Do we have to burn, for you to notice us? November 2017

The second film of the series about a local fight for housing justice realized by the movement Căși sociale ACUM!/ Social housing NOW! from the city of Cluj, Romania. In November 2017, our team participated on two Local Council meetings. With the occasion of the second one, we were not allowed to speak. People living on Cantonului street claimed from the City Hall to be informed about the development plans affecting this area. Demanding social housing is permanently on their agenda. They live in containers, barracks, or thermopan houses since the end of the 1990s.

Căși sociale ACUM! – de la campanie la mișcare (2016-2017)

Între martie 2016 – februarie 2017, campania Căși sociale ACUM! şi-a propus să aducă subiectul drepturilor locative pe agenda publică, în particular al accesului la locuinţe din fondul public al persoanelor marginalizate social. Prin campanie, am urmărit să construim “locuirea socială” ca subiect politic și ca problemă de interes public. Am pornit de la deprivările și nedreptățile locative care afectează persoanele și familiile cu domiciliul pe strada Cantonului FN. Locuirea pe această stradă a fost cel mai neglijat capitol al zonei marginalizate Pata Rât, chiar dacă și ea s-a constituit de pe urma mai multor evacuări forțate din oraș sau dacă și ea reflectă consecințele unei politici de urbanizare ce ține în condiții de subdezvoltare și de informalitate anumite teritorii ale orașului, unde își găsesc adăpost persoane marginalizate social a căror muncă este exploatată în economia informală sau formală a urbei. Plecând de la conștientizarea istoriei și situației locative de pe strada Cantonului FN, campania Căși sociale ACUM! a plasat acest caz particular în peisajul mai larg al orașului, interogat din perspectiva nedreptăților urbane locative, a inegalităților de clasă și a politicilor care contribuie la producerea acestora.

Căși sociale ACUM-activitati 2016-2017

De la mijlocul anului 2017, Căși sociale ACUM! și-a propus să devină o mișcare locală, parte din mișcarea mai largă din România pentru locuințe publice și pentru justiție locativă, în particular din platforma informală “Blocul pentru Locuire” formată în iulie 2017. Pe baza proiectului Justice for Roma through the legal enforcement of housing rights (Cantonului street, Cluj-Napoca), sprijinit de Human Rights Initiative între martie 2016 – februarie 2017, precum și a unui alt proiect al Fundației Desire, Consult us. Roma are not garbage finanțat de Roma Initiative Office între septembrie – decembrie 2016, ne propunem să întărim și să lărgim intervențiile care promovează perspectiva justiției sociale și a drepturilor în abordarea locuirii. Reafirmăm, că locuirea nu este doar un drept fundamental, ci și o nevoie primordială violată de multe ori nu doar prin faptul că persoane cu venituri reduse, printre ele persoane de etnie romă nu au acces la locuință adecvată și la siguranță locativă, ci și datorită faptului că sunt nevoite să să locuiască în medii poluate care le pun în primejdie sănătatea și viața. Continuăm să dovedim, că dreptatea socio-economică ce include și dreptatea locativă, precum și capacitarea oamenilor deposedați pot fi susținute prin impunerea pe cale legală a drepturilor socio-economice, și în mod particular a drepturilor locative. Continuăm să mobilizăm activismul politic pentru aceste drepturi. Continuăm să capacităm cele mai marginalizate categorii ale clasei lucrătoare pauperizate, pentru ca ele să devină un actor politic în lupta pentru o politică justă și anti-rasistă de locuințe publice ca instrument pentru asigurarea apartenenței lor la oraș și al unei schimbări sociale bazate pe valorile egalității și solidarității.

Prezentăm activitățile noastre din anul 2016 și 2017 în acest document:

Căși sociale ACUM-activitati 2016-2017

Acțiunile Căși sociale ACUM! sunt sprijinite de Human Rights Initiative/ Open Society Foundations

PUNCT DE VEDERE față de “Metodologia de Lucru privind acordarea ajutorului pentru plata chiriei persoanelor singure/familiilor rezidente pe raza municipiului Cluj-Napoca” [Enikő Vincze]

Am exprimat acest punct de vedere în cadrul Consultării publice derulate între 22 decembrie 2017 – 11 ianuarie 2018 anunțate sub egida Consiliului Local și DASM, în calitate de (fost) coordonator, al Grupului de Lucru care, între septembrie-decembrie 2014, a elaborat capitolul “Cluj 2020 – oraș incluziv” inclus în Strategia de Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca 2014-2020 și adoptat ca atare de Consiliul Local în septembrie 2015.

