Atelier RELOCAL – Inegalități spațiale și locative, dezvoltare teritorială și efectele acestora asupra comunităților rome din România

În cadrul Atelierului de Lucru, echipa RELOCAL România a făcut următoarele prezentări:

Cuvânt deschidere – Atelierul de Lucru în cadrul cercetării RELOCAL,
Enikő Vincze

Manifestări ale nedreptății spațiale în locuire, Enikő Vincze

Locuirea informală și proiectul Mălin-Codle, Iulia Hossu

Segregarea teritorială și proiectul Pata Cluj, Cristina Bădiță

Zone rurale defavorizate și proiectul Mara-Natur Maramureș, George Zamfir

Regenerare urbană și proiectul Plumbuita-București, Ioana Vrăbiescu

Primăria, micii proprietari și marii dezvoltatori imobiliari în procesul de urbanizare a zonei Sopor [Enikő Vincze]

Ieri, 31 ianuarie 2019, am participat la dezbaterea publică organizată la Centrul de Inovare și Imaginație Civică de către Primăria Cluj-Napoca și OART despre “Concursul internațional de soluții pentru realizare Masterplan si Plan Urbanistic Zonal (PUZ) pentru zona Sopor (250 ha).”

Majoritatea participanților la eveniment au fost proprietari din zonă, până la urmă chiar ei au fost țintiți prin acest eveniment, precum și printr-un chestionar pe care sunt chemați să îl completeze pentru a prezenta intențiile lor (de a construi, sau de a vinde). Din întrebările formulate de câțiva proprietari care au luat cuvântul, au reieșit multe aspecte problematice ale zonei dar și a procedurii de consultare privind elaborarea PUZ-ului pentru noul cartier Sopor. […] Detalii în articolul atașat.

Pe marginea temei discutate și a procedurii de consultare am formular două întrebări majore și propuneri afarente, în jurul următoarelor idei (vezi detalii în articol:

(1) În acest proces de consultare, primăria și OART se consultă și cu dezvoltatorii imobiliari? […]

(2) Primăria are intenția de a cumpăra terenuri în această zonă de la micii proprietari pentru a realiza obiectivele cu funcțiuni publice pe care dorește să le facă în această zonă? […]

Câteva dileme formulate în această fază a procesului de elaborare a Planului Urbanistic Zonal Sopor:

(1) Recurgând la formula de “concurs internațional”, primăria externalizează responsabilitatea stabilirii marilor repere ale dezvoltării urbane în această zonă […] Este asta un mod de a recunoaște că primăria nu are competențe în a elabora PUZ-uri și a face urbanism (precum susțin arhitecții că ar fi situația); sau este un nou tip de urbanism (neo)liberal, care prin concepte generoase de genul participare, informare și consultare publică îi fac pe oameni să aibă senzația că i-au parte la luarea deciziilor și să accepte că deciziile “experților”, nefiind politice, nu pot să fie decât corecte?

(2) Chiar dacă, aparent, primăria nu decide asupra dezvoltării zonei, și cu această ocazie ideologia urbană pe care o pune în practică prin direcția sa de urbanism și prin comisia sa de urbanism va fi cea neoliberală? […] Dacă acum parcelele din zona Sopor aparțin a circa 1000 de proprietari, iar planul este de a face aici un “oraș în oraș” cu 50000-70000 de locuitori, ne putem imagina cum altfel vor încăpea atâtea persoane pe 250 de hectare, dacă nu în blocurile/turnurile construite de dezvoltatorii imobiliari. […] … în ce și cum se va manifesta dorința exprimată a primăriei prin acest demers de a asigura un alt tip de dezvoltare urbană în zonă decât cea întâmplată în Bună ziua, sau alte cartiere periferice. […] va impune și reglementarea unei dezvoltări care vrea să satisfacă interesele investitorilor imobiliari, respectiv va facilita și producția de locuințe publice pentru a produce locuințe nu pentru profit c pentru locuit, accesibil în afara pieței de locuințe? Cea din urmă intervenție ar însemna o adevărată schimbare de paradigmă în politica de locuire și de urbanism. Se va întâmpla asta în Sopor?  

