Cap V – Legea e de partea noastră

În capitolul I al seriei de filme despre lupta pentru dreptate locativă în Cluj din octombrie 2017 ne întrebam dacă ne face justiția dreptate.
Legea e de partea noastră! De-a lungul lunilor care au trecut, trei foruri (CNCD, Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj) au hotărât, pe baza cazurilor elaborate de Fundația Desire și înaintate în instanță de organizație precum și de către peste 80 de persoane afectate de sistemul ilegal și discriminator al criteriilor de locuințe socială, că acesta este într-adevăr de așa natură, încât îi exclude de la accesul real la locuințe sociale tocmai pe cei care ar fi cei mai îndreptățiți să le primească.

 

Sentința civilă 86/2018 a Curții de Apel Cluj

Municipiul   Cluj-Napoca   şi   Primarul   Municipiului   Cluj-Napoca  a contestat hotărârea CNCD 531/2017 la Curtea de Apel Cluj, în cauza petiției cu privire la caracterul discriminator al criteriilor de acordare de locuințe sociale în orașul Cluj.

Prin SENTINŢA CIVILĂ Nr. 86/2018,  Curtea de Apel Cluj hotărește: 

Curtea  apreciază  că  în  mod  legal  şi  temeinic  s-a  aplicat,  prin Hotărârea nr. 531/27.09.2017 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Primarului Municipiului Cluj-Napoca o amendă contravenţională de 3000 lei, astfel că se va respinge acţiunea formulată   de   reclamanţii   Municipiul   Cluj-Napoca   şi   Primarul   Municipiului   Cluj-Napoca   în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării şi Fundaţia „Desire”- Fundaţie pentru Deschidere şi Reflexie Socială, ca neîntemeiată.

[…]

…. curtea  reţine  că  este  justă  afirmaţia  (din partea Municipiului Cluj-Napoca, not[ editorială) că  prevederile  art.  43  al  Legii  nr.  114/1996  a locuinţei  lasă  deschisă  lista  categoriilor  beneficiare  de  locuinţe  sociale  prin  sintagma  „…alte persoane  sau  familii  îndreptăţite”  şi  lasă  pe  seama  consiliilor  locale  libertatea  de  a  stabili  aceste „alte”  categorii  de  beneficiari,  art.  30  alin.  4  din  HG  nr.  1275/2000  prevăzând,  de  asemenea,  că „criteriile de repartizare a locuinţelor din fondul locativ de stat, avute în vedere la alin. 2 nu sunt limitative; la acestea se pot adăuga de către consiliile locale şi alte criterii, în funcţie de situaţiile specifice existente pe plan local”.

Cu toate acestea, libertatea consiliilor locale de a stabili alte categorii de beneficiari şi alte criterii  decât  cele  reglementate  de  lege  nu  poate  încălca  drepturile  şi  interesele  persoanelor,  în implementarea  măsurilor  prin  care  răspunde  nevoilor  locative  ale  diverselor  categorii  sociale Consiliul  Local  al  Municipiului  Cluj-Napoca  neputând  favoriza  o  categorie  în  detrimentul  altei categorii,  cu  atât  mai  mult  cu  cât  în  Legea  nr.  114/1996,  act  normativ  invocat  de  reclamanţi,  se stipulează că accesul liber şi neîngrădit la locuinţă este un drept al fiecărui cetăţean.

… după cum se constată, discrepanţa între punctajele acordate pentru persoanele cu studii cel puţin universitare comparativ cu celelalte persoane este majoră, nefiind justificată obiectiv. Instanţa  nu  poate  reţine  ca  fiind  o  justificare  obiectivă  împrejurarea  că  este  necesar  ca tinerilor care au studii înalte să li se asigure un început bun pentru un standard adecvat de viaţă, aspect  invocat  de  reclamanţi,  întrucât,  dimpotrivă,  studiile  universitare  sau  chiar  doctorale  ale acestora sunt de natură să le asigure prin ele însele, cu o probabilitate ridicată, un standard adecvat de trai prin accesul cu mult mai facil la locuri de muncă şi, ulterior, la credite bancare imobiliare, comparativ  cu  cei  fără  studii  sau  cu  studii  primare,  respectiv  cu  persoanele  cu  dizabilităţi permanente, care este mult mai probabil să nu beneficieze de aceleaşi avantaje economice.

