Modificarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii locuinței – propuneri din partea Fundației Desire, Campania Căși sociale acum!

Propunerile formulate în acest document completează recomandările făcute de Fundația Desire cu câteva zile în urmă (16 august 2016) la un alt proiect de act normativ al MDRAP – Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Strategiei Naţionale a Locuirii.

Recenta noastră contribuție la HG privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii Locuinței include propuneri pe marginea Art. 1 – alin 1, Art. 4 – alin 3, Art. 21, Art 25 – alin 1, Art. 30 – alin 1 și alin 4, Art. 37 – completare cu alin 3.

Pornind de la cunoașterea criteriilor de atribuire de locuințe sociale în Cluj-Napoca (unde, pe baza principiului autonomiei locale, administrația publică definește criteriile de eligibilitate și de selecție într-un mod care contrabalansează prioritățile definite de Legea locuinței în defavoarea persoanelor marginalizate social, cum ar fi nivelul venitului, condiții de locuire, starea de sănătate, numărul persoanelor care se gospodăresc împreună) – în propunerile noastre am accentuat nevoia ca  administrația publică locală să fie obligată să își respecte obligațiile față de persoanele marginalizate social în ceea ce privește dreptul lor la locuință adecvată.

Totodată, și pentru că HG în cauză se axează pe eficientizarea cheltuirii fondurilor de la bugetul de stat pe programul de locuințe (sociale), o parte din recomandările noastre s-au referit la identificarea unor proceduri alternative de generare a fondului locativ public. În mod deosebit, la Art. 4 am propus ca, în contextul în care primăriile sunt obligate “să aducă la cunoştinţa publicului amplasamentele care vor fi oferite persoanelor fizice sau juridice care doresc să investească pentru construirea de locuinţe în scopul vânzării sau închirierii, precizând condiţiile de concesionare,” administrațiile publice locale să impună ca investitorii în construcția de locuințe să aloce un procent de CEL PUȚIN 20 % din stocul de locuințe din aceste construcții în fondul de locuințe sociale al municipalității…[1]                                                                           

[1] Proceduri similare sunt puse în practică în mai multe țări europene, de obicei prin așa-numitul sistem de planificare, de exemplu de administrația locală din Dublin (unde dezvoltatorii privați trebuie să transfere 20% din locuințele rezultate stocului de locuințe sociale al municipalității, sau din Munchen, dar și în orașe din Olanda, precum și în Anglia, unde între 20-50% din spațiile locative rezultate din investiții pentru construcții noi și pentru regenerare urbană trebuie să fie așa-numite locuințe accesibile din punctul de vedere al prețului (affordable housing) . Mai multe despre aceste politici în Social housing in Europe, edited by Christine Whitehead and Kathleen Scanlon, London: London School of Economics and Political Science, 2007.