

candamdevenit_p4_02

În acel an[3] în Cluj-Napoca au existat 3820 de solicitanți de locuințe sociale; tot atunci, prin HCL 389/2010 s-au introdus printre criteriile de punctare așa-zisele “criterii de (ne)eligibilitate”, astfel încât Punctul (7) al Criteriilor de eligibilitate prevedea: “nu pot beneficia de locuințe din fondul locativ de stat persoanele care nu pot face dovada unui venit permanent reglementat prin legislația în vigoare…”. În urma acestei decizii, numărul solicitanților de locuințe sociale s-a redus la sub 500 de cereri pe an, ceea ce ne face să ne întrebăm unde au “dispărut” persoanele care au nevoie de locuințe sociale și/sau dacă ele într-adevăr au dispărut ori aceste nevoi sunt ținute sub tăcere, ignorate şi invizibile. General vorbind, urmărind procesul de modificări succesive petrecute în prevederile privind criteriile de stabilire a priorităţilor  în repartizarea unei locuințe cu chirie din fondul locativ de stat sau a unei locuințe sociale începând din anul 1997, dar și diferențele acestui sistem de la o localitate la alta, cât şi schimbările legislative care conferă mai multă autonomie locală, devine clar pentru toată lumea că definirea programului local de locuire ține de voința politică a factorilor decizionali locali și întotdeauna este loc de schimbare înspre mai bine, precum este și acum! Considerăm, că este timpul ca locuirea socială să devină un capitol central al agendei publice locale, astfel încât orașul nostru să fie un oraș pentru oamenii, inclusiv pentru cei marginalizați care locuiesc azi în condiții inumane, și nu pentru investitorii care în primul rând urmăresc să facă profit din afaceri imobiliar-bancare.

Vă rugăm să ne indicați în perioada 25-31 mai 2016 ziua și ora la care ne puteți primi la sediul de campanie electorală al partidului din care faceți parte și/sau care vă susține în alegeri. Pe de o parte, dorim să vă împărtășim modul în care campania “Căși sociale acum!” vede problema locuirii sociale în Cluj-Napoca, precum și posibile soluții la această problemă. Pe de altă parte, vrem să cunoaștem părerea despre acest subiect și intențiile Dumneavoastră legate de domeniul locuirii sociale pentru a le putea dezbate în rândurile potențialilor alegători. În vederea trezirii interesului față de propunerea noastră, vă trimitem două planșe grafice cu informații legate de această temă și vă invităm să vizitați pagina de internet a Fundației Desire (http://www.desire-ro.eu/?cat=116), precum și pagina de Facebook a campaniei.[4]

[1] Aceste acțiuni au inclus contribuțiile noastre de la Petiția împotriva ghetoizării romilor (11.04.2010), prin Marșul pentru dreptate socială (17.12.2011) și seturile de Recomandări publice privind abordarea integrată a dezvoltării socio-teritoriale, programul integrat de locuire și prevenirea evacuărilor forțate ca instrument al eliminării marginalizării sociale (2013), până la capitolul de Incluziune socială a Strategiei de Dezvoltarea a Municipiului Cluj-Napoca pentru perioada 2014-2020 (2014), respectiv mai multe acțiuni din anul 2015 (printre ele manifestarea Oraș pentru oameni, nu pentru profit; Propunerile de modificare a procedurii actuale de atribuire a locuințelor sociale; acțiunea comemorativ-revendicativă Suntem egali, nu ilegali!.

[2] Legea locuinței din 1996, precum și hotărârile și ordonanțele guvernamentale ulterioare cu privire la normele de implementare ale acestei legi, definesc în mod special acea categorie de cetățeni ai României care  sunt îndreptăţite la locuințe sociale ca fiind “persoane și familii a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.”

[3] Anul 2010, prin discursurile guvernanților de atunci despre moartea statului social, precum și prin măsurile de austeritate care nu au afectat doar gospodăriile prin tăieri de salarii și beneficii din drepturi de asistență socială sau prin rămânerea la același nivel a valorii punctului de pensie, ci și educația și sănătatea publică, a contribuit la întărirea convingerii conform căreia statul trebuie să se retragă din atribuțiile sale sociale și să rămână în slujba investitorilor și dezvoltatorilor privați.

[4] https://www.facebook.com/CasiSocialeACUM/?fref=ts

Când am devenit neeligibili, și cât de neeligibili suntem? [Enikő Vincze]