Ca  atare,  în  astfel  de  condiţii,  acordarea  unui  punctaj  ridicat  persoanelor  care  au  absolvit studii  universitare  sau  doctorale,  studii  de  natură  să  le  faciliteze  accesul  la  o  situaţie  economică adecvată,  este  de  natură  să  discrimineze,  neluând  în  considerare  atât  realităţile  sociale  care caracterizează  zona  în  care  unitatea  administrativ-teritorială  Municipiul  Cluj  se  găseşte,  dar  şi prevederile art. 2 din Legea nr.112/1996.

Astfel,   în   ceea   ce   priveşte   realităţile   social-economice,   potrivit   Comisiei   Europene, Regiunea  Nord-Vest  este,  după  Bucureşti-Ilfov,  cea  mai  atractivă  din  punct  de  vedere  economic dintre regiunile de dezvoltare ale României, fapt care se datorează, printre altele, pieţei dezvoltate a muncii  şi  salariilor… Or, este de natura evidenţei că, într-o astfel de regiune de dezvoltare, în care îşi desfăşoară activitatea 16 universităţi importante, absolvenţii de studii universitare sau doctorale au posibilităţi crescute de a accesa locuri de muncă favorabile din punct de vedere economic.

Totodată, curtea reţine că prevederile  art. 2 lit. c din  Legea nr.112/1996  definesc locuinţa socială ca fiind o locuință care se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii, a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile  pieței,  astfel  că,  în  raport  de  aceste  dispoziţii  legale  şi  având  în  vedere  cele  mai  sus arătate, cu atât mai mult nu se justifică obiectiv acordarea unui punctaj mai mare persoanelor care pot accesa facil, urmare a studiilor absolvite, o situaţie economică adecvată.

[…]

Stabilirea  unor  astfel  de  criterii  este  atribuită  administraţiilor  publice  locale,  însă  din conţinutul  legii  rezultă  în  mod  indubitabil  că  voinţa  acurată  a  legiuitorului  la  fost  aceea  ca respectivele  criterii  să  fie  stabilite  de  aşa  natură  încât  să  fie  determinate  cele  mai  vulnerabile categorii de persoane, predispuse excluziunii sociale, circumscris obiectivului socio-juridic al legii.

Or, potrivit definiţiei legale a categoriei defavorizate, care include grupurile de persoane vulnerabile social, predispuse excluziunii sociale, aceasta cuprinde persoanele care fie  se  află  pe  o  poziţie  de  inegalitate  în  raport  cu  majoritatea  cetăţenilor  datorită  diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare.

Persoanele fără studii sau cu studii primare şi cu atât mai mult persoanele cu handicap sau dizabilităţi fac parte din categoria persoanelor defavorizate, acestea fiind printre primele categorii de persoane a căror plajă de oportunităţi profesionale, de angajare şi de asigurare a unui nivel de trai decent este extrem de redusă.

Condiţia  acestora  este  de  natură  a-i  marginaliza  socialmente  sub  efectul  generării  unor serioase piedici în calea incluziunii lor sociale.

De  facto,  situaţia  acestor  categorii  de  persoane  este  exact  cea  pentru  care  reglementează dispoziţiile  Legii  nr.  116/2002  privind  prevenirea  şi  combaterea  marginalizării  sociale,  al  cărei obiectiv  este  acela  de  a  garanta  accesul  inclusiv  la  o  locuinţă,  în  mod  special  al  tinerilor, marginalizaţi  social,  prin  poziţia  socială  periferică,  de  izolare,  manifestată  prin  absenţa  unui minimum de condiţii sociale de viaţă.

