Primăria, micii proprietari și marii dezvoltatori imobiliari în procesul de urbanizare a zonei Sopor [Enikő Vincze]

Ieri, 31 ianuarie 2019, am participat la dezbaterea publică organizată la Centrul de Inovare și Imaginație Civică de către Primăria Cluj-Napoca și OART despre “Concursul internațional de soluții pentru realizare Masterplan si Plan Urbanistic Zonal (PUZ) pentru zona Sopor (250 ha).”

Majoritatea participanților la eveniment au fost proprietari din zonă, până la urmă chiar ei au fost țintiți prin acest eveniment, precum și printr-un chestionar pe care sunt chemați să îl completeze pentru a prezenta intențiile lor (de a construi, sau de a vinde). Din întrebările formulate de câțiva proprietari care au luat cuvântul, au reieșit multe aspecte problematice ale zonei dar și a procedurii de consultare privind elaborarea PUZ-ului pentru noul cartier Sopor. […] Detalii în articolul atașat.

Pe marginea temei discutate și a procedurii de consultare am formular două întrebări majore și propuneri afarente, în jurul următoarelor idei (vezi detalii în articol:

(1) În acest proces de consultare, primăria și OART se consultă și cu dezvoltatorii imobiliari? […]

(2) Primăria are intenția de a cumpăra terenuri în această zonă de la micii proprietari pentru a realiza obiectivele cu funcțiuni publice pe care dorește să le facă în această zonă? […]

Câteva dileme formulate în această fază a procesului de elaborare a Planului Urbanistic Zonal Sopor:

(1) Recurgând la formula de “concurs internațional”, primăria externalizează responsabilitatea stabilirii marilor repere ale dezvoltării urbane în această zonă […] Este asta un mod de a recunoaște că primăria nu are competențe în a elabora PUZ-uri și a face urbanism (precum susțin arhitecții că ar fi situația); sau este un nou tip de urbanism (neo)liberal, care prin concepte generoase de genul participare, informare și consultare publică îi fac pe oameni să aibă senzația că i-au parte la luarea deciziilor și să accepte că deciziile “experților”, nefiind politice, nu pot să fie decât corecte?

(2) Chiar dacă, aparent, primăria nu decide asupra dezvoltării zonei, și cu această ocazie ideologia urbană pe care o pune în practică prin direcția sa de urbanism și prin comisia sa de urbanism va fi cea neoliberală? […] Dacă acum parcelele din zona Sopor aparțin a circa 1000 de proprietari, iar planul este de a face aici un “oraș în oraș” cu 50000-70000 de locuitori, ne putem imagina cum altfel vor încăpea atâtea persoane pe 250 de hectare, dacă nu în blocurile/turnurile construite de dezvoltatorii imobiliari. […] … în ce și cum se va manifesta dorința exprimată a primăriei prin acest demers de a asigura un alt tip de dezvoltare urbană în zonă decât cea întâmplată în Bună ziua, sau alte cartiere periferice. […] va impune și reglementarea unei dezvoltări care vrea să satisfacă interesele investitorilor imobiliari, respectiv va facilita și producția de locuințe publice pentru a produce locuințe nu pentru profit c pentru locuit, accesibil în afara pieței de locuințe? Cea din urmă intervenție ar însemna o adevărată schimbare de paradigmă în politica de locuire și de urbanism. Se va întâmpla asta în Sopor?  

Detalii în articol:

(3) … Ce ascunde această punere a problemei din partea arhitectului manager al concursului?: “ne temem ca nu cumva să se blocheze planul de dezvoltare din cauză că proprietarii de azi ai terenurilor vor începe să ceară prea mulți bani și investitorii nu vor mai cumpăra și nu vor mai construi.” Regăsim aici, oare, ideea că afacerile imobiliare sunt apreciate dacă sunt făcute de marii proprietari, dar sunt considerate a fi semne de lăcomie și dorință de îmbogățire pe nedrept dacă sunt făcute de propietarii mici?

