În 2 mai 2017, echipa Fundației Desire/ Căși sociale ACUM!, împreună cu activiști din București din jurul Frontului Comun pentru Dreptul la Locuire și Asociația femeilor rome ERomnja, după acțiunea lor din 7 aprilie 2017 Locuințe nu umilințe!, au fost invitați la o discuție cu membrii ai unor comisii parlamentare relevante pentru tema locuirii.
Pornind de la analiza și propunerile din documentul,
Desire locuire publica_mai2017 (1)
elaborat de către Fundația Desire în cadrul programului “Întărirea coaliției pentru locuire din România prin reformularea revendicărilor față de locuirea publică” și dezbăbut mai întâi la Forumul pentru Justiție Locativă (28 aprilie – 1 mai 2017) discuția s-a finalizat cu definirea a trei potențiale acțiuni:
- Integrarea propunerilor noastre, de către parlamentarii care susțin acest demers, în propuneri de amendamente la Legea locuinței și la Normele metodologice de aplicare a legii locuinței ce urmează să fie dezbătute în comisii și apoi în plenul Parlamentului.
- Obținerea unor informații despre intențiile Guvernului României în ce privește Strategia Națională a Locuirii elaborată în 2016 pe baza raportului Băncii Mondiale Locuirea în România (2015).
- Interpelarea primăriilor din localitățile unde am desfășurat acțiunea din 7 aprilie în legătură cu cele mai critice probleme ale locuirii pe plan local pe care ar trebui/putea rezolva local în cadrele legislative existente.
Documentul elaborează argumente politice și statistice pentru recunoașterea locuirii ca nevoie primordială și drept fundamental. El arată că politica locuirii din ultimele aproape trei decenii a fost parte integrantă a factorilor care au creat diferențele și au exacerbat inegalitățile economice între clasele sociale din România, precum și între grupurile de venituri din cadrul clasei lucrătoare. Pe această bază, documentul demonstrează de ce este nevoie de o politică justă și antirasistă de locuire publică, definind principiile ce ar trebui să fundamenteze schimbarea legislativă și instituțională cu acest scop. Politica locuirii publice trebuie să își asume ACUM rolul de a reduce inegalitățile de clasă printr-un set de măsuri guvernamentale care pot îmbunătăți situația economică a celor peste 25% de cetățeni români împinși în sărăcie atât prin veniturile lor foarte reduse, cât și prin forțarea lor de a a locui în condiții sărace și nesigure lezându-le demnitatea umană și punându-le viața în pericol.
- Introducere: prioritizarea locuirii publice
- Argumente politice: locuirea ca nevoie primordială și drept fundamenta
- Argumente statistice: inegalități de clasă manifestate în accesul inegal la locuință adecvată
- Inegalități de clasă create prin politicile de locuire după 1990
- Principiile schimbării legislative și instituționale care să susțină politica justă și antirasistă de locuire publică
- Amendamente urgente la Legea locuinței 114/1996 și Normelor metodologice privind aplicarea Legii locuinței
În ce privește relația între muncă și locuire, observăm: prevalența sărăciei în rândurile populației, și mai ales în rândurile clasei lucrătoare pauperizate se datorează în primul rând veniturilor reduse pe care le plătesc angajatorii, faptului că ei sunt acea forță de muncă ieftină despre care se afirmă că este avantajul competitiv al României. Dar această sărăcie se adâncește și datorită costurilor foarte mari ale locuinței (procurării sale, prin chirie, prin cumpărare, dar și mentenanței sale, inclusiv a utilităților ale căror prețuri s-au liberalizat și au crescut mult și ele în ultimii ani).