Mai mult, gradul redus  de educaţie, subordonat absenţei studiilor,  este asociat cu atât mai mult   unor   comunităţi   etnice   defavorizate,   precum   comunitatea   etniei   rome,   prin   sine   una vulnerabilă, aflându-se atât pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită diferenţelor identitare faţă de majoritate, cât şi confruntându-se cu un comportament de respingere şi marginalizare.

Or,  stabilirea  unui  punctaj  redus  pentru  criterii  de  genul  absenţei  studiilor  sau  studiilor primare, de numai 5 puncte, respectiv handicap, de 10 puncte, comparativ cu, de pildă, punctajul major pentru criterii de studii precum cele universitare şi doctorale, de 40 şi 45 puncte (de aprox. 40 de ori mai mare), generează efectul dezavantajării tocmai persoanelor plasate prin condiţia lor în categoria persoanelor defavorizate social.

Iar un asemenea dezavantaj echivalează cu un tratament de discriminare la accesarea unui serviciu administrativ sau a unor drepturi sau facilităţi, în speţă de natura locuinţelor sociale.

Potrivit  dispoziţiilor  art.  2,  alin.  9  şi  10,  coroborat  cu  art.  4  din  OG.  nr.  137/2000R, eliminarea  tuturor  formelor  de  discriminare  se  realizează  şi  prin  instituirea  unor  măsuri  speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor, precum în speţă persoanele fără studii sau cele cu handicap.

Iar  neluarea  unor  asemenea  măsuri  echivalează  cu  violarea  principiului  nediscriminării  în raport cu situaţia special a unor categorii de persoane, situaţie specială care impune prin natura sa măsuri speciale.

Acest fapt presupunea ca, în măsura în care nu se stabilea un punctaj al criteriilor avantajos (superior) pentru aceste categorii, echivalentul unor măsuri afirmative; măcar să nu fi fost stabilit un punctaj  vădit  dezavantajos,  asociat  unui  tratament  de  discriminare  la  accesarea  unui  serviciu administrativ sau a unor drepturi sau facilităţi, în speţă de natura locuinţelor sociale.

[…]

Prin afirmarea argumentului de mai jos, reclamantul (Municipiul Cluj-Napoca, notă editorială) probează vădite carenţe de ordin logico-juridic cu privire la mecanismul interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale antidiscriminare administrate în speţă.

         Combinând  prevederile  Legii  nr.  114/1996  cu  cele  ale  Legii  nr.  116/2002               Legea  privind prevenirea  şi  combaterea  marginalizării  sociale,  Consiliul  Local          al  Municipiului  Cluj-Napoca implementează  o  serie  de  măsuri  prin  care                    răspunde  nevoilor  locative  ale  diverselor  categorii sociale. In unele cazuri, cum          ar fi cele ale tinerilor care au studii mai înalte şi/sau locuri de munca, dar veniturile          lor nu le permite accesul Ia locuinţele de pe piaţa rezidenţială şi/sau accesul la                credite bancare imobiliare, accesul Ia o locuinţă socială Ie poate asigura un                    început bun pentru un standar adecvat de viaţă. Reglementarea  pe  plan  local  a          condiţiilor  de  acordare  a  locuinţelor  sociale,  pornind  de  la scopul acestei                  forme de protecţie socială a categoriilor de persoane care au fost indicate în art.            43 din Legea nr. 114/1996 şi care datorită unor împrejurări de natură obiectivă nu           au posibilitatea de a închiria o locuinţă la preţul pieţei sau să achiziţioneze o                   locuinţă în proprietate personală, este în concordanţă  cu  Strategia  de                           Dezvoltare  a  Municipiului  Cluj-Napoca  2014-2020,  având  ca  scop dezvoltarea         sustenabilă şi durabilă a comunităţii clujene. Prin   urmare,   raportat   la   situaţia           specifică   pe   plan   local,   Cluj-Napoca   fiind   un   oraş universitar, criteriul                 studiilor prevăzut de HCL nr. 150/2013, şi menţinut prin HCL nr. 434/2015, nu                 reprezintă un criteriu discriminatoriu, raportat la categoriile de persoane cărora li             se adresează cu precădere prevederile Legii nr. 114/1996.