(4) […] …. cuvintele șefului serviciului strategie și dezvoltare al primăriei sună clar ca o plasare a responsabilității pierderilor inerente asupra oamenilor mici: “dacă reușiti să vă asociați, veți avea pierderi mai mici.” Nu susține toată această procedură marii dezvoltatori imobiliari? Și, oare, nu asta se dorește, până la urmă?  Pentru că, pe de altă parte, orașul are nevoie incontestabilă de locuințe. Pentru că municipalitatea atrage investitorii străini care au nevoie de forță de muncă angajabilă pe noile locuri de muncă create. Și atrage astfel și dezvoltatorii imobiliari, care extrag la rândul lor profit din această forță de muncă prin prețurile și chiriile mari impuse locuințelor produse tocmai cu scopul folosirii stocului de locuințe ca sursă de profit.

Printre atâtea dileme, două lucruri se pot afirma cu siguranță:

(1) Prin acest tip de guvernanță, Primăria Municipiului Cluj-Napoca asigură funcționarea fluxurilor acumulării de capital atât prin producție economică, cât și prin dezvoltarea mediului construit. Astfel devine ea actor pe piața de locuințe și pe piața forței de muncă, chiar dacă în mod direct nu cumpără de pe piață terenuri sau clădiri, sau nu crează locuri de muncă. Experții adunați azi la Primăria Municipiului Cluj-Napoca au fost formați în mod eficient de către Banca Mondială, promotoare a orașului ca “oraș competitiv”, cum anume să îndeplinească acest rol.      

(2) Primarul Emil Boc a câștigat încă un meci de imagine al căruri mize le-a formulat astfel el însuși în decembrie 2018: “Vreau ca Sopor să fie un model de referinţă pentru România, un cartier ca la carte. Dacă laşi dezvoltarea doar în mâna privaţilor, care vin şi îşi fac fiecare bloc cum vor, pierzi din vedere ansamblul. Vom alege cei mai buni experţi.” Războiul implicit între micii proprietari și marii dezvoltatori imobiliari, așa cum se desfășoară el pe terenurile din zona Sopor, este un nou capitol al dezvoltării urbane post-socialiste a-la Cluj, și în mod particular al fenomenului gentrificării. De data asta putem observa cum actualii proprietari mici de terenuri, întruchiparea unei noi-vechi clase sociale care nici ea nu prea mai are loc în acest “Sillicon Valley al Europei de Est”, vor fi împinși în afara afacerilor imobiliare în care marii actori dezvoltatori doresc să acapareze toate resursele acumulării de capital prin producția de locuințe.  

Descarcă întregul articol aici:         

Criza locuirii și direcțiile soluționării sale [Enikő Vincze]

Observații după dezbaterea Criza locuirii în Româniaorganizată de Demos Cluj în 13 decembrie 2018

  1. Manifestări ale crizei locuirii
  2. Fondul de locuințe din Cluj – în cifre 
  3. Criza locuirii este o criză sistemică
  4. Poziții privind soluționarea crizei locuirii

criza locuirii_date-cauze-solutii_EV-dec2018

 

 

Căși sociale ACUM! – Atelier de mobilizare, 26.10.2018.

Inițiatorii mișcării Căși sociale ACUM!, am organizat acest eveniment pentru a lansa:
– ultimul capitol din seria noastră de filme despre (ne)dreptatea locativă în orașul Cluj.
La Atelierul de mobilizare – Căși sociale ACUM! din 26 octombrie, am vorbit despre de ce și cum sunt locuințele sociale publice o miză comună, și cum putem folosi Cărămida pentru mobilizare și pentru organizarea unor acțiuni comune.

Atelierul a fost organizat în cadrul evenimentului Laolaltă #2

De ce nu mai pot locui în acest beci?