Detalii în articol:

(3) … Ce ascunde această punere a problemei din partea arhitectului manager al concursului?: “ne temem ca nu cumva să se blocheze planul de dezvoltare din cauză că proprietarii de azi ai terenurilor vor începe să ceară prea mulți bani și investitorii nu vor mai cumpăra și nu vor mai construi.” Regăsim aici, oare, ideea că afacerile imobiliare sunt apreciate dacă sunt făcute de marii proprietari, dar sunt considerate a fi semne de lăcomie și dorință de îmbogățire pe nedrept dacă sunt făcute de propietarii mici?

(4) […] …. cuvintele șefului serviciului strategie și dezvoltare al primăriei sună clar ca o plasare a responsabilității pierderilor inerente asupra oamenilor mici: “dacă reușiti să vă asociați, veți avea pierderi mai mici.” Nu susține toată această procedură marii dezvoltatori imobiliari? Și, oare, nu asta se dorește, până la urmă?  Pentru că, pe de altă parte, orașul are nevoie incontestabilă de locuințe. Pentru că municipalitatea atrage investitorii străini care au nevoie de forță de muncă angajabilă pe noile locuri de muncă create. Și atrage astfel și dezvoltatorii imobiliari, care extrag la rândul lor profit din această forță de muncă prin prețurile și chiriile mari impuse locuințelor produse tocmai cu scopul folosirii stocului de locuințe ca sursă de profit.

Printre atâtea dileme, două lucruri se pot afirma cu siguranță:

(1) Prin acest tip de guvernanță, Primăria Municipiului Cluj-Napoca asigură funcționarea fluxurilor acumulării de capital atât prin producție economică, cât și prin dezvoltarea mediului construit. Astfel devine ea actor pe piața de locuințe și pe piața forței de muncă, chiar dacă în mod direct nu cumpără de pe piață terenuri sau clădiri, sau nu crează locuri de muncă. Experții adunați azi la Primăria Municipiului Cluj-Napoca au fost formați în mod eficient de către Banca Mondială, promotoare a orașului ca “oraș competitiv”, cum anume să îndeplinească acest rol.      

(2) Primarul Emil Boc a câștigat încă un meci de imagine al căruri mize le-a formulat astfel el însuși în decembrie 2018: “Vreau ca Sopor să fie un model de referinţă pentru România, un cartier ca la carte. Dacă laşi dezvoltarea doar în mâna privaţilor, care vin şi îşi fac fiecare bloc cum vor, pierzi din vedere ansamblul. Vom alege cei mai buni experţi.” Războiul implicit între micii proprietari și marii dezvoltatori imobiliari, așa cum se desfășoară el pe terenurile din zona Sopor, este un nou capitol al dezvoltării urbane post-socialiste a-la Cluj, și în mod particular al fenomenului gentrificării. De data asta putem observa cum actualii proprietari mici de terenuri, întruchiparea unei noi-vechi clase sociale care nici ea nu prea mai are loc în acest “Sillicon Valley al Europei de Est”, vor fi împinși în afara afacerilor imobiliare în care marii actori dezvoltatori doresc să acapareze toate resursele acumulării de capital prin producția de locuințe.  

Descarcă întregul articol aici:         

Atelier de Lucru, RELOCAL – România, 30.01.2019

Agenția Națională pentru Romi și Fundația Desire, organizație parteneră la cercetarea RELOCAL (Resituating the Local in Cohesion and Territorial Development, http://relocal.eu), derulată printr-un proiect Horizon 2020 în perioada octombrie 2016 – septembrie 2020,

organizează Atelierul de Lucru cu tema Inegalități spațiale și locative, dezvoltare teritorială și efectele acestora asupra comunităților rome din România.

Acest cadru oferă oportunitatea ca reprezentanți și experți de la instituții și organizații de la diverse nivele (național, regional, județean și local) implicate în procese ale dezvoltării teritoriale, precum și cercetători din domeniu, să aibă o dezbatere internă despre:

– modul în care planurile de dezvoltare răspund la realitățile inegalităților spațiale și locative în România de azi;

– măsura în care proiectele locale beneficiare de fonduri nerambursabile pot contribui la creșterea coeziunii sociale și teritoriale;  

– felul în care strategiile de dezvoltare răspund la nevoile comunităților rome afectate de disparități teritoriale.