I. Preambul

… Așteptarea mea ar fi fost ca din măsurile propuse să se fi elaborat în detalii și să se fi propus spre implementare altele decât cea a subvenționării chiriilor private, care este cea mai slabă și contestabilă măsură din punctul de vedere al soluționării problemelor locative ale persoanelor marginalizate social. Alte propuneri de măsuri ar fi putut servi mult mai direct nevoile lor de locuire, printre ele în primul rând dezvoltarea fondului de locuințe publice prin diverse proceduri, precum și prevenirea evacuărilor forțate. Sper că foarte curând municipalitatea va decide să acționeze și în termenii acestor propuneri incluse în Strategia de dezvoltare 2014-2020.

punct de vedere_metodologia lucru_ajutor chirie_Eniko Vincze2018

[…] Luând în considerare că din 2014 până azi apartamentele în Cluj-Napoca s-au scumpit cu 30%, dar și prețul chiriilor a crescut enorm, azi susțin și mai ferm că bugetul public ar trebui investit în fondul de locuințe publice și nu în susținerea pieței chiriilor private, din contra, în condițiile noului boom imobiliar, municipalitatea ar trebui să atragă spații locative în stocul public din fondul privat de locuințe produse  de dezvoltatorii imobiliari și nu invers, proprietarii de locuințe să atragă subvenții publice în vederea creșterii capitalului lor.

[…]

II. Observații la punctele Metodologiei de Lucru

II.1. Probleme generale

[…] Inițiativa aceasta este mai degrabă o măsură care susține piața de locuințe decât o măsură de incluziune locativă sau de reducere a  riscului reproducerii marginalizării sociale în mod sustenabil. 

[…] Inițiativa pare să se aștepte ca după 1-2 ani o persoană fără   adăpost să devină o persoană de clasă de mijloc și să se descurce singură pe piața        clujeană de locuințe. În aceste condiții, inițiativa prezintă riscul ca persoana care nu             reușește așa ceva, să fie blamată pentru că nu a reușit acest lucru în pofida      ajutorului primit. Astfel, în mod absurd, o măsură pentru prevenirea          marginalizării ar putea (re)produce stigmatizarea și rasializarea marginalului. […]

II.2. Observație cu privire la categoriile sociale eligibile

Printre cele trei categorii sociale eligibile la ajutorul de chirie Metodologia de Lucru definește și “persoana singură/familiile fără adăpost cu domiciliul/ reședința pe raza municipiului Cluj-Napoca, care locuiesc efectiv pe raza municipiului Cluj-Napoca, atestată prin anchetă socială”.

Propunerea mea față de acest punct al Metodologiei este ca să se definească în mod explicit cum se înțelege în acest context statutul de “fără adăpost”. În mod particular propun adoptarea definiției ETHOS.

[…]

în cazul nici uneia dintre cele trei categorii de beneficiari nu se ia în considerare criteriul condițiilor de locuire, adică nu se acordă puncte pentru locuirea în condiții improprii (privare locativă), în condiții de supraaglomerare, în condiții informale,  în condițiile riscului de evacuare, în condițiile unui mediu toxic. Deoarece aceste condiții de locuire sunt factori centrali ai marginalizării sociale, consider că măsurile cum se dorește a fi și această măsură de acordare de ajutor de chirii, trebuie să ia în considerare marginalizarea locativă în sine, adică să acorde punctaj prin care o persoană/familie afectată de marginalizarea și excluziunea locativă ar avea șanse mai mari să beneficieze de acest ajutor.

[…]

II.3. Observație cu privire la plafonul de venit

[…] Această Metodologie de Lucru nu neapărat îi țintește pe cei care sunt cei mai afectați de marginalizarea socială sau sărăcie, chiar dacă afirmă că face acest lucru.

[…]

II.4. Observație cu privire la procedura de stabilire a dreptului la ajutorul pentru plata chiriei

[…] …. din lista statutului ocupațional lipsește statutul de beneficiar de venit minim garantat. Acest lucru înseamnă că cei care au doar venit minim garantat, lucrând pentru acest venit în beneficiul comunității, nu vor fi eligibili deloc pentru ajutorul de chirie? Sau că primesc 0 puncte în acest caz? Consider că este nevoie de clarificarea acestui lucru în Metodologie mai ales pentru că în legea asistenței sociale VMG se definește ca o formă de venit, și în însăși definiția marginalizării sociale în legislația românească acest aspect are un rol central.

[…]

II.5. Observație cu privire la obligațiile solicitanților/beneficiarilor

Precum am demonstrat mai sus, sistemul de ajutor de chirie reglementat prin această Metodologie de Lucru pare să avantajeze familiile cu doi adulți care lucrează, și pare să nu considere familiile/persoanele singure fără adăpost care beneficiază de venit minim garantat, neavând alte tipuri de venituri. Acest lucru ne sugerează că măsura privind acordarea ajutorului pentru plata chiriei nu funcționează neapărat ca măsură de prevenire și combatere a marginalizării, ci mai degrabă ca un sistem motivațional pentru angajare pe piața muncii, sau ca o măsură care susține scoaterea din sistemul de ajutor social a persoanelor care  beneficiază de VMG. 