Pentru a înțelege mai bine ce ni se întâmplă, când și de ce (în ceea ce privește asigurarea efectivă a dreptului nostru la locuire), ne propunem să ne reamintim de anul 2010. Facem aici referire la 2010 ca la un simbol al perioadei guvernării neoliberale și al politicilor sale de austeritate rezultate din Programul de Ajustare Structurală ca condiție a împrumutului primit de România în 2009 de la Fondul Monetar Internațional. Sau ca la un moment urmat de “Programul de Convergență” elaborat de Guvernul României în 2011 care prevedea măsuri precum “sporirea controlului asupra cererilor de prestaţii sociale”, “monitorizarea şi eficientizarea cheltuielilor din domeniul sănătăţii”, și în general de “politica limitării cheltuielilor cu bunurile şi serviciile, şi a reducerii subvenţiilor”, dar și privatizarea din sectorul energetic și al transporturilor. Discursurile guvernanților din această perioadă despre “moartea statului social”, precum și măsurile de austeritate  (care nu au afectat doar gospodăriile prin tăieri de salarii și de beneficii din drepturi de asistență socială sau prin rămânerea la același nivel a valorii punctului de pensie, ci au avut un impact negativ și asupra educației și sănătății publice), au contribuit la întărirea convingerii conform căreia statul trebuie să se retragă din atribuțiile sale sociale și să rămână în slujba investitorilor și dezvoltatorilor privați. Nu doar politicieni, ci și mulți jurnaliști și academici, încercau să ne convingă că și România a fost afectată de criză pentru că “statul asistențial” a cheltuit prea mult cu protecția socială, cu paturile de la spital, cu salariile bugetarilor etc., toate astea în condițiile în care populația României era pe locul doi în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata sărăciei și cunoștea o speranță de viață printre cele mai mici în Europa, iar procentul din PIB al cheltuielilor cu protecția socială în România a fost printre cele mai reduse comparativ cu celelalte State Membre (în 2009 acesta fiind sub 20% din PIB față de peste 31% în țări precum Danemarca, Franța, Suedia, Olanda sau Germania).[1]

candamdevenit_p4_02

În contextul anului 2010 politicile publice și măsurile implementate și pe plan local (de exemplu în domeniul locuirii) nu doar că urmăreau restrângerea investițiilor publice în servicii menite să susțină cetățenii, ci – din efortul de a se legitima – au și produs subiectul care “nu este competitiv pe piață” și “nu merită” să beneficieze de astfel de investiții. Pe plan local, în Cluj-Napoca, în sistemul de atribuire de locuințe sociale acest scop a fost servit prin  crearea “solicitantului neeligibil”. Și asta nu pe baza a ceea ce prevede Legea locuinței din 1996 cu privire la cine poate beneficia de locuință socială (cetățeanul care nu deține și nu a deținut o locuință după 1990, nu câștigă mai mult decât salariul mediu pe economie și nu a beneficiat de sprijin din partea statului în realizarea unei locuințe), ci pe baza altor criterii, introduse pe plan local prin HCL 389/2010, înainte de toate cel al “venitului permanent”. Proiectul de hotărâre a fost făcut din inițiativa primarului Sorin Apostu și a consilierilor locali Claudia Anăstasă, Manuel Chira, Liviu Pop, Mihai Sandu și Lucian Suciu, pe baza Referatului Direcției de patrimoniul municipiului și evidența proprietății.

Continue reading

CÂȚI SUNTEM NEELIGIBILI? [Enikő Vincze]

Între 2007 și 2014 Primăria Municipiului Cluj-Napoca a derulat trei mari proiecte prin care a extins fondul locativ public cu locuințe sociale noi. Astfel, în cartierul Oser în 2008 au fost repartizate 271 de apartamente în blocuri nou construite din bani publici; în 2013 s-au distribuit 46 de locuințe, printre care se aflau și cele 24 de apartamente create prin renovarea unui bloc vechi de pe strada Albac din fonduri europene; iar apartamentele rezultate din reamenajarea fostei școli Terapia de pe strada Coroianu tot din fonduri nerambursabile, au constituit o bună parte din locuințele sociale repartizate la 63 de solicitanți în anul 2014.

Grafică: Dénes Miklósi

plansa_3_catisuntem_FinalMoment crucial în această perioadă (la care revenim cu următoarea noastră planșă) a fost anul 2010 când, prin HCL 116/2010 (reiterat prin HCL 363/2012 și HCL 150/2013) s-au introdus printre criteriile de punctare așa-zisele “criterii de neeligibilitate” definite pe baza autonomiei administrației locale. Drept urmare, în timp ce la stabilirea listei de priorități în atribuirea de locuințe sociale dintre cei 1571 de solicitanți care au depus cereri în anul 2007 nimeni nu a fost declarat neeligibil, procentul celor “neeligibili” dintre cei care au aplicat pentru locuință socială în 2012, respectiv în 2013 a fost de 25%, respectiv 32%. Totuși, creșterea stocului de locuințe sociale a avut un impact pozitiv asupra procentului celor care au primit locuințe sociale în acești an. Însă, totalul de circa 3 milioane de euro, sumă investită în cele două proiecte europene (din care s-au făcut 70 de apartamente), este o sumă foarte mică (3.6%) față de totalul sumei raportate de Biroul Polului de Creștere Cluj-Napoca ADR Nord-Vest ca fiind suma totală câștigată de către Zona Metropolitană Cluj din finanțări POR în perioada 2007-2015 (82,41 milioane euro).

