Dreptul la locuire, dreptul la locuință adecvată și dreptul de a nu fi evacuat în legislația internațională

Declarația Universală a Drepturilor Omului

– Art. 25, privind dreptul fiecărui om la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, incluzând printre altele locuința.

Pactul Internațional privind Drepturile Socio-Economice și Culturale

– Art. 11, privind recunoașterea de către stat a dreptului oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăși și familia sa, inclusiv la locuință.

Biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului

Șapte criterii ale locuirii adecvate

Securitatea legală a posesiunii (tenure): indiferent de tipul posesiunii se impune garantarea protecției legale împotriva evacuării sau altor riscuri legate de locuire.

Accesibilitatea financiară (affordability): costurile financiare ale locuirii nu trebuie să fie atât de mari încât să facă imposibilă satisfacerea altor nevoi (alimente, educație școlară, îngrijirea sănătății, etc).

Locuibilitatea (habitability): asigurarea unor elemente, precum spațiu adecvat, protecție față de frig, căldură, vânt, ploaie etc, și protecție față de alte elemente care pun în pericol sănătatea (ex. poluare).

Accesibilitatea serviciilor, facilităților și infrastructurii: apă potabilă adecvată, colectare de deșeuri, electricitate, surse de încălzire, igienă

Accesul tuturor persoanelor:  nevoile speciale ale persoanelor sărăce, ale persoanelor cu dizbailități, persoanelor care aparțin de grupuri discriminate, ale victimelor unor dezastre naturale sau politice.

Locația: asigurarea accesului la diverse opțiuni de angajare, servicii medicale, școli, instituții pentru îngrijiraea și educația copiilor, asigurarea locuinței în mediu sănătos (nu în medii poluate sau în apropierea unor surse toxice).

Adecvarea culturală: asigurarea exprimării identității culturale și stilului de viață preferat.

Raportorul special ONU pentru privind locuirea adecvată

 Dreptul la locuință ca parte din dreptul la viață, 2016:    https://www.ohchr.org/EN/Issues/Housing/Pages/RighttoLifeRighttoAdequateHou  sing.aspx

The right to life belongs at the same time to the domain of civil and political rights as well as economic, social and cultural rights. Violations of the right to life linked to homelessness and inadequate housing have too often been ignored.

Raportorul special privind sărăcia extremă și drepturile omului

The Human Rights Council adopted the Guiding Principles in September 2012. These were the first global policy guidelines focusing specifically on the human rights of people living in poverty. They are intended as a practical tool for policy-makers to ensure that public policies and poverty eradication efforts reach the poorest members of society, respect and uphold their rights, and take into account the social, cultural, economic, and structural obstacles to human rights enjoyment faced by persons living in poverty. https://www.ohchr.org/EN/Issues/Poverty/Pages/SRExtremePovertyIndex.aspx

Comitetul pentru drepturi economice, sociale și culturale al ONU

Cu privire la Evacuare – Comentariul general nr. 4/1991

Art.1 – Dreptul la o locuință adecvată este un drept fundamental considerat de importanță centrală pentru ca o persoană să se poată bucura de toate celelalte drepturi economice, sociale și culturale.

Art.7 – Dreptul la o locuință adecvată este un drept indisociabil de alte drepturi ale omului și de principiile fundamentale care stau la baza Pactului. (…) Acesta trebuie să fie asigurat tuturor persoanelor, indiferent de nivelul venitului ori de accesul acestora la resurse economice.

Art.8 – (a) Dreptul la locuință adecvată include dreptul la siguranța juridică a locuirii. Locuirea are loc în diverse forme, inclusiv în locuințe închiriate, locuințe proprietate privată, locuințe cooperative, locuințe de necesitate, locuințe informale, inclusiv locuirea în clădiri sau pe terenuri ocupate. Indiferent de tipul de locuire, tuturor persoanelor trebuie li se asigure siguranța locuirii, ceea ce înseamnă garantarea protecției legale față de evacuările forțate, hărțuire sau alte amenințări, pe baza unei consultări autentice cu persoanele afectate.

Art.13 – Statele Părți trebuie să aibă în evidență cazurile persoanelor fără adăpost, persoanelor care locuiesc în condiții inadecvate, persoanelor care locuiesc în așezări informale și persoanelor care sunt în risc de evacuare, precum și a persoanelor cu venituri reduse.

Art.18 – Situațiile de evacuare forțată sunt, incompatibile cu prevederile Pactului Internațional și pot fi justificate numai prin împrejurări excepționale care sunt în concordanță cu principiile relevante ale dreptului internațional.

Comentariul general 7/ 1997

Art. 1 – Toate persoanele trebuie să posede un grad de securitate în ce privește locuirea, care garantează protecția legală față de evacuările forțate. Evacuările forțate sunt incompatibile cu prevederile Pactului internațional privind asigurarea drepturilor sociale, economice și culturale.

Art. 10 – Femeile, tinerii, persoanele în vârstă, minoritățile etnice și alte minorități, precum și alte persoane și grupuri vulnerabile sunt afectate în mod disproporționat de evacuările forțate. (…) când au loc evacuări, o obligație adițională a Guvernelor este să ia măsurile necesare pentru a se asigura că acestea nu implică nicio formă de discriminare.

Art. 13 – Statele Părți trebuie să asigure înainte de a face orice fel de evacuare, mai ales în cazurile care implică grupuri mari, că toate alternativele fezabile au fost căutate în consultare cu persoanele afectate și utilizarea forței la evacuare este înlăturată. Pentru cei afectați de ordine de evacuare, li se vor asigura remedii sau proceduri legale. Persoanelor afectate de evacuare trebuie să li se respecte dreptul la compensare pentru bunurile pierdute.

Art. 19 – Statele Părți sunt obligate ofere informații privind evacuările forțate. Acestea includ informații legate de (a) numărul persoanelor evacuate în ultimii cinci ani și numărul persoanelor care nu dispun de protecție legală față de evacuările arbitrare sau de orice fel, (b) legislația privind drepturile locatarilor în ce privește siguranța locuirii și protecția față de evacuări și (c) legislația care interzice orice formă de evacuare.

Art 20 – Statele Părți trebuie ia măsuri în cazul unor programe de regenerare urbană, de dezvoltare infrastructurală, de înfrumusețare a localității sau altele asemenea, care garantează protecție împotriva evacuărilor și/sau garantează relocarea de comun acord cu persoanele afectate.