Azi ne solidarizăm cu familia evacuată de pe str. Anton Pann nr. 22 din orașul Cluj, din proximitatea Pieței Abator și Parcului Feroviarilor. 
O zonă aflată într-o agresivă “regenerare urbană” ce produce profit enorm pentru dezvoltatorii imobiliari și alungă din această vecinătate oamenii cu venituri modeste. Transformăm împreună drama personală a dislocării din locuință într-o problemă politică, pe care o punem pe masa guvernanților locali, dar nu numai.
Atragem atenția lor asupra efectelor tragice ale viziunii susținute de ei cu privire la dezvoltarea orașului și transformarea acestuia într-o localitate cu prețurile cele mai mari pe apartamente din România, sau într-un centru urban în care oamenii cu venituri ce nu le permit achiziționarea de locuință de pe piață, nu mai au loc nici în beciuri. Revendicăm dreptul la locuință, dreptul la oraș și interzicerea evacuărilor. Nicio evacuare fără relocare în locuință adecvată!
Apartamentul din care familia este evacuată, este defapt o fostă magazie, un beci transformat de familie acum 22 de ani, prin eforturi proprii, într-un spațiu cât-de-cât adecvat locuirii. Administrația publică locală azi deposedează familia de anii, grija, atenția, banii investiți în acest spațiu. Scoate în stradă doi părinți, doi copii, dintre care unul cu dizabilități, și doi nepoți ai lor. Promisiunea este că mobila li se va depozita contra cost, undeva într-o magazie a RADP. Executorul le impune costul muncii sale, estimând valoarea acesteia la circa 5500 lei. Deja li s-a și poprit prima rată din salar. Promisiunea este că s-ar putea să primească loc în centrele de urgență ale orașului, cu condiția ca familia să accepte despărțirea membrilor. Promisiunea mai îndepărtată este că pot să aplice pentru subvenționarea unei chirii. Dar pentru asta trebuie să găsească un proprietar care să vrea să dea în chirie apartamentul său unei familii de romi cu copii mici pentru un an. Nicio șansă să primească locuință socială.
Pentru că au “ocupat abuziv”, acum 22 de ani, acel beci gol, și pentru că de atunci administrația locală le-a refuzat sistematic demersurile de a intra în legalitate. Nici copiii lor nu pot primi locuință socială. Pentru că, conform hotărârii administrației publice locale, și ei sunt ocupanți abuzivi în virtutea faptului că s-au născut în acel spațiu. În fapt, li s-a pus această interdicție, pentru că, precum reflectă o recentă hotărâre judecătorească în acest sens, Consiliul Local și Primăria Municipiului Cluj-Napoca au încălcat prevederile legii locuinței și au inclus printre criteriile de neeligibilitate la locuință socială “ocuparea abuzivă” a unui spațiu din proprietatea publică. Ceea ce s-a întâmplat în fapt, este că familia locuia în imobil în baza tacitei relocațiuni.
Conform legislației internaționale, evacuarea realizată împotriva voinței ocupanților, cu sau fără utilizarea forței, și se face fără furnizarea unei alternative de locuire și relocare adecvate, este evacuare forțată indiferent de drepturile de proprietate asupra locuinței. Astfel, definiția se aplică și în cazul locuințelor informale sau spațiilor locative unde se trăiește fără acte legale. Sau, de exemplu, în cazul a ceea ce la noi se cheamă ocuparea abuzivă a unui teren sau a unei clădiri vacante. Familia evacuată azi, nu a ocupat spațiul în care a locuit timp de 22 de ani pentru a deveni un actor al vreunei mișcări pentru dreptul la locuire. Ea a ocupat un beci, un spațiu cu destinația de magazie, aflat în proprietatea publică, pentru că nu a avut altă locuință. Nu a avut și nu a vândut niciodată o locuință. Pur și simplu nu a avut resurse să dobândească altceva ca locuință, decât acest beci, și nu a primit niciodată locuință de la stat. Evacuarea lor forțată de azi îi transformă acum în oameni fără adăpost, în sensul cel mai strict al cuvântului, adică fără acoperiș deasupra capului. Nicio evacuare fără relocare în locuință adecvată!

Racism at home

Chapter IV of the film series about the fight for housing justice in Cluj. Event organized in Cluj-Napoca, Romania, by the Social housing NOW! movement, on the 21st of March, International Day Against Racism. Racism at home functions against Roma and against the impoverished, by different means that inferiorize and stigmatize their labor and themselves as persons. Racism at home justifies inequalities and exploitation. We fight for a just and anti-racist politics of housing.

 

Cluj anti Cluj – Fotbal de 1 mai

CE FACEM?

