Stimate domnule/ doamnă …., candidat(ă) la funcția de primar, Stimați candidați și stimate candidate la pozițiile de consilieri locali din partea Partidului …..
Campania “Căși sociale acum!” continuă demersurile noastre mai vechi[1] în vederea promovării unor politici publice ce răspund la nevoile persoanelor marginalizate social în domeniul locuirii. Aparținem de acea parte a societății civile care militează pentru recunoașterea cauzelor structurale ale inegalităților sociale, pentru asigurarea efectivă – prin măsuri de politici publice adecvate – a drepturilor social-economice pentru toți cetățenii, precum și pentru participarea politică a categoriilor sociale împinse în sărăcie și precaritate. Prin construirea “locuirii sociale” ca subiect politic și ca problemă de interes public, inițiativa noastră civico-activistă contribuie, printre altele, la definirea temelor articulate în contextul campaniilor electorale din anul 2016. Campania “Căși sociale acum!” atrage atenția candidaților și candidatelor alegerilor locale asupra nevoii în Municipiul Cluj-Napoca de un program local de locuire cu o puternică componentă de program de locuințe sociale care include măsuri de:
(1) identificare a nevoii de locuințe sociale,
(2) extindere a fondului de locuințe sociale, și
(3) atribuire de locuințe sociale în așa fel încât ele să fie accesibile și persoanelor marginalizate social și/sau persoanelor confruntate cu sărăcia extremă.
scris desch catre cand locali 2016_model_casi sociale acum
Chiar dacă orașul nostru se bucură de indicatori economici mai buni față de multe alte localități ale României, și chiar dacă azi, prin diverse căi, idealul proprietății private asupra locuinței prevalează, dacă administrația publică ar avea o altă politică în acest domeniu, accesul la locuințe sociale sigur ar putea deveni preocuparea multora, și în mod particular a celor care au venituri foarte mici și nu își pot procura din forțe proprii locuințe adecvate.[2]
Faptul că politicile locale locative existente pot crea sau suprima așteptările populației, ori pot ignora nevoile de locuințe sociale se reflectă, spre exemplu, în schimbările petrecute în acest sens la granița anului 2010.
În acel an[3] în Cluj-Napoca au existat 3820 de solicitanți de locuințe sociale; tot atunci, prin HCL 389/2010 s-au introdus printre criteriile de punctare așa-zisele “criterii de (ne)eligibilitate”, astfel încât Punctul (7) al Criteriilor de eligibilitate prevedea: “nu pot beneficia de locuințe din fondul locativ de stat persoanele care nu pot face dovada unui venit permanent reglementat prin legislația în vigoare…”. În urma acestei decizii, numărul solicitanților de locuințe sociale s-a redus la sub 500 de cereri pe an, ceea ce ne face să ne întrebăm unde au “dispărut” persoanele care au nevoie de locuințe sociale și/sau dacă ele într-adevăr au dispărut ori aceste nevoi sunt ținute sub tăcere, ignorate şi invizibile. General vorbind, urmărind procesul de modificări succesive petrecute în prevederile privind criteriile de stabilire a priorităţilor în repartizarea unei locuințe cu chirie din fondul locativ de stat sau a unei locuințe sociale începând din anul 1997, dar și diferențele acestui sistem de la o localitate la alta, cât şi schimbările legislative care conferă mai multă autonomie locală, devine clar pentru toată lumea că definirea programului local de locuire ține de voința politică a factorilor decizionali locali și întotdeauna este loc de schimbare înspre mai bine, precum este și acum! Considerăm, că este timpul ca locuirea socială să devină un capitol central al agendei publice locale, astfel încât orașul nostru să fie un oraș pentru oamenii, inclusiv pentru cei marginalizați care locuiesc azi în condiții inumane, și nu pentru investitorii care în primul rând urmăresc să facă profit din afaceri imobiliar-bancare.
Vă rugăm să ne indicați în perioada 25-31 mai 2016 ziua și ora la care ne puteți primi la sediul de campanie electorală al partidului din care faceți parte și/sau care vă susține în alegeri. Pe de o parte, dorim să vă împărtășim modul în care campania “Căși sociale acum!” vede problema locuirii sociale în Cluj-Napoca, precum și posibile soluții la această problemă. Pe de altă parte, vrem să cunoaștem părerea despre acest subiect și intențiile Dumneavoastră legate de domeniul locuirii sociale pentru a le putea dezbate în rândurile potențialilor alegători. În vederea trezirii interesului față de propunerea noastră, vă trimitem două planșe grafice cu informații legate de această temă și vă invităm să vizitați pagina de internet a Fundației Desire (https://www.desire-ro.eu/?cat=116), precum și pagina de Facebook a campaniei.[4]
[1] Aceste acțiuni au inclus contribuțiile noastre de la Petiția împotriva ghetoizării romilor (11.04.2010), prin Marșul pentru dreptate socială (17.12.2011) și seturile de Recomandări publice privind abordarea integrată a dezvoltării socio-teritoriale, programul integrat de locuire și prevenirea evacuărilor forțate ca instrument al eliminării marginalizării sociale (2013), până la capitolul de Incluziune socială a Strategiei de Dezvoltarea a Municipiului Cluj-Napoca pentru perioada 2014-2020 (2014), respectiv mai multe acțiuni din anul 2015 (printre ele manifestarea Oraș pentru oameni, nu pentru profit; Propunerile de modificare a procedurii actuale de atribuire a locuințelor sociale; acțiunea comemorativ-revendicativă Suntem egali, nu ilegali!.
[2] Legea locuinței din 1996, precum și hotărârile și ordonanțele guvernamentale ulterioare cu privire la normele de implementare ale acestei legi, definesc în mod special acea categorie de cetățeni ai României care sunt îndreptăţite la locuințe sociale ca fiind “persoane și familii a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.”
[3] Anul 2010, prin discursurile guvernanților de atunci despre moartea statului social, precum și prin măsurile de austeritate care nu au afectat doar gospodăriile prin tăieri de salarii și beneficii din drepturi de asistență socială sau prin rămânerea la același nivel a valorii punctului de pensie, ci și educația și sănătatea publică, a contribuit la întărirea convingerii conform căreia statul trebuie să se retragă din atribuțiile sale sociale și să rămână în slujba investitorilor și dezvoltatorilor privați.