ENHOJUST – mesaje video

Membrii echipei ENHOJUST, precum și invitate și invitați speciali, experți în teme precum rasism și injustiție de mediu, vorbesc despre realizările proiectului ENHOJUST derulat prin Fundația Desire între ianuarie 2021 – iunie 2022 și importanța acestuia datorată metodologiei sale multiple și revendicărilor formulate față de decidenții politici din România.

Florin Stancu și Elena Rita Greta, locuitori ai caselor modulare din Pata Rât, Cluj-Napoca, vorbesc despe experiența locuirii în preajma rampelor de deșeuri.

Locuitori din Miercurea-Ciuc vorbesc despre experiența locuirii lână stația de epurare a apei.

Prof. Enikő Vincze, coordonatoarea ENHOJUST, despre cercetarea în cadrul proiectului, realizată prin mai multe metode: studiu de caz despre rampe de deșeuri și locuire în Pata Rât din Cluj prin analiză de documente, interviuri, măsurarea toxicității aerului, anchetă medicală; analiză legislativă comparativă privind dreptul la locuință adecvată și mediu sănătos; cerere informații publice de la instituții cu atribuții în protecția mediului.

Vasile Gâlbea, jurist, despre încălcări ale drepturilor omului prin relocarea romilor în zone poluate și discrepanțele dintre legislația internațională și cea românească în domeniul locuirii și a mediului.

Ciprian-Valentin Nodis, cercetător, invitat special spune despre ENHOJUST că este un raport extrem de binevenit, care explică termeni precum injustiție de mediu și injustiție locativă, concepte ce fac parte din spectrul mai larg al rasismului de mediu și ar trebui cunoscute mai bine și în România, ca să nu se mai întâmple ca autoritățile să relocheze persoane evacuate în medii poluate     

Prof. Enikő Vincze, sociolog și activistă, despre revendicările ENHOJUST privind asigurarea în fapt a dreptului la locuințe adecvate pentru toți prin creșterea fondului de locuințe sociale; interzicerea evacuărilor forțate și mutării constrânse în medii toxice; reglementarea strictă a distanței dintre așezări umane și platforme toxice; compenentă de locuire în fiecare proiect de regenerare urbană; relocarea imediată din zone toxice.  

Alexandru Luchiian, inginer automatist, despre măsurătorile ENHOJUST, care dovedesc că, concentrația unor poluanți precum Hidrogenul sulfurat și particule în suspensie în zona rampelor de deșeuri este mult mai mare decât în alte cartiere ale orașului, iar populația este obligată să locuiască aici fără să știe că sănătatea sa este în pericol 

Dr. Bogdan Mincu, medic pneumolog, despre ancheta medicală ENHOJUST, care arată că expunerea îndelungată la gradul ridicat de poluare atmosferică provoacă incidența mai mare a bolilor cronice, în special cele respiratorii și cardiovasculare  

Dr. George Iulian Zamfir, sociolog și activist: ENHOJUST dezvăluie, că responsabilitățile instituțiilor cu atribuții în protecția mediului nu sunt luate în serios cu privire la cazurile de locuire în mediu toxic 

Prof. Enikő Vincze, sociolog și activistă, despre revendicările ENHOJUST pentru o justiție de mediu pentru toți prin măsurarea toxicității mediului din apropierea așezărilor umane; informarea și consultarea locuitorilor cu privire la efectele asupra sănătății; screening, analize și tratament gratuit pentru bolile legate de mediul toxic; tragerea la răspundere a companiilor poluatoare și a instituțiilor publice; susținerea victimelor locuirii în mediu toxic în acțiunile lor în justiție. 

Dr. Margareta Matache, lector și director Roma Program, FXB Center for Health and Human Rights, Harvard University, invitată specială: Este urgent și necesar ca rezultatele studiului ENHOJUST să fie luate în considerare în creionarea și implementarea politicilor publice în domeniul mediului, dar și al locuirii și sănătății.

Montajul înregistrărilor video a fost realizat de István Szakáts în iunie 2022.

ENHOJUST la expoziția Comunități rome din Pata Rât și mișcarea antirasistă pentru dreptate locativă

Această expoziție a fost realizată cu ocazia zilei de 8 Aprilie – Ziua Internațională a Romilor, pentru a ne exprima solidaritatea antirasistă cu lupta tuturor romilor pentru recunoaștere culturală, dreptate socială, capacitare economică și participare politică.

Organizatorii expoziției au fost: Asociația Comunitară a Romilor de pe Coastei (prin proiectul „Încălcarea dreptului de a locui într-un mediu sănătos și lupta romilor din Pata Rât pentru dreptate locativă”), Fundația Desire, și Căși sociale ACUM!, aprilie 2022.

Expoziția a fost prezentată în 6 secțiuni:

  1. Planșa introductivă la expoziție
  2. Secțiunea Unde au dispărut copiii de pe canapea? (despre str. Coastei și casele modulare din Pata Rât)
  3. Secțiunea Drumul nostru încotro? (despre str. Cantonului)
  4. Secțiunea Rampele de deșeuri sunt toxice pentru oamenii! (despre Dallas, munca pe rampe, și toxicitatea mediului)
  5. Secțiunea Activismul din Cluj pentru dreptate locativă
  6. Este Pata Rât istorie?

La SECȚIUNEA 4 am prezentat și câteva din rezultatele proiectului ENHOJUST.

Rampele de deșeuri sunt toxice pentru oameni! (planșa introductivă le secțiunea 4)

Comunitățile rome care locuiesc în proximitatea rampelor de deșeuri din Pata Rât au fost expuse îndeaproape și pe o foarte lungă perioadă de timp toxicității rampelor de deșeuri. Totuși, procesul intentat de Fundația Desire împreună cu 50 de persoane cu domiciliul în casele modulare, împotriva primăriei, Consiliului Județean, rampei Salprest, rampei RADP, Gărzii de Mediu și Agenției de Mediu, prin care noi am dorit să demonstrăm că gunoaiele sunt toxice pentru oameni, se tergiversează la Tribunalul Cluj din 2018. De ce este atât de dificil să recunoști că rampele de deșeuri intoxică oamenii?