Observația de mai sus se susține și prin faptul că la capitolul privind obligațiile solicitanților se prevede ca “în cazul persoanelor singure sau al persoanelor din familiile care solicită acordarea ajutorului de plata chiriei, care sunt apte de muncă și declară că nu realizează nici un venit, acestea vor trebui să respecte obligația de a efectua un număr de ore de muncă acțiuni și lucrări de interes local la solicitarea primarului.” Metodologia include și metoda de calcul a numărului de ore ce trebuie prestat: de exemplu, în cazul în care cineva se află în această situație (persoană singură, sau persoană dintr-o familie în care alți adulți au venituri din angajări, pensii sau munci ocazionale)  beneficiază de 1000 lei/lună ajutor de chirie, va trebui să lucreze 114,48 ore/lună (adică circa 6 ore/zi); se mai menționează aici că numărul de ore lucrate nu poate depăși 40 de ore/ săptămână, adică 8 ore/zi. Calculele de această natură din Metodologia de Lucru reflectă că prin acest mecanism al sistemului de ajutor de plata chiriei (prin care municipalitatea plătește din bugetul public suma chiriei sau o parte din suma chiriei unui proprietar privat de locuință) persoanele aflate în această situație își vând forța de muncă orașului pentru o locuință, mai precis pentru a genera profit unui proprietar privat de locuință prin intermediul administrației publice locale. Un lucru cât se poate de inadecvat din partea unei autorități publice locale/ consiliu local care, conform legii pentru prevenirea marginalizării sociale (litera căreia ar fi trebuit să inspire o măsură  împotriva marginalizării) “are obligația de a asigura accesul persoanelor și familiilor marginalizate la locuință și la serviciile publice de strictă necesitate, cum sunt: apă, energie electrică, gaze naturale, termoficare etc.” [Legea 116/2002, Art. 25 (1)].

În plus, în timp ce alte persoane care lucrează primesc de la municipalitate acest ajutor fără o astfel de obligație, cei care nu au venituri din angajări, lucrări ocazionale, pensii, sau din handicap, sunt obligați la acest tip de muncă. Este asta un mod de a-i educa pe cei săraci și marginalizați că trebuie să lucreze în folosul comunității dacă beneficiază din bugetul public de acest ajutor?  Mai departe, deoarece obligația de a munci în acest sistem vine pe baza solicitării primarului (precum se întâmplă și în cazul muncilor prestate pentru a beneficia de venitul minim garantat), se pare că primarul va dispune de forța de muncă a acestor persoane cu scopul de a susține într-un final proprietarii privați de locuințe. Lucru care nu este o măsură adecvată pentru prevenirea și combaterea marginalizării sociale. Metodologia de Lucru se încheie cu anexa Planului de acțiuni și lucrări de interes local pentru persoane adulte apte de muncă, beneficiare ale ajutorului pentru plata chiriei. De aici aflăm că este vorba despre munci de curățenie și întreținere în subsolurile clădirilor primăriei, curățenia unor parcuri, răzuit manual afișe amplasate ilegal, igienizarea spațiilor, curățat manual al zăpezii și gheții pe suprafețe care nu fac obiectul contractelor de salubrizare, construcții/reparații locuințe, evacuarea bunurilor inutile și altele asemenea.

*

Concluzia mea este că măsura de acordare a ajutorului pentru plata chiriei persoanelor singure/familiilor rezidente pe raza municipiului Cluj-Napoca, așa cum este ea elaborată în Metodologia de Lucru nu va putea funcționa ca măsură de prevenire și combatere a marginalizării sociale. În mod deosebit consider, că această măsură nu va putea soluționa nevoia de locuință a persoanelor/ familiilor fără adăpost, definită în Metodologie ca una dintre cele trei categorii de beneficiari ai acestui măsuri, poate chiar pornind de la faptul că nu definește ce anume înseamnă statutul de “fără adăpost” față de care promite să implementeze măsuri de sprijin. De asemenea, observ că în unele din punctele sale Metodologia nu respectă prevederile legii pentru prevenirea și combaterea marginalizării sociale, deci nu face ceea ce promite că ar face față de persoanele fără adăpost: măsurile propuse nu îi susțin pe cei cu veniturile cele mai reduse; nu susțin persoanele beneficiare de venit minim garantat; nu i-au în considerare condițiile locuirii sărace și precare, adică privarea locativă, supraaglomerarea, nesiguranța, locuirea informală sau locuirea în medii toxice sau nesigure; eliberează Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca de obligația de a asigura locuință adecvată pentru persoanele marginalizate social. În schimb, schema de ajutor de chirie îl împuternicește pe primar să solicite de la persoanele marginalizate (care, printre altele, nu au loc de muncă) să își vândă forța de muncă orașului (să efectueze munci în folosul comunității, munci care nu sunt făcute nici de angajații companiilor de salubrizare) astfel încât în schimbul acestei munci ele să primească acest ajutor din bugetul public care merge direct în buzunarele proprietarilor privați de locuințe. Toate astea în condițiile în care restul măsurilor propuse în capitolul “Cluj 2020 – oraș incluziv” din strategia de dezvoltare, cele cu privire la creșterea fondului de locuințe sociale publice și modificarea criteriilor de alocare sunt în continuare neglijate.

Întregul document se poate citi aici: punct de vedere_metodologia lucru_ajutor chirie_Eniko Vincze2018