Să ne considere și pe noi oameni! (articol din Cărămida #1)

Articol publicat în rubrica “Nu în curtea mea” (Cărămida #1, octombrie 2017)

Alexandru Greta și Petru Greta 

Multă lume știe despre noi. Cum am fost evacuați de pe strada Coastei în decembrie 2010. Și cum am fost mutați cu forța în casele modulare din Pata Rât. Pe atunci primăria și primarul nu se interesa de faptul că modularele ce ni le-a dat în chirie au fost atât de aproape de rampa de gunoi de atunci, dar și mai aproape de rampa de deșeuri a fabricii Terapia. Mai mulți dintre noi, circa 30 de familii, nu au primit loc în modulare. Lor le-a desenat cineva de la poliția locală, doamna Fritea, parcă, pe o coală de hârtie câteva parcele. Le-a spus: construiți-vă acolo mai sus de modulare, cum v-ați construit pe Coastei, ilegal. Pe strada Coastei mulți dintre noi am avut contracte de închiriere și am plătit chirie la primărie chiar și în luna în care ne-au evacuat. Dar totuși, lumea tot repetă de atunci, că toți am fi stat acolo ilegal, și de aceea ne-au demolat și ne-au evacuat și ne-au scos de acolo. De fapt ne-au alungat de acolo ca să facă apoi un campus al Facultății de Teologie, și un parc, și o grădiniță pe acel teren. Primarul de atunci, Apostu, stătea în apropiere, în vila sa cea nouă. Poate el a fost mai deranjat de apropierea noastră. Dar Dumnezeu l-a pedepsit și pe el. Cu puțin timp după ce ne-a scos pe noi de acolo a fost găsit vinovat de corupție și a fost trimis la închisoare. Sau poate Consiliul Județean a fost deranjat. Sau poate Biblioteca Județeană. Sau cei din clădirea aceea înaltă cu birouri. Toate aceste clădiri fiind construite în zona Coastei după 1990. Ar fi multe de povestit ce s-a întâmplat cu noi de atunci în Pata Rât, cum este să trăiești în acel miros. Și am povestit de multe ori. La proteste sau cu alte ocazii. Ne amintim și acum primul nostru protest din ianuarie 2011. Dar cum poți povesti cuiva să își dea seama cum este mirosul de sulf de la Terapia, mirosul de gunoaie de la rampe, fumul de la incendii? Care a devenit tot mai greu de suportat. Mai ales că din 2015, când s-a închis rampa veche, primăria și cine trebuia să autorizeze asta, s-au deschis alte două rampe noi, și mai aproape de casele noastre. Ceea ce citiți azi în ziare despre cât este de toxică rampa veche, care nu a fost ecologizată cum trebuia, dar și cele două noi, care se înalță ca Munții Carpați, să știți că noi simțim de aproape și în direct, zi de zi și noapte de noapte. Acum toată lumea din oraș începe să fie speriată că ar ajunge otrava aproape de clujeni. Dar și noi suntem clujeni. Ne-am născut aici, am făcut armata, am lucrat la fabricile de aici. Dar de noi nu le pasă. Nu suntem și noi oameni la fel ca ei? Și dacă te gândești că unii s-au gândit, chiar au zis, că noi merităm să locuim în acel miros, ce să mai spui? Nu vor să ne vadă aproape.  Sau poate și mai rău, vor să ne elimine? Acum, vreo 21 de familii dintre noi au primit locuințe prin proiectul Pata Cluj. Unii în oraș, unii în Florești, alții în Apahida, alții în Baciu. Astfel s-au eliberat 9 camere în casele modulare. În vară ne-au chemat la o ședință, au fost și de la primărie acolo, a fost domnul director de la asistență socială, a fost doamna viceprimar, au fost și din echipa de proiect. Și ne-au întrebat, ce criterii să stabilească pentru a împărți între cei care doresc să primească aceste camere eliberate. Mai mulți și-au depus cerere. Și celor mai mulți le-a fost refuzată cererea. Li s-a spus că nu au avut rude de gradul întâi în camerele din modulare, și de asta nu li se atribuie. Ei trebuie să rămână acolo, în casele improvizate. Recent, cineva a fost evacuat pentru neplata chiriei. Omul cu familie și mai mulți copii și-a făcut o căsuță din scânduri, lângă. Primăria se pare că mai bine ține goale aceste camere decât să le dea. Poate sunt supărați că i-am dat în judecată în 2011 pentru că ne-au mutat atunci în ele. Poate își zic, ați fost nemulțumiți de aceste locuințe, atunci acum de ce le cereți? Stați pe câmp în continuare, dacă ne-ați dat la tribunal! Dar oamenii nu le cer pentru că acum ar crede că aceste locuințe ar fi locuințe adecvate. Sau că zona ar fi bună de trăit acolo. Ci pentru că ele măcar sunt conectate la utilități și dacă ai contract pe ele, atunci ți se face un buletin cartelă în loc de foaia aceea de buletin provizoriu “fără domiciliu” sau “fără adresă”. Până când oamenii sunt nevoiți să locuiască la acea distanță mică de la rampe, măcar să aibă apă și lumină în casă. Așa și-ar dori și cei din Dallas. Care stau de multe decenii chiar mai jos de noi, cu vreo 50-100 de metri mai jos. Lor nu li se dă voie să construiască cu acte acolo. Adică fundația olandeză care le-a construit nu primește autorizație. Pentru că rampele sunt aproape, le zic lor. Dar rampele nu au fost aproape când aceeași primărie care îi refuză pe ei acum, ne-a construit nouă atunci? Între timp, se circulă zvonuri. Mai stați un an, și pleacă toată lumea. Nu înțeleg, dacă au planuri cu noi de ce nu ne pot informa direct? Am cerut de atâtea ori primăriei să stea de vorbă cu noi. Să ne considere și pe noi oameni.