Mișcarea Căși sociale ACUM! vă invită să jucăm fotbal, să facem picnic și să lansăm numărul patru al Ziarului Dreptății Locative – Cărămida cu tema muncă și locuire, și să observăm împreună cum se dezvoltă orașul Cluj în jurul nostru prin investițiile imobiliare care pun clujenii împotriva clujenilor sub egida regenerării urbane. Cine sunt câștigătorii acestui meci gentrificator, adică cine sunt cei care pot să rămână în acest oraș în noile locuințe și în noile birouri scumpe? Cine vor pierde meciul apartenenței la oraș, adică cine sunt cei alungați spre periferii sau chiar în afara orașului? Și mai important, cine sunt sponsorii meciului, cei care pun clujenii unul împotriva celuilalt, adică dezvoltatorii imobiliari care se îmbogățesc de pe urma lui?

CÂND și UNDE?

1 mai 2018, ora 15.00, în Parcul Feroviarilor. Comentatorii meciului sunt Lorand Maxim și Paul Socol.

DE CE?

1 mai este Ziua Internațională a Muncii. Oricât de limitată ar fi azi posibilitatea de auto-organizare a lucrătorilor față de angajatori, nu trebuie să renunțăm la a contesta aceste limitări, și  a revendica nu doar venituri și condiții de muncă adecvate, ci și locuințe decente și accesibile din punctul de vedere al costurilor. Pentru mulți lucrători cu venituri modeste, care azi trăiesc în locuințe inadecvate și nesigure, neavând proprietăți imobiliare de nici un fel, cele din urmă înseamnă locuințe publice și forme de locuire care le asigură drepturile lor de chiriași față de statul-proprietar. Politica de locuire poate fi schimbată doar prin punerea de presiune asupra guvernanților de către cei care suferă cel mai mult de consecințele negative ale politicii din acest domeniu din ultimii treizeci de ani, pusă în slujba intereselor private ale marelui capital. Această luptă trebuie dusă atât la nivel local și național, cât și la nivel transnațional. Și din acest motiv este bine să ne inspirăm din internaționalismul zilei de 1 Mai, simbol al luptei pentru drepturi social-economice și politico-civice a clasei lucrătoare de pretutindeni.

CONTEXT

Când spunem lucrători, ne gândim nu doar la cei angajați cu contract de muncă, și nu doar la cei angajați în economia productivă pe meserii ce necesită forță de muncă fizică. Ci și la persoanele care lucrează în economia informală, ori cei care lucrează pentru venitul minim garantat, precum și persoanele care prestează munci în gospodărie fără a fi plătite, sau orice alte forme de munci prin care își asigură traiul de pe o zi pe alta în țară sau în străinătate și prin care contribuie la reproducerea sistemului. Mai departe, când spunem lucrători, ne gândim la toate persoanele care își vând forța de muncă la angajatori, aceasta fiind singura sau predominanta lor modalitate de a beneficia de venituri din care se auto-susțin, inclusiv la persoanele care se consideră, datorită statutului lor social (educație școlară, ocupație, nivel de venit), ca fiind clasă de mijloc.

În zona străzii Anton Pann din apropierea Parcului Feroviarilor, în 2017 primăria a eliberat mai multe autorizații de construcție. Printre ele în favoarea EBS Real Estate Investment (Daniel Metz, CEO la NTT Data), în favoarea Marina Properties, pentru un imobil de locuințe colective, în favoarea Oxygene Mall și Oxygene Residence (proprietar SC Mercurial SRL, administrator Ștefan Gadola), precum și în favoarea fraților Mărghitaș și SC ROMDESIGN pentru un bloc. Cele din urmă fiind în construcție pe teritoriul fostului Abator. Până nu demult, cu începere din anul 2007, aici (pe lângă reprezentanța Opel Ecomax al lui Árpád Pászkány) se anunța construcția Ansamblului Riverfront. Acesta a rămas un proiect nerealizat al companiei DNP Invest (controlatã de compania off-shore DNP Invest LLC) și Baucom. În apropiere, pe str. Parcul Feroviarilor 12, Primăria a eliberat o autorizație de construcție pentru construirea a două blocuri de către SC Tekton Real Estate SRL, printre altele menționând în hotărâre că zona se află în plin proces de restructurare, devenind atractivă pentru locarea unei game largi de activități.