Activitatea industrială, inclusiv rampele de deșeuri generează particule în suspensie PM2.5 și PM10, care reprezintă un amestec complex de particule foarte mici și picături de lichid. Traficul rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsă de pneurile mașinilor atât la oprirea acestora cât și datorită arderilor incomplete. Iar zona rampelor de deșeuri cunoaște mult trafic, mașinile de salubritate circulând ziua și noaptea din localități înspre rampe și invers. Foarte specific în spectrul poluatorilor generate de rampele de deșeuri este Hidrogenul sulfurat (H2S), un gaz incolor, nociv, care apare în condiții anaerobe sau corozive. Este un gaz exploziv și extrem de inflamabil, mai ales când intră în  contact cu produsele oxidante. Când resturile de alimente și deșeurile verzi sunt aruncate la groapa de gunoi, ele în general sunt compactate și acoperite. Acest lucru elimină oxigenul și îl face să se descompună într-un proces anaerob. De-a lungul acestui proces se eliberează metan, un gaz cu efect de seră și inflamabil, foarte periculos dacă se lasă să se acumuleze în concentrație mare.

Depozitele de gunoi prezintă risc de incendiu datorită gazelor pe care le produc. Dacă se produce un incendiu, pompierii vor folosi adesea o spumă ignifugă în loc de apă pentru a stinge incendiul, adăugând astfel și mai multă amprentă chimică depozitului de deșeuri. Deșeurile precum televizoarele, computerele și alte aparate electronice conțin o listă lungă de substanțe periculoase, inclusiv mercur, arsen, cadmiu, solvenți, acizi și plumb. Când deșeurile se descompun în groapa de gunoi și apa se filtrează prin acele deșeuri, se formează lichidul numit levigat, care este foarte toxic și poluează pământul și apele subterane.

Depozitele obișnuite, destinate gunoiului menajer, fără să aibă deșeuri periculoase, sunt surse de substanțe chimice cauzătoare de cancer, precum benzenul și clorura de vinil. Bacteriile obișnuite din sol pot crea substanțe chimice toxice chiar și din așa-numitele deșeuri nepericuloase. În plus, s-a demonstrat că depozitele de gunoi închise de mai bine de 20 de ani mai emit clorură de vinil.

Concept și text : Enikő Vincze ; Măsurători efectuate prin senzori amplasați la casele modulare: ing. Alexandru Luchiian (prin proiectul ENHOJUST); Ancheta medicală în Pata Rât realizată prin proiectul ENHOJUST) : dr. Bogdan Mincu; Design : Radu Gaciu

Suferința oamenilor în mediul poluat din Pata Rât

Conform HG nr. 349/2005, depozitul de deşeuri neconform clasa B Pata Rât Cluj-Napoca trebuia să își sisteze activitatea la data de 16.07.2010.În acel an, muntele de gunoi era format din 1,9 milioane metri cubi de deșeuri și ocupa o suprafață de 22 de hectare. Dar activitatea de depozitare nu s-a sistat la termenul stabilit. Romilor evacuați de pe str. Coastei primăria Cluj-Napoca le-a construit niște case modulare la 800 de metri față de rampa veche de deșeuri și la 200 de metri de vechea rampă de deșeuri medicale.

Instituțiile care au contribuit la autorizarea acestor construcții au încălcat Declaraţia internaţională a drepturilor omului şi mediului adoptată la Geneva în 1994, precum şi Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 536 din 23 iunie 2007, care arată că distanţa minimă de protecţie sanitară, recomandată între zonele protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri sanitare este de 1000 de metri.

Când rampa veche a fost închisă definitiv, în 2015, primarul Emil Boc anunța: “Am rezolvat criza gunoaielor la Cluj. Vom avea aici în Pata Rât propria rampă de gunoi administrată de RADP”. Tot atunci s-a înființat și rampa privată SALPREST. Cei care au autorizat cele două rampe noi, au uitat că la nici 1000 de metri de acestea se află casele modulare pe care tot ei le-au autorizat în 2010. Rampa veche, cea închisă în 2015, a fost ecologizată definitiv abia în 2020.

În 29.02.2020, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență a constatat existența unei stări de urgență în Pata Rât, susținând prin asta cererea președintelui Consiliului Județean Alin Tișe de a deschide CMID fără autorizație de mediu: populația din vecinătatea acestor depozite este expusă la risc la îmbolnăviri, cu alterări ale funcției pulmonare, evenimente cardio-respiratorii, infecții respiratorii acute, acutizarea afecțiunilor cronice, intoxicații cu amoniac, metan și hidrogen sulfurat.

Dallas, barăcile de pe rampă și munca de selectare a deșeurilor   

Cea mai veche comunitate de romi din Pata Rât locuiește în colonia numită Dallas, unde, în casele de lemn oferite lor de Fundația Pro Roma din Olanda, stau aproximativ 300 de persoane. Strămoșii lor s-au așezat aici pe la sfârșitul anilor 1970 din constrângeri economice, situație care a fost moștenită și de a treia/ patra generație. Alte 100 de persoane locuiesc în barăci improvizate din lemn și nailon, fără apă, electricitate sau încălzire chiar la poalele rampelor de deșeuri. Ei au fost primii care au suferit atât de pe urma toxicității rampelor de deșeuri, și continuă să fie în prima linie a unei stigmatizări triple: cea a spațiului unde lucrează și în proximitatea căruia locuiesc, cea a etniei rome, și cea a muncii lor.