Chiar dacă între 2007-2014 fondul de locuințe sociale a municipiului Cluj s-a extins, aceste măsuri de relativă îmbunătățire nu au adus nici o evoluție pozitivă din punctul de vedere al persoanelor care de la sfârșitul anilor 1990 au început să fie evacuate din diverse cartiere ale orașului și împinse înspre periferie, mai precis pe strada Cantonului (aparținând zonei Pata Rât/ rampa de deșeuri). În anul 2014 numărul celor care locuiau acolo a ajuns la circa 140 de familii – nici una dintre ele nu a primit locuință în ceea ce Primăria numea “Locuințe sociale de calitate” (pe str. Albac), sau “Case integrate pentru comunitate” (pe str. Coroianu). În timp ce în 2004 și 2005 Primăria și-a dat acordul scris pentru amplasarea pe str. Cantonului FN a unor “case de termopan”, respectiv “case de lemn” (constând din câte cameră) de către asociații umanitare (unele din cele din urmă fiind preluate în patrimoniul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca – de ex prin HCL 51/2005 -, fără însă a le asigura accesul la utilități sau șederea legală), după această dată Primăria elibera persoanelor rămase fără locuință notificări de genul: “pentru rezolvarea în regim de urgență a problemei locative, vă sugerăm ca în funcție de posibilitățile pe care le aveți să vă amenajați în regie proprie o construcție temporară în perimetrul de pe str. Cantonului”. În pofida acestor recunoașteri tacite sau explicite a locuirii pe str. Cantonului FN, în alte acte ale sale administrația publică locală afirma că “aceste persoane locuiesc ilegal pe strada Cantonului”. În discuțiile administrației publice locale cu Regionala CFR Cluj în 2009 se afirma: “proiectul privind rezolvarea situației persoanelor defavorizate din punct de vedere social de pe str. Cantonului este în derulare”. Prin Hotărârea 368/2009 Consiliul Local a aprobat o investiție pentru ‘Construire de locuințe sociale pentru persoane fără adăpost’, iar prin HCL 127/2010 a început demersurile pentru identificarea de terenuri în Zona Pata Rât ‘în scopul mutării persoanelor care locuiesc ilegal pe str Cantonului şi str. Coastei’. În scurt timp, în acest teritoriu s-au construit 10 case modulare, și până în ultimul moment Primăria nu anunța-se pentru cine sunt ele dedicate. Persoanele de pe strada Cantonului au rămas pe loc – acest teren însă a început să prezinte tot mai mare valoare. În 2011 și 2012 Regionala CFR a intentat două procese împotriva locatarilor prin care solicita evacuare imediată. Le-a pierdut pe ambele. La finalul anului 2013 directorul Aeroportului Internațional din Cluj-Napoca făcea declarații cu privire la proiectul de dezvoltare a infrastructurii de transport intermodal pentru pasageri și marfă între Aeroport și Gara de Est/Someșeni, care, prea posibil, va afecta locuirea oricum nesigură și neadecvată de pe str. Cantonului FN.

 

ROMEDIN – project summary

ROMEDIN – Education for social justice and inclusion (Socio-educational services for Roma inclusion) was implemented in Cluj-Napoca, funded through the 2009-2014 SEE Grants, NGO Fund in Romania, by Desire Foundation for Social Reflection and Openness in partnership with ARTEMIS – Women’s Association against Violence, TRANZIT Foundation, Community Association of Roma from Coastei, the Social Work Department of the Faculty of Sociology and Social Work at Babeș-Bolyai, the Cluj County School Inspectorate and Cluj-Napoca Municipality. The project unfolds between 15 September 2014 and 14 March 2016.  ROMEDIN unfolded through six separate but interconnected activities presented in this summary.

 ROMEDIN_project summaryROMEDIN concept about educational projects-page-001

The project acted on the behalf of people living in a marginalized urban area of Cluj-Napoca. It offered services to children that assured their participation on quality formal and non-formal education, but as well as to families with difficulties in order to avoid school abandonment. Moreover, the project operated on the pre-university educational system for developing a network of inclusive schools dedicated to desegregation, inclusive education and education for human rights and social justice.

particip ROMEDIN_viata publica locala_ENG-page-001

During the project implementation period, the project team and participants were actively involved into the public life of the city in accordance with the principles of the project promoter, Foundation Desire.

 

The relatively low level of salaries paid to the project contributors made it possible to enjoy the participation of more than 60 specialists on the project team. Among them, besides the management team, school teachers and inspectors, researchers, psychologists and social workers, artists and community facilitators, who jointly acted together, day-by-day during 10 months from Monday to Saturday to directly serve the educational interests of participant children and youngsters. 
participanti la activitatea 2_romedin_ENG-page-001

Moreover, within other activities lasting for 12 months, our team members worked together on a regular bases with the parents and teachers of these children, and as well as with representatives of public institutions in order to initiate changes in the institutional mechanisms that support the school enrollment and participation of children from vulnerable social categories under the risk of extreme poverty, living in disadvantaged and marginalized urban areas. Last, but not least, by the means of different promotion activities we reached even more indirect beneficiaries than the 2000 planned in our project proposal.