În ce privește Parcul Feroviarilor, tot în 2017, FabHub Creative City a anunțat un „concurs de proiecte de inovație socială, culturală și urbană” (“Reactivăm Parcul Feroviarilor”) în cadrul proiectului său „Urbaniada” derulat cu sprijinul ING Bank. Acest lucru s-a întâmplat după ce, pe baza HG 36/ iunie 2017, Parcul Feroviarilor a trecut în domeniul public al municipiului Cluj-Napoca „în vederea includerii în programul de reabilitare şi modernizare.” Apoi Primăria, prin Centrul de Inovare și Imaginație Civică a anunțat „Concursul de soluții pentru reabilitarea Parcului Feroviarilor.” Mai recent, în aprilie 2018, Ordinul Arhitecților din România și Primăria Cluj-Napoca a anunțat intenția de „revitalizare a parcului,” lansând acest proces printr-un „concurs de proiecte pentru un concept integrat de remodelare urbană.”

Facebook: https://www.facebook.com/CasiSocialeACUM/

 

HCL 434/2015 Cluj-Napoca – DISCRIMINATOARE ȘI ILEGALĂ [comunicat – 28 martie & 3 aprilie 2018]

Instanțele de judecată au decis în două rânduri că HCL 434/2015, Cluj-Napoca este DISCRIMINATOARE ȘI ILEGALĂ. Astfel, criteriile de atribuire a locuințelor sociale din orașul Cluj contravin atât prevederilor Legii pentru prevenirea și combaterea discriminării, cât și Legii locuinței. 

DISCRIMINAREA

În urma petiției depuse la CNCD de către Fundația Desire în septembrie 2017, CNCD a hotărât: „criteriile de acordare de locuințe sociale în Cluj-Napoca au caracter discriminator, deoarece elimină solicitanții aparținând unor categorii sociale marginalizate, neoferind punctaj pentru bolile cronice sau pentru condițiile de locuire precare în locuințe neconvenționale sau celor care, datorită condițiilor economice, nu au avut șansa de a face studii universitare.” Primăria Municipiului Cluj-Napoca a contestat hotărârea CNCD la Curtea de Apel Cluj. În 3 aprilie 2018 Curtea de Apel a reiterat: criteriile de atribuire de locuințe sociale sunt discriminatorii. Rămâne valabilă decizia CNCD, amenda dată Instituției Primarului, precum și recomandarea CNCD de a iniția modificarea hotărârii discriminatorii a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, HCL 434/2015. 

ILEGALITATEA

Pe urma acțiunii împotriva Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, înaintată Tribunalului Cluj/ Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal de către Fundația Desire și 88 de persoane, în 28 martie 2018 Tribunalul Cluj a luat Hotărârea 951/2018. Printre altele, acesta anulează HCL 434/2015 pentru că: “criteriile de acordare a locuințelor sociale definite în HCL 434/2015 duc la excluderea persoanelor marginalizate de la obținerea unei locuințe sociale (față de care, conform Legii nr. 112/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, Consiliile Locale au obligația de a asigura o locuință adecvată) și totodată încalcă flagrant dispozițiile Legii nr. 114/1996 privind locuințele.”

*

Primăria și Consiliul Local au dreptul să depună recurs la ambele hotărâri. Mișcarea Căși Sociale ACUM! și Fundația Desire așteaptă din partea lor intrarea în legalitate și modificarea de urgență a criteriilor de atribuire de locuințe sociale. Suținem în continuare că pentru a putea răspunde cu adevărat la nevoia de locuințe adecvate și accesibile a persoanelor cu venituri reduse care locuiesc în condiții inadecvate, administrația publică locală trebuie să elaboreze și implementeze ACUM un plan corespunzător de dezvoltare a fondului de locuințe sociale publice în orașul Cluj.    

Petiția Fundației Desire către CNCD privind caracterul discriminator, precum și acțiunea în instanță privind caracterul illegal al criteriilor de alocare de locuințe sociale în Cluj-Napoca sunt rezultatul unei colaborări inedite și îndelungate în cadrul campaniei Căși sociale ACUM!,(2016-2017, 2017-2018) între locuitorii de pe str. Cantonului și str. Stephenson, sociologii și activiștii de la Fundația Desire și avocata Paula Petean. Lupta noastră este pentru dreptul la locuire pentru toți și o luptă pentru măsuri afirmative care să asigure accesul efectiv la locuințe adecvate a celor 25% din populația României care trăiește în sărăcie.  

Echipa Căși Sociale ACUM!