Acești oameni au asigurat selectarea deșeurilor de la Cluj pe vechiul depozit de gunoi și continuă să facă acest lucru pe noile rampe temporare, dar încă neecologice (administrate de compania publică RADP și firma privată SALPREST), deschise în 2015. În momentul de față rampa RADP funcționează în continuare, pentru că Centrul de Management Integrat al Deșeurilor nici acum nu este funcțional. Companiile din industria deșeurilor se îmbogățesc din munca lor, păstrându-le într-o dependență „miloasă” și condiții de minimă supraviețuire. Azi, în mare parte, ei nu mai lucrează informal, ci cu contract de muncă, exploatați fiind la salariul minim pe economie, fără niciun fel de spor legat de condițiile de muncă toxice, deosebit de grele sau de munca stigmatizată. Oamenii sunt total dependenți economic de această relație de exploatare, precum și de costurile reduse ale locuirii în astfel de condiții. Exploatarea și exproprierea sunt întrepătrunse în cazul lor, înspre beneficiul tuturor clujenilor ai căror deșeuri le selectează. Totuși, în pofida acestei dependențe, unii locuitori ai coloniei Dallas își ridică vocea, și transmit mesaje către clujeni, care au fost amplificate de câteva ori de activiștii pentru dreptate locativă, în vederea recunoașterii valorii muncii lor și a solicitării unor măsuri de îmbunătățire a condițiilor lor de trai în zonă.

Toxicitatea rampelor din Pata Rât

Din iulie 2020, proiectul ENHOJUST măsoară poluarea aerului cu PM2.5 și PM10 la casele modulare din Pata Rât cu aparatura organizației Strop De Aer.

Praful fin şi particulele în suspensie PM10 şi PM2.5 agravează bolile aparatului respirator, cum sunt astmul sau bronşita, formând depuneri la nivelul părţii superioare a aparatului respirator (cavitatea nazală, faringele şi laringele), respectiv în trahee şi bronhii, provocând diverse tipuri de iritaţii ce includ inflamaţii şi uscarea nasului, gâtului, precum şi tuse, tuse şuierătoare, dispnee şi scăderea funcţiei pulmonare. Gravitatea afecțiunilor este cu atât mai mare cu cât particulele conțin și substanțe acide (cum sunt dioxidul de sulf, oxidul de azot, etc.) sau substanțe chimice, toxice, respectiv cancerigene. Inflamațiile se pot extinde astfel și în zona inferioară a plămânilor, având efecte directe asupra circulației sangvine și asupra capacității sângelui de a se coagula.

Depășirile valorii admise ale particulelor în suspensie de către Organizația Mondială a Sănătății sunt îngrijorător de mari în Pata Rât.

În plus, în Pata Rât, precum arată măsurătorile noastre cu senzorul URADMonitor ale poluării aerului cu Hidrogen Sulfurat (H2S), marea concentrație a PM10 și PM2.5 se amestecă cu H2S, formând un amestec toxic foarte periculos de particule cu praf și substanțe chimice.

H2S este un acid care se regăsește în natură în regiunile de gaze naturale sau petrol. De asemenea, el se crează prin putrefacția substanțelor organice, de exemplu a gunoaielor. H2S are miros neplăcut de ouă clocite și este inflamabil. Ajungând în organismul omului, împiedică lipirea oxigenului de celulele sanguine, cauzând astfel privarea de oxigen. El se amestecă cu apa din plămâni formând un acid slab.

Standardele naționale de stat în vigoare din 1987 prevăd că în cazul unei expuneri îndelungate, precum se întâmplă în cazul locuitorilor din Pata Rât, concentrația medie maximă admisă la 24 de ore a H2S în aer este de 0.008 mg/ m3 ~ 0.006 ppm. Din păcate, oamenii din Pata Rât sunt expuși la concentrații care depășesc cu mult acest nivel. Pe de altă parte, măsurătorile noastre arată, că nivelul H2S este de 2-3 ori mai mare în Pata Rât decât media din Cluj-Napoca.

Integrarea principiului justiției de mediu (formulat și în Convenția de la Aarhus) în sistemul internațional al drepturilor omului s-a realizat prin ideea dreptului la un mediu sănătos, recunoscut ca un drept fundamental de către Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite din octombrie 2021 (HRC/RES/48/13). Dincolo de asta, noi milităm pentru dreptul de a locui într-un mediu sănătos. Și mai mult, recunoaștem că, deși implicațiile mediului poluat asupra drepturilor omului sunt resimțite de indivizi și comunități din întreaga lume, consecințele sunt resimțite cel mai acut de acele segmente ale populației care se află deja în situații vulnerabile, precum sunt comunitățile rome din Pata Rât. De aceea, noi milităm pentru o justiție antirasistă de mediu și de locuire.

Efectele poluării din Pata Rât asupra sănătății

În iulie 2021, proiectul ENHOJUST al Fundației Desire a realizat o anchetă medicală în trei comunități din Pata Rât pe un eșantion de 283 persoane de peste 18 ani. Printre întrebările privind starea de sănătate, în chestionar am inclus și întrebări legate de sentimentul de lipsă sau sete de aer, sau de oboseala inexplicabilă, sau la modurile în care li se manifestă oboseala.

La mai puțini din jumătate dintre respondenți, oboseala sau lipsa de aer apare doar după un efort intens (49.3%). În cazul celorlalți, însă, oboseala sau lipsa de aer apare: după câteva minute de mers pe drum drept (14.5%), după ce urcă o pantă ușoară sau dacă se grăbesc (17%), chiar dacă merg mai încet decât ceilalți oameni sau se opresc din mers foarte des (18.4%), chiar și când se îmbracă sau doar ies din casă (0.8%). Aceste valori sunt semnificativ mai mari decât datele raportate în studiile epidemiologice relevante, în care senzația de lipsă de aer apare la aproximativ 27% din persoanele intervievate. Alte studii arată, că prezența lipsei de aer este un factor predictiv pentru mortalitatea cauzată de boli serioase ale plămânii sau inimii.