Programul Atelierului de Lucru

se va desfășura între 9.30-18.30 în cadrul următoarelor sesiuni:

Sesiunea 1. Reducerea disparităților socio-spațiale – obiectiv guvernamental al  dezvoltării teritoriale

Sesiunea 2: Inegalități spațiale, locuirea în sărăcie și dezvoltarea teritorială

Sesiunea 3: Locuire precară și intervenții pentru îndreptarea injustiției spațiale

Sesiunea 4:  Sub-dezvoltare în zone marginalizate, și intervenții de regenerare socio-economică și urbană

Discuții despre temele Sesiunilor

Concluzii

Cărămida #6

Locuința proprietate privată – de la vis la corvoadă

„Tot ce s-a făcut s-a făcut pe suferința și pe lacrimile altora”

Parcul Feroviarilor: concurs de perspective

Evacuarea din proprietăți retrocedate

Locuirea sub asaltul acumulării de capital

Locuirea precară ne scoate în stradă

“Curățenie publică” în Timișoara: de la denunțuri la evacuări

Criza locuirii și direcțiile soluționării sale [Enikő Vincze]

Observații după dezbaterea Criza locuirii în Româniaorganizată de Demos Cluj în 13 decembrie 2018

  1. Manifestări ale crizei locuirii
  2. Fondul de locuințe din Cluj – în cifre 
  3. Criza locuirii este o criză sistemică
  4. Poziții privind soluționarea crizei locuirii

criza locuirii_date-cauze-solutii_EV-dec2018

 

 

Căși sociale ACUM! – Atelier de mobilizare, 26.10.2018.

Inițiatorii mișcării Căși sociale ACUM!, am organizat acest eveniment pentru a lansa:
– ultimul capitol din seria noastră de filme despre (ne)dreptatea locativă în orașul Cluj.
La Atelierul de mobilizare – Căși sociale ACUM! din 26 octombrie, am vorbit despre de ce și cum sunt locuințele sociale publice o miză comună, și cum putem folosi Cărămida pentru mobilizare și pentru organizarea unor acțiuni comune.

Atelierul a fost organizat în cadrul evenimentului Laolaltă #2

Cărămida #5

Ne mobilizăm pentru locuințe sociale publice

Locuințele sociale în Franța, un model în pericol?

Lipsa locuințelor sociale transformă Barcelona într-un oraș al crizei locuirii

Externalizarea proiectelor de locuințe sociale: cazul taberei Lungo Stura Lazio, Torino

Să luăm înapoi controlul social asupra locuințelor

Viena Roșie. Socialismul municipal (Gemeindesozialismus)

Lasă să mă audă! Normal că am strigat de fericire […] când am primit apartamentul

Cum se poate crește fondul de locuințe sociale publice?

Forms of spatial injustice and actions embedded in territorial governance structures – cases of Romania [ Enikő Vincze, Cristina Bădiță, Iulia Hossu, Ioana Vrăbiescu, George Zamfir]

We propose using the analyzed actions as cases, which illustrate larger processes of development in Romania both in the sense of the production of spatial injustice manifested in numerous forms, and in the sense of the solutions that different stakeholders conceived at the crossroads of several territorial governance structures in order to tackle them. Starting from how RELOCAL understands spatial injustice (as “the spatial dimension of social injustice”, which is about an unfair “distribution in space of socially valued resources and the opportunities to use them”[1]), this paper proposes the politicization of the concept by addressing it as a phenomenon created by uneven development,[2] at its turn being an endemic feature of capitalism as a political economy that generates a development, which inevitably produces inequalities including “spatial imbalances”, as the above quoted World Bank statement reflects. 

This contribution to the RELOCAL working papers from the part of the Romanian research team is developed in five chapters, as follows:

  1. The production of spatial injustice in the larger context of changing political economy
  2.  The actions embedded in the existing territorial and policy structures of Romania
  3.  Case study 1 – Pata Cluj
  4.  Case study 2 – Mălin Codlea 
  5. Case study 3 – PIDU Plumbuita 
  6. Case study 4 – Mara Natur

[1] Ali Madanipour, Mark Shucksmith, Hilary Talbot, Jenny Crawford: Conceptual Framework for the ReLocal Project, 2017

[2] E. Vincze: Uneven development, racialized spatial injustice and the case of (de)segregation in Cluj Napoca, Romania, manuscript, conference paper 2018, https://www.desire-ro.eu/?attachment_id=3624