Față de argumentul de mai sus, pârâta Fundația Desire, a observat:

Ceea ce omit reclamanţii din strategia amintită este „Clujul incluziv” care a fost şi el        parte integranta  a  strategiei  şi  ca  atare  a  fost  şi  el  adoptat  de  Consiliul                Local.  în  acest  capitol  avem următoarele  subcapitole:  „Direcţia  Strategica                privind  Fondul  de  locuinţe  sociale”  şi  „Direcţia strategica  privind  desegregarea        zonei  Pata  Rât”.  Acestea  definesc  măsuri  de  asigurare  de  locuinţe sociale              adecvate persoanelor cu venituri mici, şi în mod particular persoanelor cu domiciliul        în Pata Rât. Observăm, că administraţia publică locală nu a aplicat măsuri care să          fi pus în practica aceste prevederi ale strategiei, respectiv care să fi sprijinit şi alte          categorii de persoane, care de asemenea nu au venituri care să le permită                      închirierea/achiziţionarea unei locuinţe de pe piaţă, dar nu au studii superioare.              Astfel,  în  argumentarea  sa  de  faţă,  pornind  de  la  criteriul  de  venituri  mici,            Consiliul Local şi Primarul mun. Cluj-Napoca îi favorizează pe cei cu studii                      superioare, şi îi discriminează pe cei cu studii mai reduse sau tară studii. Această         diferenţiere inegală sau acest tratament  inegal denota o discriminare clară faţă de         categorii de persoane care au locuri de muncă în Cluj-Napoca (cum sunt                         persoanele cu domiciliul pe  strada  Cantonului),  dar  lucrează  în  domenii  mai             puţin prestigioase  decât  IT  sau  alte  domenii considerate de vârf în Cluj-Napoca,         cum este salubrizarea, curăţenia oraşului, etc.

[…]

Pentru aceste motive, în numele legii, Curtea hotărește:

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA prin PRIMAR şi  PRIMARUL  MUNICIPIULUI  CLUJ-NAPOCA,  …  în  contradictoriu  cu  pârâţii     CONSILIUL  NAŢIONAL  PENTRU COMBATEREA  DISCRIMINĂRII … şi   FUNDAŢIA   „DESIRE”-   FUNDAŢIE   PENTRU   DESCHIDERE   ŞI   REFLEXIE SOCIALĂ, împotriva hotărârii nr. 531 din 27 septembrie 2017 emisă de CNCD, ca neîntemeiată.

 

Uneven development, racialized spatial injustice and the case of (de)segregation – draft paper

Abstract

Spatial injustice understood as “the spatial dimension of social injustice” is “caused by the power relations and procedures that enable the domination and oppression of certain groups of people, and by the way that space itself is constructed and used”, and it is about an unfair “distribution in space of socially valued resources and the opportunities to use them” (Ali Madanipour, Mark Shucksmith, Hilary Talbot, Jenny Crawford: Conceptual Framework for the ReLocal Project, 2017). The paper proposes the politicization of the concept of spatial injustice in the direction of conceiving it as a manifestation of uneven development that stays at the core of capitalism. It addresses the formation of an informal and systematically underdeveloped housing area in Cluj-Napoca, Romania that illustrates how capitalist development works by transforming the urban space into commodity that – on the one hand – serves capital accumulation and – on the other hand – intensifies the dispossession of labor. Marginal and destitute housing areas formed as a result of these processes are the low-cost locations where the exploited and expropriated cheap labor force is reproduced. Therefore, the interconnectedness of marginal spaces with racialized labor has a productive role in the formation of capitalism in Romania. One may observe that in the due process, both segregation and desegregation practices and discourses are contributing to the racialization of impoverished ethnic Roma and are intermingled with the (re)production of class inequalities.

Vincze_uneven development-racialized spatial injustice