Poluarea se asociază cu multe simptome, nu neapărat specifice unei boli anume, precum tusea, amețelile și durerile de cap. De asemenea, expunerea prelungită la aer poluat poate duce la apariția bolilor pulmonare cronice precum astmul, bronhopneumopatia cronică obstructivă sau apariția alergiilor respiratorii.

O anchetă realizată în 2012 de către UNDP și UBB arată că la acea oră, numărul de persoane peste 65 de ani din trei comunități rome din Pata Rât era precum urmează: pe str. Cantonului 8, la modulare 3, iar în Dallas 2. Când am realizat ancheta medicală ENHOJUST în 2021, și noi am identificat un număr foarte mic de persoane peste 65 de ani (15), adică un procent de 5.3 % din totalul persoanelor de peste 18 ani din eșantionul nostru (283) care locuiau pe Cantonului, la modulare și în Dallas.

Comparativ, dacă ne uităm la datele despre populația din Cluj-Napoca, putem nota: conform INS, în 2021 în Cluj-Napoca din totalul de 327927 locuitori, 273698 de persoane erau peste 18 ani, iar raportat la această sumă, 59081 de persoane, adică 21% au fost de peste 65 de ani.

Dreptul la un mediu sănătos

Integrarea principiului justiției de mediu în sistemul internațional al drepturilor omului s-a realizat prin ideea dreptului la un mediu sănătos.

Dreptul la un mediu curat, sănătos și sustenabil a fost recunoscut ca un drept fundamental de către Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite din octombrie 2021 (HRC/RES/48/13).

Noutatea abordării din această Rezoluție constă în legătura pe care o face între: protecția mediului și dreptul la sănătate.

Ce face această Rezoluție:

  • Recunoaște dreptul la un mediu curat, sănătos și durabil ca fiind un drept al omului care este important pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi ale omului.
  • Constată că dreptul la un mediu curat, sănătos și durabil este legat de alte drepturi și de dreptul internațional existent.
  • Afirmă că promovarea dreptului omului la un mediu curat, sănătos și durabil necesită punerea în aplicare deplină a acordurilor multilaterale de mediu în conformitate cu principiile dreptului internațional al mediului.
  • Încurajează statele:(a) Să creeze capacități pentru a proteja mediul în vederea îndeplinirii obligațiilor și angajamentelor lor în domeniul drepturilor omului.(b) Să creeze sinergii între protecția drepturilor omului și protecția mediului, ținând seama de o abordare integrată și multisectorială. (c) Să adopte politici pentru exercitarea dreptului la un mediu curat, sănătos și durabil. (d) Să continue să ia în considerare obligațiile și angajamentele în materie de drepturile omului referitoare la exercitarea dreptului la un mediu curat, sănătos și durabil în cadrul punerii în aplicare și al urmăririi Obiectivelor de dezvoltare durabilă, ținând seama de caracterul integrat și multisectorial al acestora din urmă.

Rezoluția a fost votată de 43 de state membre ale ONU: Argentina, Armenia, Austria, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Bolivia (Plurinational State of), Brazil, Bulgaria, Burkina Faso, Cameroon, Côte d’Ivoire, Cuba, Czechia, Denmark, Eritrea, Fiji, France, Gabon, Germany, Indonesia, Italy, Libya, Malawi, Marshall Islands, Mauritania, Mexico, Namibia, Nepal, Netherlands, Pakistan, Philippines, Poland, Republic of Korea, Senegal, Somalia, Sudan, Togo, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Uruguay, Uzbekistan and Venezuela (Bolivarian Republic of).

Justiția de mediu

Convenția de la Aarhus a fost transpusă în România prin Legea 86/2010: DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS și dreptul la acces la informație și justiție în probleme de mediu #Enhojust#justitiedemediu#justitielocativa#Integrarea principiului justiției de mediu în sistemul internațional al drepturilor omului s-a realizat prin ideea dreptului la un mediu sănătos.2,264People reached106Engagements–Distribution scoreBoost post

Conceptul justiției de mediu datează din anii 1980, când mișcări civice din Statele Unite ale Americii au revendicat dreptul pentru grupurile rasiale marginalizate de a fi protejate față de mediile toxice. Mișcarea s-a extins apoi, atât geografic (și în țări din Sudul Global), cât și tematic (incluzând printre victimele injustiției de mediu și alte grupuri dezavantajate, și aducând în discuție și discriminarea internațională de mediu).

Dincolo de mișcările civice, inițiative legislative din alte state arată că nu doar că este de dorit ca problema justiției de mediu să se reglementeze din punct de vedere juridic, ci și că acest lucru este posibil dacă există voință politică. Un exemplu este Assembly Bill No. 1628/ 2019 din Statele Unite ale Americii, textul căruia este accesibil aici: https://leginfo.legislature.ca.gov/faces/billNavClient.xhtml?bill_id=201920200AB1628.

Dar trebuie să amintim în acest context și Convenția de la Aarhus, un tratat internațional al ONU (Aarhus Convention on Access to Information, Public Participation in Decision-making and Access to Justice in Environmental Matters). Ghidul elaborat pentru a veni în ajutorul implementării acestei convenții este accesibil aici: https://unece.org/DAM/env/pp/Publications/Aarhus_Implementation_Guide_interactive_eng.pdf).

Prin Legea Nr. 86 din 10 mai 2000 România a ratificat Convenția de la Aarhus, deci și-a asumat că o va respecta și implementa prin măsuri adecvate pe plan național (legea este accesibilă aici –   http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/1_Conventia_Aarhus.pdf). Argumentele aduse în această lege includ nevoia de a:

  • recunoaște că orice persoană are dreptul să trăiască într-un mediu adecvat sănătăţii şi bunăstării sale ;
  • cetăţenii trebuie să aibă acces la informaţie, să fie îndreptăţiţi de a participa la luarea deciziei şi să poată avea acces la justiţie în probleme de mediu şi să beneficieze, după caz, de asistenţă pentru a-şi exercita acest drept.

