Justiție antirasistă de mediu și de locuire

Proiectul #ENHOJUST al Fundației Desire a realizat o cercetare care să fundamenteze revendicările pentru o justiție antirasistă de mediu și de locuire atât din punct de vedere empiric, cât și din punct de vedere conceptual. # O parte din termenii folosiți de noi sunt deja consacrați în mișcări civice, precum #rasismdemediu, și chiar și în prevederi internaționale legate de #justitiademediu. ENHOJUST pornește de la aceste fundamente existente, adăugând la dezbatare și alte perspective, precum: #dreptlalocuintaadecvată și #justitielocativa. #Raportul din 2019 al European Environment Agency concluzionează: este nevoie de politici de mediu, sociale și economice, care să adreseze expunerea inegală la pericolele poluării, precum și vulnerabilitățile inegale ale diferitelor grupuri. Iar raportul European Environmental Bureau – EEB din 2020 arată cum sunt afectate comunitățile rome de injustiția de mediu.

Pornind de la cele de mai sus, revendicările ENHOJUST se referă la circumstanțe în care categorii sociale vulnerabilizate de situația lor socio-economică precară și de stigmatizarea/ rasializarea etniei sau statutului lor social ajung să locuiască în mediu toxic care le scurtează viața trăită în stare de sănătate și viața în general. Cu acest scop am elaborat conceptul de justiție anti-rasistă de mediu și de locuire, precum arată imaginea de mai jos, clarificând cum ne ajută perspectiva antirasistă să revendicăm dreptul de a nu fi exclus de la dreptul de a locui în mediu sănătos. (Text: Eniko Vincze, Grafică: Radu Gaciu).

Dreptul la un mediu sănătos

Integrarea principiului justiției de mediu în sistemul internațional al drepturilor omului s-a realizat prin ideea dreptului la un mediu sănătos.

Dreptul la un mediu curat, sănătos și sustenabil a fost recunoscut ca un drept fundamental de către Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite din octombrie 2021 (HRC/RES/48/13).

Noutatea abordării din această Rezoluție constă în legătura pe care o face între: protecția mediului și dreptul la sănătate.

Ce face această Rezoluție:

  • Recunoaște dreptul la un mediu curat, sănătos și durabil ca fiind un drept al omului care este important pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi ale omului.
  • Constată că dreptul la un mediu curat, sănătos și durabil este legat de alte drepturi și de dreptul internațional existent.
  • Afirmă că promovarea dreptului omului la un mediu curat, sănătos și durabil necesită punerea în aplicare deplină a acordurilor multilaterale de mediu în conformitate cu principiile dreptului internațional al mediului.
  • Încurajează statele:(a) Să creeze capacități pentru a proteja mediul în vederea îndeplinirii obligațiilor și angajamentelor lor în domeniul drepturilor omului.(b) Să creeze sinergii între protecția drepturilor omului și protecția mediului, ținând seama de o abordare integrată și multisectorială. (c) Să adopte politici pentru exercitarea dreptului la un mediu curat, sănătos și durabil. (d) Să continue să ia în considerare obligațiile și angajamentele în materie de drepturile omului referitoare la exercitarea dreptului la un mediu curat, sănătos și durabil în cadrul punerii în aplicare și al urmăririi Obiectivelor de dezvoltare durabilă, ținând seama de caracterul integrat și multisectorial al acestora din urmă.

Rezoluția a fost votată de 43 de state membre ale ONU: Argentina, Armenia, Austria, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Bolivia (Plurinational State of), Brazil, Bulgaria, Burkina Faso, Cameroon, Côte d’Ivoire, Cuba, Czechia, Denmark, Eritrea, Fiji, France, Gabon, Germany, Indonesia, Italy, Libya, Malawi, Marshall Islands, Mauritania, Mexico, Namibia, Nepal, Netherlands, Pakistan, Philippines, Poland, Republic of Korea, Senegal, Somalia, Sudan, Togo, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Uruguay, Uzbekistan and Venezuela (Bolivarian Republic of).