Legea 86/ 2010 prevede printre multe altele că:

  • nu va cere nici o derogare de la drepturile existente privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu
  • în cazul oricărei ameninţări iminente a sănătăţii umane sau a mediului, cauzată de activităţile umane sau datorată unor cauze naturale, toate informaţiile care ar da posibilitatea publicului să ia măsuri de prevenire sau să amelioreze efectele negative provocate de acea ameninţare şi care sunt deţinute de o autoritate publică sunt diseminate imediat şi fără nici o întârziere membrilor publicului, care pot fi afectaţi.

Valorile hidrogenului sulfurat

Am studiat legislația din România. Standardele naționale de stat în vigoare din 1987 (shorturl.at/muLRV) spun : în cazul unei expuneri îndelungate,

concentrația medie maximă admisă la 24 de ore a substanței Hidrogen sulfurat (H2S) în aer este de 0.008 mg/ m3 ~ 0.006 ppm.

Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor, inflamabil, cu un miros caracteristic de ouă stricate. Acest acid se regăsește în natură în regiunile de gaze naturale sau petrol. De asemenea, el se crează prin putrefacția substanțelor organice, de exemplu a gunoaielor de pe rampele de deșeuri, dar și în stațiile de epurare a apei.Măsurătorile noastre de la casele modulare din Pata Rât Cluj-Napoca arată concentrația H2S în unitatea de măsură numită “ppm”, adică “părți per million”. Degajarea gazului H2S este direct proporțională cu temperatura aerului, care favorizează putrefacția și fermentarea gunoiului.

Astfel constatăm cele reflectate în infografic: adică valori de H2S în Pata Rât ce depășesc cu foarte mult limita legală și pun în pericol siguranța oamenilor care locuiesc în zonă.

Poluarea cu PM2.5 și PM10 – statistici anuale, comparativ cu media recomandată de OMS

Toată lumea știe bine:

Pata Rât din Cluj-Napoca include nu doar teritoriile industriale ale rampelor, ci și arii rezidențiale formate în mod explicit sau implicit de primăria municipiului prin măsurile sale de relocare post-evacuări, ori tolerate de către aceasta ca o modalitate de a contribui la asigurarea forței de muncă ieftine în activitatea de selectare a deșeurilor. Totuși:

Când se vorbește de poluarea mediului din Pata Rât foarte puțini vor să recunoască că acest lucru înseamnă pericol mare pentru cei care locuiesc acolo.

Jos #rasismuldemediu. #ENHOJUST reamintește: Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit noi praguri recomandate cu privire la nivelurile de poluare, care ar trebui utilizate ca instrumente de referință de către factorii de decizie din întreaga lume.

Liniile directoare actualizate afirmă: concentrațiile medii anuale de PM2.5 nu trebuie să depășească 5 µg / m3, în timp ce expunerile medii pe 24 de ore nu trebuie să depășească 15 µg / m3 mai mult de 3-4 zile pe an.

Liniile directoare actualizate afirmă: concentrațiile medii anuale de PM10 nu trebuie să depășească 15 µg / m3, în timp ce expunerile medii pe 24 de ore nu trebuie să depășească 45 µg / m3 mai mult de 35 zile pe an (UE).

În ultimile 12 luni, media anuală cu poluare PM10 în Pata Rât a fost de 60 µg / m3, iar cea cu poluare PM2.5 a fost de 31 µg / m3.

Oamenii care locuiesc în apropierea rampelor de deșeuri, în ultimele 12 luni au fost expuși prea multe zile la poluarea cu particulele în suspensie peste media admisă de OMS: timp de 88 zile în cazul PM10, și timp de 80 de zile cu PM2.5.

Particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care trec prin nas și gât, pătrund în alveolele pulmonare provocând inflamații și intoxicări (conform https://www.calitateaer.ro).

Sunt afectate în special persoanele cu boli cardiovasculare și respiratorii, copiii, vârstnicii şi astmaticii.

Copiii cu vârsta mai mică de 15 ani inhalează mai mult aer, și în consecință mai mulți poluanți. Sunt în mod special vulnerabili, deoarece plămânii lor nu sunt dezvoltați, iar țesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil.

Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept și dificultăți respiratorii.

Expunerea pe termen lung chiar și la o concentrație scăzută de pulberi poate cauza cancer și moartea prematură.

Despre cazuri de infringement împotriva României în lumina ENHOJUST

Adresa nr 25/582/11.12.2020 a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, înregistrată la senatul României cu numărul 9241 din 17.12.2020 (prin care s-a răspuns la interpelarea senatorului Mihai Goțiu) arată că în acel moment Comisia Europeană avea deschise 20 de acțiuni legale (proceduri de infringement) împotriva României.

Dintre cele 20 de cazuri de infringement, 7 au fost legate de aplicarea necorespunzătoare a Directivei 1999/31/CE privind DEPOZITELE DE DEȘEURI.

Din cele 68 de depozite neconforme din România, care au făcut obiectul cauzei contencioase, rămăseseră 46 de depozite neînchise: 11 depozite de deșeuri municipale, 24 de depozite de deșeuri industriale periculoase și 11 depozite de deșeuri nepericuloase.

V-ați întrebat vreodată, câte din aceste depozite de deșeuri funcționează ca surse de intoxicare a oamenilor constrânși din diverse cauze să locuiască în apropierea acestora?

Prin cercetare surprindem fenomenul locuirii în mediu toxic. Iar #campaniaENHOJUST militează pentru modificarea legislației din România în vederea asigurării drepturilor interconectate la #mediucurat, la #locuințăadecvată și la #sănătate.

Avem nevoie de politici de mediu, de locuire și de sănătate care să prevină #rasismuldemediu, adică să elimine posibilitatea ca oamenii să fie forțați, din cauze diverse, să locuiască într-un mediu toxic ce le pune în pericol sănătatea și viața.

Pentru asta construim solidaritate antirasistă între mișcarea ecologistă și mișcarea pentru dreptate locativă. #ENHOJUST se derulează în România de către Fundația Desire cu sprijinul @Open Society Foundations. Partener media: Căși sociale ACUM!/ Social housing NOW!

Dreptul la locuire în legislația românească

Constituția României

Art. 1 alin (3) și Art. 47, alin (1) privind România ca stat social, obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

Codul administrativ din 03.07.2019

Art. 13: Autoritățile și instituțiile administrației publice au obligația de a satisface nevoile societății.

Art. 129, alin (7): În exercitarea atribuțiilor sale, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind … lit. (q) locuințele sociale și celelalte unități locative aflate în proprietatea unității administrativ-teritoriale sau în administrarea sa.

Art. 129, alin (8): În exercitarea atribuțiilor sale, consiliul local … lit ( b) aprobă construirea locuințelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale și a utilităților locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa.

Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (Lege 48/ 2002) Art. 1, alin (2), lit. (e) privind garantarea egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării în exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale, printre ele dreptul la locuință.

Legea locuinței (Legea 114/ 1996)  

Preambul și Art. 2, lit (c) privind accesul liber și neîngrădit la locuință ca un drept al fiecărui cetățean, precum și cu privire la atribuirea de locuință socială celor care se află într-o situație economică ce nu le permite accesul la o locuință de pe piață.

Art. 38, privind responsabilitatea Consiliilor Locale de a gestiona, controla și răspunde de fondul de locuințe sociale situate pe teritoriul unității administrativ-teritoriale respective, acesta fiind un fond constituit prin realizarea de construcții noi și prin reabilitarea construcțiilor existente în domeniul public al municipalităților.

Art. 50. Finanțarea locuințelor sociale se asigură din bugetele locale, în limitele prevederilor bugetare aprobate anual, ale consiliilor locale, în care scop se instituie o subdiviziune de cheltuieli distinctă în aceste bugete. Statul sprijină construcția de locuințe sociale prin transferuri de la bugetul de stat, stabilite anual cu această destinație în bugetul Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, prin legea bugetului de stat.

Hotărârea Guvernului nr. 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii locuinței (Legea 114/ 1996) Art. 20, alin (1), cu privire la elaborarea de către consiliile locale a unei strategii pentru dezvoltarea fondului de locuințe și la urmărirea în cadrul acestei strategii a asigurării fondului de locuințe sociale și de necesitate, necesar pentru acoperirea cerințelor pe plan local.

Legea privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale (Legea 116/2002)

 Art. 25, alin. (1): obligația consiliilor locale de a asigura accesul persoanelor şi familiilor marginalizate la locuinţă şi la serviciile publice de strictă necesitate,

conform încadrării în categoria de persoană sau familie marginalizată stabilită de Art. 48 și Art. 49 al Hotărârii Nr. 1149 din 17 octombrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, precum și de Legea 416/2001 privind venitul minim garantat.

Legea asistenței sociale (Legea 292/ 2011)

Art. 53, alin. (2) și Art. 56, alin. (1): prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială prin politicile publice iniţiate, prin care statul asigură accesul persoanelor vulnerabile, persoanelor şi familiilor fără venituri sau cu venituri reduse, persoanelor fără adăpost, victimelor traficului de persoane, precum şi persoanelor private de libertate la unele drepturi fundamentale, printre ele dreptul la locuinţă.

Legea privind protecția drepturilor persoanelor cu handicap (Legea 448/2006)

Art. 6, alin. (1) privind dreptul persoanelor cu handicap la locuință,

Art. 20, alin. (1), dar și Art. 79, alin. (1): obligația autorităților statului român de a respecta drepturile persoanelor cu handicap.

Legea privind protecția drepturilor copiilor (Legea 272/2004)

Art. 48, alin. (2) cu privire la obligația statului de a asigura tuturor copiilor satisfacerea nevoilor de locuință (pe lângă alte nevoi) în cazul în care părinții nu pot asigura satisfacerea acestora

Art. 49, alin. (5) privind obligația administrației publice centrale și locale de iniția programe și a asigura resurse pentru serviciile destinate copiilor cu handicap.

Legea privind amenajarea teritoriului și urbanismul (Legea 350/2001)

Metodologia privind desfăşurarea operaţiunilor de regenerare urbană a zonelor construite protejate,

Punctul B: Metodologia pentru identificarea habitatului insalubru,

Secțiunea III.B: investițiile în locuințe sociale (împreună cu asistența socială, combaterea sărăciei și altele) ca măsură de combatere a insalubrității în diverse zone urbane.

Secțiunea III.J: proiectele pentru combaterea insalubrității pot fi incluse în programe de regenerare urbană și de restructurare urbană care ar trebui să includă și măsurile sociale menționate anterior.

Legea nr. 151/2019 pentru completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul

Art. 19.1

(1) Autoritățile administrației publice centrale și locale, …. cooperează cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice: așezările informale identificate să fie prioritare în cadrul acțiunilor și politicilor publice privind locuirea, accesul la infrastructură, sănătatea publică și siguranța persoanelor.

(2) Măsurile prioritare:

informarea și implicarea locuitorilor comunităților afectate în procesul de planificare și reglementare,

identificarea regimului juridic și economic al terenurilor și

realizarea cadastrului general al așezărilor informale,

înregistrarea imobilelor din așezările informale în sistemul integrat de cadastru și carte funciară în condițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. – (3) Proiectele și programele destinate așezărilor informale se vor corela cu programele de asistență socială ce pot viza fie o zonă afectată de insalubritate, de lipsa serviciilor și de sărăcie, fie una sau mai multe categorii de beneficiari ai măsurilor de asistență socială, prezenți în mare măsură în cadrul așezării informale.”

Art.22.1

(1) Consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București, prin instituția arhitectului-șef, asigură organizarea și funcționarea unei comisii pentru coordonarea implementării măsurilor necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de viață a locuitorilor din așezările informale, sprijinul metodologic și operațional pentru autoritățile administrației publice locale, precum și monitorizarea îndeplinirii responsabilităților și implementării acțiunilor stabilite la nivel local.

Art. 26. (2) În cazul identificării de așezări informale pe teritoriul unității administrativ-teritoriale, dacă se preconizează operațiuni de regenerare sau restructurare urbană în zonele în care se găsesc așezări informale, autoritățile administrației publice locale pot iniția elaborarea sau actualizarea de documentații de urbanism care vor cuprinde inclusiv reglementări asupra acestora.

Art. 27.1

(2) Primarul/Primarul general al municipiului București, în aria sa de competență, prin structurile specializate privind amenajarea teritoriului și urbanismul, control și disciplină în construcții, asistență socială și sănătate publică, respectiv poliția locală, are următoarele obligații:

a) identifică terenurile din cadrul teritoriului administrativ ocupate de așezări informale, stabilește limitele acestora prin măsurători efectuate în sistem Stereografic 70 și transmite documentația cadastrală în format electronic consiliului județean și Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice pentru preluarea în Observatorul teritorial național;

b) realizează și actualizează baza de date cu privire la numărul de persoane ce locuiesc în așezări informale, imobilele ocupate de acestea și tipologia așezărilor informale;

c) informează locuitorii din așezările informale cu privire la prevederile prezentei legi și inițiază un proces de consultare și planificare participativă în vederea identificării de soluții de intervenție adaptate specificului așezării informale și nevoilor comunității;

d) inițiază și coordonează demersurile necesare pentru identificarea regimului juridic și economic al terenurilor ocupate de așezările informale și pentru reglementarea acestora;

e) în cazul în care reglementarea prevede desființarea parțială sau totală a așezărilor informale respective, asigură relocarea locuitorilor acestora, în următoarele condiții: oferirea de soluții alternative de locuire, fie prin asigurarea de locuințe sociale, fie prin sprijin în reconstrucția locuințelor pe terenuri echipate edilitar, identificate și puse la dispoziție de autoritățile administrației publice locale, în condițiile legii; informarea și consultarea prealabilă a locuitorilor aflați în situații de relocare cu privire la alternativele posibile și obținerea acordului acestora;

f) inițiază și coordonează acțiunile necesare pentru limitarea extinderii așezărilor informale, prin identificarea de terenuri disponibile pentru viitoare zone de locuit sau a unor soluții locative alternative și informarea locuitorilor așezărilor informale cu privire la acestea;

g) inițiază și coordonează acțiunile necesare pentru echiparea edilitară a zonelor în care se găsesc așezări informale supuse regenerării sau restructurării urbane;

h) cooperează cu comisia prevăzută la art. 221 și pune la dispoziția acesteia toate datele și informațiile solicitate de către aceasta.”

Art. 27

Alin (2), lit (e): reglementează situațiile în care așezările informale identificate în localitate nu se pot legaliza conform prevederilor acestei legi și -se impune desființarea parțială sau totală a așezărilor informale respective, -situații în care primarul asigură relocarea locuitorilor acestora, de exemplu prin asigurarea de locuințe sociale, sau prin sprijin în reconstrucția locuințelor pe terenuri echipate edilitar.

Dreptul la locuire în legislația europeană

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (1950, cu mai multe amendamente) https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf

Art. 3 – Interzicerea torturii

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

Art. 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.

Art. 13 – Dreptul la un remediu efectiv

Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Art. 14 – Interzicerea discriminăriiExercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. [Inegalitățile structurale necesită măsuri pozitive în favoarea celor dezavantajați datorită situaței sociale, etnie, vârstei, etc

Carta socială europeană (1961, cu revizuiri, ultima din  1996)

Aplică Carta Europeană a Drepturilor Omului asupra drepturilor social-economice

Semnată de membrii Consiliului Europei, https://www.coe.int/en/web/european-social-charter/charter-texts

Partea I

Art. 30. Orice persoană are dreptul la protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale.

Art. 31. Orice persoană are dreptul la locuință.

Partea II

Art. 30 – Dreptul la protecția împotriva sărăciei și a excluderii sociale.

În scopul asigurării exercitării efective a dreptului la protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale, părțile se angajează: …..

a) să ia măsuri în cadrul unei abordări globale și coordonate pentru promovarea accesului efectiv în special la angajare, locuință, formare, învățământ, cultură, asistență social și medicală al persoanelor care se găsesc sau riscă să se găsească într-o situație de excludere socială sau de sărăcie.

Art. 31 – Dreptul la locuință

În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la locuință, părțile se angajează să ia măsuri destinate:

1. să favorizeze accesul la locuință la un nivel adecvat;

2. să prevină și atenueze lipsa locuințelor în vederea eliminării progresive a acestei situații; 3. să facă accesibil costul locuinței pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente.

Dreptul la locuire, dreptul la locuință adecvată și dreptul de a nu fi evacuat în legislația internațională

Declarația Universală a Drepturilor Omului

– Art. 25, privind dreptul fiecărui om la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, incluzând printre altele locuința.

Pactul Internațional privind Drepturile Socio-Economice și Culturale

– Art. 11, privind recunoașterea de către stat a dreptului oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăși și familia sa, inclusiv la locuință.

Biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului

Șapte criterii ale locuirii adecvate

Securitatea legală a posesiunii (tenure): indiferent de tipul posesiunii se impune garantarea protecției legale împotriva evacuării sau altor riscuri legate de locuire.

Accesibilitatea financiară (affordability): costurile financiare ale locuirii nu trebuie să fie atât de mari încât să facă imposibilă satisfacerea altor nevoi (alimente, educație școlară, îngrijirea sănătății, etc).

Locuibilitatea (habitability): asigurarea unor elemente, precum spațiu adecvat, protecție față de frig, căldură, vânt, ploaie etc, și protecție față de alte elemente care pun în pericol sănătatea (ex. poluare).

Accesibilitatea serviciilor, facilităților și infrastructurii: apă potabilă adecvată, colectare de deșeuri, electricitate, surse de încălzire, igienă

Accesul tuturor persoanelor:  nevoile speciale ale persoanelor sărăce, ale persoanelor cu dizbailități, persoanelor care aparțin de grupuri discriminate, ale victimelor unor dezastre naturale sau politice.

Locația: asigurarea accesului la diverse opțiuni de angajare, servicii medicale, școli, instituții pentru îngrijiraea și educația copiilor, asigurarea locuinței în mediu sănătos (nu în medii poluate sau în apropierea unor surse toxice).

Adecvarea culturală: asigurarea exprimării identității culturale și stilului de viață preferat.

Raportorul special ONU pentru privind locuirea adecvată

 Dreptul la locuință ca parte din dreptul la viață, 2016:    https://www.ohchr.org/EN/Issues/Housing/Pages/RighttoLifeRighttoAdequateHou  sing.aspx

The right to life belongs at the same time to the domain of civil and political rights as well as economic, social and cultural rights. Violations of the right to life linked to homelessness and inadequate housing have too often been ignored.

Raportorul special privind sărăcia extremă și drepturile omului

The Human Rights Council adopted the Guiding Principles in September 2012. These were the first global policy guidelines focusing specifically on the human rights of people living in poverty. They are intended as a practical tool for policy-makers to ensure that public policies and poverty eradication efforts reach the poorest members of society, respect and uphold their rights, and take into account the social, cultural, economic, and structural obstacles to human rights enjoyment faced by persons living in poverty. https://www.ohchr.org/EN/Issues/Poverty/Pages/SRExtremePovertyIndex.aspx

Comitetul pentru drepturi economice, sociale și culturale al ONU

Cu privire la Evacuare – Comentariul general nr. 4/1991

Art.1 – Dreptul la o locuință adecvată este un drept fundamental considerat de importanță centrală pentru ca o persoană să se poată bucura de toate celelalte drepturi economice, sociale și culturale.

Art.7 – Dreptul la o locuință adecvată este un drept indisociabil de alte drepturi ale omului și de principiile fundamentale care stau la baza Pactului. (…) Acesta trebuie să fie asigurat tuturor persoanelor, indiferent de nivelul venitului ori de accesul acestora la resurse economice.

Art.8 – (a) Dreptul la locuință adecvată include dreptul la siguranța juridică a locuirii. Locuirea are loc în diverse forme, inclusiv în locuințe închiriate, locuințe proprietate privată, locuințe cooperative, locuințe de necesitate, locuințe informale, inclusiv locuirea în clădiri sau pe terenuri ocupate. Indiferent de tipul de locuire, tuturor persoanelor trebuie li se asigure siguranța locuirii, ceea ce înseamnă garantarea protecției legale față de evacuările forțate, hărțuire sau alte amenințări, pe baza unei consultări autentice cu persoanele afectate.

Art.13 – Statele Părți trebuie să aibă în evidență cazurile persoanelor fără adăpost, persoanelor care locuiesc în condiții inadecvate, persoanelor care locuiesc în așezări informale și persoanelor care sunt în risc de evacuare, precum și a persoanelor cu venituri reduse.

Art.18 – Situațiile de evacuare forțată sunt, incompatibile cu prevederile Pactului Internațional și pot fi justificate numai prin împrejurări excepționale care sunt în concordanță cu principiile relevante ale dreptului internațional.

Comentariul general 7/ 1997

Art. 1 – Toate persoanele trebuie să posede un grad de securitate în ce privește locuirea, care garantează protecția legală față de evacuările forțate. Evacuările forțate sunt incompatibile cu prevederile Pactului internațional privind asigurarea drepturilor sociale, economice și culturale.

Art. 10 – Femeile, tinerii, persoanele în vârstă, minoritățile etnice și alte minorități, precum și alte persoane și grupuri vulnerabile sunt afectate în mod disproporționat de evacuările forțate. (…) când au loc evacuări, o obligație adițională a Guvernelor este să ia măsurile necesare pentru a se asigura că acestea nu implică nicio formă de discriminare.

Art. 13 – Statele Părți trebuie să asigure înainte de a face orice fel de evacuare, mai ales în cazurile care implică grupuri mari, că toate alternativele fezabile au fost căutate în consultare cu persoanele afectate și utilizarea forței la evacuare este înlăturată. Pentru cei afectați de ordine de evacuare, li se vor asigura remedii sau proceduri legale. Persoanelor afectate de evacuare trebuie să li se respecte dreptul la compensare pentru bunurile pierdute.

Art. 19 – Statele Părți sunt obligate ofere informații privind evacuările forțate. Acestea includ informații legate de (a) numărul persoanelor evacuate în ultimii cinci ani și numărul persoanelor care nu dispun de protecție legală față de evacuările arbitrare sau de orice fel, (b) legislația privind drepturile locatarilor în ce privește siguranța locuirii și protecția față de evacuări și (c) legislația care interzice orice formă de evacuare.

Art 20 – Statele Părți trebuie ia măsuri în cazul unor programe de regenerare urbană, de dezvoltare infrastructurală, de înfrumusețare a localității sau altele asemenea, care garantează protecție împotriva evacuărilor și/sau garantează relocarea de comun acord cu persoanele afectate.